|
Cele mai vechi imne creştine
Primele imne creştine, deosebite de
cele din Sf. Scriptură au fost cele alcătuite pe baza textelor biblice şi după
modelul acestora (de ex. doxologia mică: Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului
Duh şi doxologia mare, în forma ei dezvoltată: Slavă întru cei de sus lui
Dumnezeu, care are la bază cântarea îngerilor din noaptea Naşterii Domnului).
Dar mai ales apariţia ereziilor şi nevoia combaterii acestora a grăbit
alcătuirea imnelor bisericeşti creştine. Unul dintre cele mai vechi imne de
acest fel, care s-a păstrat până acum este „Lumină lină", pe care Sf.
Vasile cel Mare îl atribuie Sf. Antinoghen, episcopul Sevastiei din Asia Mică,
la începutul sec IV.
Imnul creştin a fost utilizat la
început ca o armă apologetică, pentru apărarea şi popularizarea învăţăturii
orotdoxe de credinţă şi pentru combaterea învăţăturilor greşite ale ereticilor.
El a avut la început un caracter para-liturgic, fiind folosit în scopul
combaterii ereziilor şi ereticilor, dar cu timpul a pătruns în cuprinsul
cultului, intrând în rânduiala diferitelor slujbe, ca imne cântate de
credincioşi în biserică, alături de cele mai vechi imne de origine biblică. Cea
mai bogată alcătuire de imne creştine, începe după libertatea Bisericii, odată
cu dezvoltarea artei şi poeziei imnografice creştine, din sec V-VI înainte.
| 
