Despre iesirea cu Sfanta Evanghelie si imnul Trisaghion
CAPITOLUL XX
Despre iesirea cu Sfanta Evanghelie si imnul Trisaghion
Cand
se termina cantarea antifoanelor, preotul stand in mijloc cu fata spre
altar, ridica in sus Sfanta Evanghelie si o pune in vazul poporului,
amintind astfel iesire in lume a Domnului, cand a inceput sa se faca
cunoscut. Caci Sfanta Evanghelie intruchipeaza pe Hristos, dupa cum si
scripturile Proorocilor se numesc Prooroci, ca in cuvantul lui Avraam
catre bogatul nemilostiv: "Au pe Moise si pe Prooroci", intelegand adica
scrierile acestora. Iar dupa ce Cel proorocit a venit si S-a ivit El
Insusi in lume, nimeni nu mai voieste sa ia aminte la spusele
Proorocilor; de aceea, dupa ce s-a aratat Sfanta Evanghelie, cantarile
profetice inceteaza si incepem a canta din ale Noului Asezamant
(troparele): ori laudam pe Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu sau pe
vreun Sfant, ori slavim pe Hristos Insusi, pentru salasluirea Lui intru
noi, ori pentru cele ce a facut sau a patimit pentru noi, cat a trait pe
pamant caci pe acestea Biserica le sarbatoreste totdeuana.
Apoi
cantam pe Insusi Dumnezeu Cel in Treime, asa cum am invatat din
aratarea Mantuitorului (la Botezul Domnului: "Sfinte Dumnezeule, Sfinte
Tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!"). Cantarea aceasta e
imprumutata parte din cantarea ingerilor, parte din cartea sfintilor
psalmi ai Proorocului si este alcatuita de Biserica lui Hristos, fiind
inchinata Sfintei Treimi. Intr-adevar, cuvantul "sfinte", cantat de trei
ori, este din imnul serafimilor; iar cuvintele "Dumnezeule, tare, fara
de moarte" sunt din acel psalm al lui David, in care el spune:
"Insetat-a sufletul meu de Dumnezeu Cel tare, Cel viu". Alegerea si
impreunarea acestor cuvinte precum si adausul cererii "miluieste-ne pe
noi!" este fapta Bisericii, care cunoaste si propovaduieste pe Unul
Dumnezeu in Treimea Sa. Prin aceasta, ea vrea sa arate, pe de o parte,
legatura dintre Vechiul si Noul Testament iar, pe de alta, ca ingerii si
oamenii s-au unit intr-o singura Biserica si o singura ceata, prin
venirea lui Hristos, Cel ce e mai presus de ceruri si totodata e si pe
pamant. De aceea, dupa ce Sfanta Evanghelie a fost aratata si apoi dusa
la altar, cantam imnul acesta cu glas tare, pentru ca Cel ce Sa
salasluit intre noi ne-a asezat impreuna cu ingerii, facandu-ne loc in
ceata lor.