Despre rugaciunea cea de
Dumnezeu data (rugaciunea domneasca), plecarea capetelor si despre
multumirea, cererea si slavirea aduse lui Dumnezeu, dupa aceea
Intarind
astfel pe credinciosi si indemnandu-i in toate chipurile spre cele
bunem preotul roaga pe Dumnezeu sa-i invredniceasca a zice cu indraznire
rugaciunea in care cutezam a-L chema pe El "Tata", ca unii ce suntem
desavarsiti si am ajuns vrednici de infierea cea dumnezeiasca. Rostind
toti aceasta rugaciune impreuna cu preotul acesta incheie glasuind tare
sfarsitul (ecfonisul) spre slavirea lui Dumnezeu. Dupa aceea ureaza:
"Pace tuturor!". Astfel, dupa ce le-a adus aminte de originea lor
nobila, prin rugaciunea domneasca, in care au invocat pe Dumnezeu ca
tata, preotul ii indeamna sa-L recunoasca si ca stapan si sa-si
indeplineasca fata de El datoria de robi, plecandu-si capetele in fata
Lui si marturisindu-si astfel supunerea. Ne plecam Lui nu numai ca Unuia
ce ne este din fire Stapan, Ziditor si Dumnezeu, ci si ca niste robi
rascumparati. Celui ce ne-a rascumparat prin chiar sangele Fiului Sau
Unul-Nascut, prin care ne-a castigat de doua ori robi si ne-a facut fii
ai Sai. Caci unul si acelasi Sange a sporit robia noastra, facand-o mai
mare, dar a infaptuit si infierea noastra.
Plecandu-si toti
capetele, preotul aduce in taina multumiri lui Dumnezeu pentru ridirea
tuturor si se roaga pentru cele ce sunt de trebuinta fiecaruia, pomenind
pentru aceasta numele Unuia-Nascut, harul si iubirea Lui de oameni,
caci Acesta este Cel care primeste cererile, dupa cum a marturisit El
insusi: "Toate cate veti cere de la Tatal in numele Meu, va va da voua!"
Apoi rostind ecfonisul in auzul poporului ce sta in fata, preotul
slaveste Prea Sfanta Treime, luandu-i pe credinciosi partasi la slavire.
Dupa aceea, preotul se roaga iarasi, in taina, invocand pe Insusi
Hristos, Cel ce este Victima de Jertfa, Preot si Paine (cereasca), sa se
imparta El insusi pe Sine robilor Sai, prin preot.
