Asadar,
cel dintai pas, cuvenit celor ce incep (sa cante lui Dumnezeu), este
spre slavire. "Bine este a ne marturisi Domnului...", zice imnul catre
Dumnezeu si Tatal si despre Unul-Nascut. "Bine este a ne marturisi
Domnului si a canta numelui Tau, Prea Inalte...". Prea Inalt numeste
imnul acesta pe Tatal, iar Domn pe Fiul Unul-Nascut deci, bine este a
lauda pe Fiul si pe Tine Tatal. Ce inseamna aceste cuvinte? - Ele fac
introducerea la cele ce urmeaza, vrand sa spuna ca imnul este inaltat
atat lui Dumnezeu-Tatal cat si Fiului? - Cantandu-se lucrurile Fiului,
prin care a fost preamarit si Tatal. Caci care e motivul (cuprinsul)
imnului? - Coborarea Fiului din slava Dumnezeirii si smerenia Sa,
faptele si patimile indurate de El prin intrupare. Pe acestea Psalmistul
le numeste mila si adevar: ("... Sa vestim dimineata mila Ta, iar
noaptea adevarul Tau"). Le numeste mila, pentru ca Fiul, prin multa Sa
bunatate si iubire de oameni, nu a dispretuit pe oameni, care patimeau
cumplit si-i erau straini si vrajmasi; si nu numai ca S-a milostivit de
neputinta noastra, ci S-a facut partas chiar si suferinselor noastre,
stricaciunii si mortii; nu numai ca ne-a izbavit din greaua pierzanie,
ci ne-a invrednicit si de imparatia cerurilor si de cele mai mari
bunatati. De aceea zice Sfantul Apostol Pavel: "Cand s-a aratat
bunatatea si iubirea de oameni a Mantuitorului nostru Dumnezeu..." vrand
sa spuna ca atunci s-a vazut pentru prima oara cat e de mare aceasta
bunatate. Iar Domnul zice: "Asa a iubit Dumnezeu lumea...", aratand
prin aceste cuvinte nemarginirea iubirii Sale. Astfel, pe drept cuvant
imnul numeste iconomia mantuirii "mila".
Iar adevar o numeste,
pentru ca toate cele din Legea veche erau fata de ea ca niste umbre si
preinchipuiri. De aceea zice Proorocul despre ea: "Juratu-S-a Domnul
adevarul, lui David...". Si ce S-a jurat? - Ca Hristos va veni si va
trai pe pamant, in trup: "Din roada pantecelui tau voi pune pe scaunul
tau...", zice Domnul, prevestind pe Mantuitorul Insusi. Si de unde se
vede aceasta? - A spus-o sfantul arhanghel Gavril, cand a binevestit
unde se vede aceasta? - A spus-o sfantul arhanghel Gavril, cand a
binevestit Fecioarei nasterea cea mai presus de minte, aratand cat de
mare va fi Cel ce avea sa se nasca: "Si-i va da Lui, Domnul Dumnezeu
tronul lui David, tatal Lui, si va imparati peste casa lui Iacov in veci
si imparatia Lui nu va avea sfarsit". Dar adevarul insusi este si
judecata si dreptate. De ce? - Pentru ca Mantuitorul, inlaturand pacatul
si zdrobind pe diavolul n-a facut aceasta prin forta, adica n-a biruit
prin taria trupeasca, ci prin judecata si prin dreptate, dupa cum a zis
Psalmistul: "Dreptatea si judecata sunt temeliile tronului Tau" si dupa
cum si noi in tribunale biruim pe potrivnicii nostri prin hotararea
judecatorilor. De aceea zice Domnul: "Acum este judecata lumii acestei,
acum stapanitorul veacului acestuia va fi aruncat afara". Stiind
acestea, Fericitul Dionisie (Areopagitul) zice ca netarmuita iubire de
oameni a bunatatii dumnezeiesti a nimicit puterea cetei apostatice,
adica a demonilor asupra noastra, nu pentru ca ii este superioara in
putere, ci pentru judecata si dreptate, dupa cum graieste cuvantul
predat noua in chip tainic. Asadar, noi cantam in acest imn nu numai
mila si adevarul, ci si dreptatea si judecata lui Dumnezeu. De aceea
Psalmistul continua: "Ca drept este Domnul Dumnezeul nostru si nu este
nedreptate intr-Insul". Iar ceea ce a spus mai inainte: "Bine este a
vesti dimineata mila Ta si noaptea adevarul Tau...", insemneaza ca
trebuie sa laudam pe Dumnezeu nu numai ziua ci si noaptea. Caci aici
dimineata si noaptea sunt tot una cu "in toata vremea", cum gasim in alt
psalm. Aceasta este talcuirea primului antifon.
