Despre inaltarea sfantului trup si despre cantarea Unul Sfant
CAPITOLUL XXXVI
Despre inaltarea sfantului trup si despre cantarea "Unul Sfant..."
Acum
preotul este gata sa se apropie el insusi de Masa euharistica si
sa cheme si pe credinciosi. Dar cum impartasirea nu este ingaduita
absolut tuturor, el nu-i cheama pe toti; ci luand Painea cea facatoare
de viata si aratand-o, cheama la impatasire numai pe cei ce sunt
vrednici sa o primeasca, zicand: "Sfintele, Sfintilor!". Cu alte
cuvinte: iata, ceea ce vedeti este Painea vietii. Veniti, deci, cei ce
vreti sa va impartasiti dintr-insa, dar nu toti, ci numai cine e sfant.
Caci lucrurile sfinte sunt ingaduite numai celor sfinti. Insa prin
"Sfinti" intelegem aici nu numai pe cei desavarsiti in virtute, ci pe
toti cati se straduiesc spre desavarsire, chiar daca n-au ajuns inca la
ea; nimic nu-i impiedica pe acestia sa se sfinteasca si ei prin
impartasirea cu Sfintele Taine si sa devina sfinti, asa precum si
Biserica intreaga se numeste sfanta si cum zice marele Apostol al
neamurilor, scriind catre tot poporul: "Frati sfinti, partasi ai
chemarii celei ceresti!". Credinciosii se numesc sfinti din pricina
sfantului (Iisus) la care ei participa si din al carui Trup si Sange se
impartasesc.
Caci ei sunt madulare ale acelui Trup, carne din
carnea Lui si oase din oasele Lui. Deci, cat timp suntem uniti si
pastram legatura cu El, traim viata sfanta,sorbind izvor de sfintenie
din Capul si din Inima aceea (Hristos), prin Sfintele Taine; dar dupa ce
ne-am despartit si ne-am rupt din intregimea prea sfantului Trup, in
zadar vom gusta din Sfintele Taine, caci seva de viata nu mai curge prin
madularele moarte si taiate. Si cine desparte pe madulare de sfantul
Trup? - "Pacatele voastre stau ca un zid despartitor intre Mine si voi",
zice Domnul. Dar oare orice pacat ucide pe om? - Nicidecum! Ci numai
pacatul de moarte. Tocmai de aceea se numeste de moarte; caci exista si
un pacat ce nu e spre moarte, precum ne spune Sfantul Ioan
(evanghelistul). Prin urmare, credinciosii care n-au savarsit pacate de
moarte care i-ar putea desparti de Hristos, nu sunt intru nimic opriti
sa se impartaseasca cu Sfintele Taine si sa devina partasi la sfintire,
atat cu numele cat si cu fapta, ca unii care sunt madulare inca vii,
pentru ca pastreaza unitatea cu Capul (Hristos). De aceea, atunci cand
preotul striga: "Sfintele! Sfintilor!" credinciosii raspund: - "Unul (e)
sfant, unul (e) Domn: Iisus Hristos intru slava lui Dumnezeu Tatal".
(Ei vor sa spuna) ca nimeni n-are de la sine insusi sfintenia, pentru ca
aceasta nu este rezultat al virtutii omenesti, ci toti o avem de la si
prin Hristos. Atunci cand pui sub soare mai multe oglinzi, toate
stralucesc si rasfrang raze de ai crede ca se vad mai multi sori, dar in
realitate unul este soarele care se rasfrange in toate; tot asa si Cel
ce singur e sfant, rasfrangandu-Se in credinciosi, straluceste in multe
suflete si pe multi ii arata sfinti, desi Cel cu adevarat sfant este
unul si singur, intru nimic mai prejos in slava decat Tatal. Pe Dumnezeu
(iudeii) nu l-au slavit cu slava ce I se cuvine. De aceea spunea El
iudeilor, mustrandu-i: "Daca Eu sunt Dumnezeu, unde este slava Mea?"
Numai Fiul Sau Unul-Nascut I-a dat Lui slava cuvenita; pentru aceea,
atunci cand era aproape de patima, graia catre Tatal: "Eu Te-am
proslavit pe Tine pe pamant". Si cum L-a proslavit? - Aratand oamenilor
sfintenia Tatalui, vadindu-Se sfant, ca si Tatal Insusi. Caci daca il
socotim pe Dumnezeu ca Tatal acestui Sfant (al Sfintilor), atunci
stralucirea Fiului este slava Tatalui; iar daca ni-L inchipuim ca
Dumnezeu, fata de omenitatea (Celui intrupat), atunci vrednicia sau
virtutea faptuirii este slava Facatorului a toate.