Dupa
ce s-a citit sfanta Evanghelie, diaconul indeamna multimea sa se roage,
iar in altar preotul se roaga si el, in taina, ca rugaciunile
credinciosilor sa fie primite de Dumnezeu; apoi, slavind cu glas mare pe
Dumnezeu, ii ia si pe ei partasi la slavire. Dar care e rugaciunea
obsteasca cea mai potrivita, indata dupa Evanghelie? - E rugaciunea
pentru cei ce pazesc cuvantul Evangheliei, pentru cei ce imita iubirea
de oameni a lui Hristos, Cel simbolizat prin Evanghelie. Si care sunt
acestia? - Pastorii Bisericii si capeteniile popoarelor, adica cei ce
chivernisesc treburile obstesti. Caci daca acestia isi tin fagaduiala,
propovaduind bine si pazind cele scrise in Evanghelie, implinesc si
lipsa lui Hristos, dupa cum zice Sfantul Apostol Pavel , pascand turma
Lui, dupa invatatura data de El. In randul acestora sunt trecuti apoi,
ca vrednici sa fie pomeniti in rugaciunile obstei, si ctitorii,
ingrijitorii sfintelor lacasuri, invatatorii virtutii si toti cei ce, in
vreun fel oarecare, fac bine obstei bisericesti si celor sfinte. Acum
insa ne apropiem de sfanta Jertfa, la care nu se cade sa fie de fata cei
nebotezati, pe care ii numim "catehumeni" (cei chemati), intrucat ei au
primit crestinismul numai din auzite si, atat cat se poate, din
invatatura. Pe acestia preotul ii indeparteaza acum din ceata
credinciosilor crestini, citind mai intai o rugaciune pentru dansii, in
care se roaga ca ei sa se desavarseasca, invrednicindu-se de botez la
vremea cuvenita. Iar motivul acestei rugaciuni este slavirea lui
Dumnezeu: "Ca si acestia sa slaveasca impreuna cu noi intru tot
cinstitul si de mare cuviinta numele Tau..."
Dupa ce rosteste
acest ecfonis ca pe o slavoslovie, luand astfel ca partasi la slavire
multimea credinciosilor, preotul zice in taina o alta rugaciune, in care
mai intai multumeste lui Dumnezeu ca l-a invrednicit pe deplin sa stea
inaintea Lui si sa-si inalte mainile spre El, pentru sine si pentru
credinciosi, iar dupa aceea se roaga sa se invredniceasca a face acest
lucru in toata vremea, cu cuget curat. Iar incheierea acestei rugaciuni
este tot slava lui Dumnezeu: "Ca tie se cuvine toata slava..." Slavind
astfel pe Dumnezeu, dupa obicei, impreuna cu poporul, preotul se roaga
din nou, in taina, pentru sine si pentru norod, ca fara de osanda sa
stea inaintea sfantului Jertfelnic, nepatat de nici o intinaciune
trupeasca sau sufleteasca, iar pe credinciosii care se roaga impreuna cu
el sa-i invredniceasca a se impartasi cu Sfintele Taine fara vinovatie
si fara osanda si, pe langa aceasta, sa mosteneasca imparatia cerurilor.
Si aceasta rugaciune se incheie tot prin slavirea lui Dumnezeu, spre
care ne-a indemnat sfantul apostol Pavel, zicand: "Toate spre slava lui
Dumnezeu sa le faceti!". Adica preamarirea lui Dumnezeu sa fie telul
nostru de totdeauna. Agricultorii au ca scop al muncii lor produsul
roadelor campului, pentru care se trudesc bucurosi; negutatorii urmaresc
castigul, altii altele si asa mai departe. Noi insa, in toate cate
facem, slava lui Dumnezeu sa o cautam. Caci noi suntem niste robi care
datoram Stapanului nostru aceasta slujire, ca unii care pentru ea am
fost ziditi de Dansul dintru inceput si tot pentru ea am fost
rascumparati din nou. De aceea vedem cum Biserica se ingrijeste
necontenit de slava lui Dumnezeu, propovaduind-o in toata lumea
cantand-o in toate slujbele sfinte, socotind-o totul si toate facandu-le
pentru ea: rugaciunile si cererile, sfintele slujbe, indemnurile si
orice lucrare sfanta.