Merita
sa ne ocupam acum si de jertfa insasi. Am vazut ca ea nu este numai o
inchipuire a jertfei Domnului sau un simbol al sfantului Sange, ci este o
junghiere si o jertfa adevarata. Sa vedem acum ce anume se jertfeste:
painea, ori Trupul Domnului? Cu alte cuvinte, cand se jertfesc darurile,
mai inainte de a fi sfintite, ori dupa ce s-au sfintit? Sa zicem ca
ceea ce jertfim, ar fi painea. Dar atunci ce valoare ar avea o jertfa de
paine? Si apoi taina sfintei Euharistii nu consta in a vedea doar o
paine junghiata, ci pe insusi Mielul lui Dumnezeu, Cel ce prin
junghierea Sa ridica pacatul lumii.
Dar cu atat mai mult nu putem
crede ca ceea ce se jertfeste ar fi insusi Trupul Domnului. Caci, mai
intai, ceea ce a devenit odata nestricacios si nemuritor, nu mai poate
fi junghiat sau strapuns. Al doilea, daca ar fi vorba de asa ceva, ar
trebui sa vedem din nou pe rastignitorii lui Hristos si sa se repete
toate cele intamplate la Jertfa de pe Golgota, deoarece Jertfa din
Liturghie e socotita ca o junghiere adevarata, iar nu ca un simbol al
junghierii. Al treilea, stim ca Hristos a murit odata, ca dupa ce a
inviat nu va mai muri, ca a patimit la plinirea vremii si S-a adus
jertfa ca sa ridice pacatele multora. Caci daca El Sar jertfi la fiecare
Liturghie, ar urma ca moare in fiecare zi. Dar atunci ce sa credem?
Jertfa nu se savarseste nici inainte si nici dupa ce s-a sfintit painea,
ci chiar in clipa sfintirii. In felul acesta, nu stirbim si nu schimbam
nimic din cele ce trebuie sa credem despre Jertfa, si anume: 1) Ca ea
nu este numai o inchipuire sau un simbol al jertfei Domnului, ci o
Jertfa adevarata; 2) Ca ceea ce se jertfeste nu e painea, ci insusi
Trupul lui Hristos; 3) Ca jertfa Mielului lui Dumnezeu e una singura,
adica cea adusa o data (pe cruce). 1) Sa vedem mai intai daca sfintirea
darurilor este jertfa adevarata, iar nu o simpla inchipuire a Jertfei.
Jertfa Mielului lui Dumnezeu a constat in prefacerea din ceva
neinjunghiat in ceva junghiat. Dar un act de prefacere avem si in
Liturghie. Aici, painea nejertfita se preface, prin sfintire, in ceea ce
a fost jertfit: adica, paine neinjunghiata, ea se preface in insusi
Trupul Domnului, Care a fost junghiat cu adevarat. De aici urmeaza ca,
precum jertfa Mielului a fost efectuata printr-o prefacere, tot asa si
aici, existand un act de prefacere, avem o jertfa adevarata: caci painea
se preface nu intr-un simbol, ci chiar in obiectul junghierii, adica in
insusi Trupul, Cel jertfit, al Domnului.
2) Daca painea ar fi
jertfita ramanand paine, ar insemna ca ea este cea care a primit
junghierea si atunci Jertfa ar consta din junghierea painii. Am vazut
insa ca, atat pe Golgota cat si la sfintirea darurilor, materia de
jertfa a suferit o prefacere; atunci, Mielul nejertfit s-a prefacut
intr-unul jertfit, iar acum painea sa prefacut in Trupul lui Hristos. De
aceea junghierea, ca una care este socotita nu in paine, ci in Trupul
lui Hristos, aflat intr-insa, este si se numeste, pe buna dreptate,
jertfa Mielului lui Dumnezeu, iar nu a painii. 3) Daca asa stau
lucrurile, atunci se intelege de la sine ca nimic nu ne mai obliga sa
presupunem ca ar exista mai multe jertfiri ale Trupului Domnului.
Intradevar, Jertfa insasi consta nu din junghierea Mielului in clipa
sfintirii darurilor, ci din prefacerea painii in Mielul cel junghiat; nu
e vorba de o noua junghiere a Mielului, ci de un act de prefacere. Prin
urmare darurile ce se prefac pot fi cat de multe, iar prefacerea se
poate repeta ori de cate ori; Trupul lui Hristos, in care se prefac
darurile, ramane totdeauna unul si acelasi. Si dupa cum exista un singur
Trup al Domnului, tot asa si o singura junghiere a Lui.