|
În afară de psalmi s-au întrebuinţat,
atât în cultul iudaic cât şi în cel creştin, unele cântări cu texte din Sfânta
Scriptură a Vechiului Testament, la care în cultul creştin s-au adăugat şi
altele din cărţile Noului Testament.
Astfel
de cântări şi imne avem în Vechiul
Testament:
a. cântarea
de mulţumire a Iui Moise şi a surorii sale Miriam;
b. cântarea
lui Moise, prin care el mustră pe poporul său care căzuse în idolatrie, în
pustia Sinai: „Ia aminte, cerule şi voi grăi! Ascultă pământule cuvintele gurii
mele!...” (Deut, 32);
c. Cântarea
de mulţumire a Sfintei Ana, mama proorocului Samuil;
d. Cântarea
proorocului Avacuum;
e. Cântarea
proorocului Isaia;
f. Rugăciunea proorocului Iona când se afla în pântecele
chitului; g.Cântarea celor trei tineri aruncaţi în cuptorul de foc din Babilon.
În Noul
Testament avem:
a. Cântarea
de mulţumire şi proorocire a lui Zaharia, tatăl sfântului Ioan Botezătorul;
b. Cântarea
de slăvire a Sfintei Fecioare Măria, după ce primise vestea de la înger că
dintr-însa se va naşte Mesia;
c. Rugăciunea dreptului Simeon, când a primit la
Templu, în braţele sale pe Pruncul dumnezeiesc: „Acum slobozeşte pe robul tău,
Stăpâne...”
Tot imne trebuie să fi fost şi unele fragmente cu structură
poetică din epistolele Sf. Ap. Pavel precum imnul creştinătăţii din I Timotei
„Mare este taina creştinătăţii” sau „Deşteaptă-te cel ce dormi/ şi te scoală
din morţi /şi te va lumina Hristos”. Caracter de imne au şi unele fragmente din
Apocalipsa Sfântului Ioan, ca de ex. cântarea celor 24 de bătrâni înaintea
tronului dumnezeiesc.
| 
