Sfantul Pahomie de la Gledin - Slujbele si viata (Sinaxarul)
(14 aprilie)
LA VECERNIA MICA
La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile pe 4,
glasul al 4-lea:
Podobie: Dat-ai semn...
Veniti toti credinciosii cu inimi curate sa cinstim, dupa cuviinta, pe Ierarhul lui Hristos, Pahomie, cel ce prin nevointe sihastresti si virtuti crestinesti a fost incununat in ceruri cu lumina cea neinserata a dumnezeirii, unde se roaga pentru sufletele noastre, (de doua ori)
Pe ravnitorul celor dumnezeiesti si chivernisitorul harului, pe Pahomie, cel nascut in pamantul Gledinului, sa-l laudam astazi cu bucurie, caci dupa multe osteneli a primit de la Dumnezeu cununa cea nevestejita a Imparatiei Sale.
Pe vasul cel ales al Duhului, cel osebit intre sihastrii neamului nostru, pe marele Pahomie, ierarhul Bisericii stramosesti, casnic si prieten al Domnului, sa-l cinstim astazi, caci s-a invrednicit de la Dumnezeu de darul rugaciunii celei curate si al intelepciunii, care l-au inaltat in imparatia cerurilor, unde se roaga pentru sufletele noastre.
Daca suntem dupa Pasti, se canta: Slava... Instrainandu-te de tinuturile binecuvantate..., apoi: Si acum..., a Praznicului; iar ; daca suntem in Postul Mare, se canta: Slava... instrainandu-te de tinuturile binecuvantate..., Si acum..., a Nascatoarei
Slava..., glasul al 8-lea:
Instrainandu-te de tinuturile binecuvantate ale Ardealului, te-ai mutat in lavra Neamtului, unde te-ai adus pe tine insuti jertfa bineprimita Domnului, pe care L-ai iubit din tot sufletul si cugetul tau, Parinte Pahomie. Iar daca ai castigat putere si har, ai surpat toate uneltirile vrajmasului si te-ai inaltat deasupra necazurilor si grijilor lumesti, devenind pilda vie monahilor nevoitori si credinciosilor ravnitori. Pentru aceasta, te rugam sa mijlocesti la Hristos Dumnezeu sa usureze toate greutatile vietii noastre si sa ne mantuiasca pe noi.
Si acum..., a Nascatoarei:
Imparatul cerurilor, pentru iubirea de oameni, pe pamant s-a aratat si cu oamenii a vietuit; ca din Fecioara curata trup luand si dintr-insa iesind cu adaugirea firii omenesti: un Fiu este, indoit in fire, dar nu in fete. Pentru aceasta, propovaduindu-L pe Dansul Dumnezeu desavarsit si om desavarsit cu adevarat, marturisim pe Hristos, Dumnezeul nostru, pe Care roaga-L, Maica nenuntita, sa se miluiasca sufletele noastre.
LA STIHOAVNA:
Stihirile Sfantului, glasul al 5-lea:
Podobie: Pe Cuvantul...
Astazi toti credinciosii canta cu bucurie praznuirea cea de peste an a Ierarhului Pahomie, iubitorul de nevointe si marturisitorul adevarului, laudand pe Hristos Cel care l-a preamarit.
Stih: Gura mea va grai intelepciune si cugetul inimii mele pricepere.
De dragostea Stapanului cea fierbinte fiind aprins, minunate Ierarhe Pahomie, prin barbateasca intelepciune ai biruit uneltirile lui Veliar si, in nevointe sihastresti petrecand, pe Hristos L-ai urmat in toata viata ta.
Stih: Doamne, iubit-am casa unde locuiesti Tu si locul unde salasluieste slava Ta.
Bucura-te, Parinte preacinstite Pahomie, fiu al Gledinului, ierarh al Romanului si ctitor al Pocrovului Neamtului; bucura-te, invatator al infranarii si sihastru al sihastrilor. Bucura-te, Ierarh preaintelept, vas cinstit al Duhului Sfant.
Daca suntem dupa Pasti, se canta: Slava..., Astazi, intreg poporul..., Si acum..., a Praznicului; Iar daca suntem in Postul Mare, se canta: Slava..., Astazi, intreg poporul... Si acum..., a Nascatoarei.)
Slava..., acelasi glas:
Astazi, intreg poporul iubitor de Hristos intr-un glas il lauda pe ravnitorul si locuitorul Raiului, pe fericitul Pahomie, ierarh smerit si pustnic biruitor, prin care Dumnezeu neincetat Se preamareste.
Si acum..., a Nascatoarei:
Plinitu-s-au proorociile cele pentru tine, Fecioara curata; pentru ca unul din prooroci te-a numit pe tine usa la Eden, care da spre Rasarit, prin care nimenea n-a trecut decat numai Facatorul tau si a toata lumea. Iar altul, rug arzand cu foc, ca intru tine s-a salasluit Focul Dumnezeirii si ai ramas nevatamata. Altul, munte sfant din care s-a taiat, fara mana de om, Piatra cea din capul unghiului si a lovit chipul lui Nabucodonosor cel netrupesc. Cu adevarat mare si preamarita taina este cea intru tine, Maica lui Dumnezeu! Pentru aceea te marim, ca prin tine s-a facut mantuirea sufletelor noastre.
Troparul Sfantului, glasul al 4-lea:
Indreptator credintei si chip blandetilor, invatator infranarii te-a aratat pe tine turmei tale adevarul lucrurilor. Pentru aceasta ai castigat cu smerenia cele inalte, cu saracia cele bogate. Parinte Ierarhe Pahomie, roaga pe Hristos Dumnezeu sa mantuiasca sufletele noastre.
Alt tropar, glasul al 4-lea:
Stea mult-luminoasa, rasarita in tinutul Gledinului, ai stralucit ca un semn dumnezeiesc in pamantul Moldovei, luminand inimile credinciosilor. Stalp neclintit al rugaciunii curate, podoaba aleasa a ierarhilor romani si ctitor al schitului - Pocrov din lavra Neamtului, Sfinte Ierarhe Pahomie, roaga-te lui Hristos Dumnezeu sa se mantuiasca sufletele noastre.
Daca suntem dupa Pasti: Slava... Si acum..., al Praznicului; iar daca suntem in Postul Mare: Slava... Si acum..., al Nascatoarei-Invierii, glasul al 4-lea.
LA VECERNIA MARE
Dupa psalmii 103 si ectenia mare, cantam:
Fericit barbatul..., starea intai.
La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile pe 8, glasul intai.
Podobie: Prea laudatilor mucenici...
Prea laudate Ierarhe Pahomie, luand crucea pe umeri I-ai urmat lui Hristos din tineretile tale, facand roditoare toate ostenelile trupului. Impodobit cu florile virtutilor, sufletul tau a fost primit in ceruri, in ceata ierarhilor nevoitori. De acolo, roaga-te sa daruiasca sufletelor noastre pace si mare mila.
Fiu preaminunat al Gledinului si podoaba aleasa a calugarilor din Moldova te-ai aratat pe tine, Parinte Pahomie. Veseli-se-vor credinciosii Bisericii dreptmaritoare cand dreptul este laudat, caci pomenirea lui este plina de nemurire. Pentru aceasta si noi, adunandu-ne astazi, ne veselim, laudandu-te pe tine si cu credinta iti graim: Roaga-te lui Hristos Dumnezeu sa daruiasca sufletelor noastre pace si mare mila.
Adunarea credinciosilor, cetele monahilor si soborul : ierarhilor sa-L laudam dupa cuviinta pe Pahomie, ierarhul lui Hristos, odrasla cea aleasa a Ardealului si ctitorul Pocrovului din lavra Neamtului. Toti cu un glas sa-l rugam sa mijloceasca la Hristos Dumnezeu, sa daruiasca sufletelor noastre pace si mare mila.
Infrumusetat fiind cu duhul intelepciunii, cu cunoasterea si blandetea, toata viata ai daruit-o slujirii lui Dumnezeu, Parinte Pahomie. Pentru aceasta, ai dobandit in ceruri cununa , cea nevestejita a cuviosilor si cinstea cea aleasa a ierarhilor. Roaga-te lui Hristos Dumnezeu sa daruiasca sufletelor noastre pace si mare mila.
Alte stihiri, glasul al 4-lea:
Podobie: Dat-ai semn...
(a se vedea cele 4 de la Vecernia mica)
Slava..., glasul al 5-lea:'
Cuvioase Parinte, nu ai dat somn ochilor tai, nici genelor tale dormitare, pana ce sufletul si trupul de patimi ti le-ai curatit si pe tine insuti te-ai gatit locas Duhului. Ca, venind Hristos cu Tatal si cu Duhul, salasluire intru tine a facut si Treimii Celei cei de o fiinta slujitor te-a aratat; de lucruri mari propovaduitorule Pahomie, roaga-te pentru sufletele noastre.
Si acum..., a Praznicului (daca este dupa Pasti)
sau
Si acum..., Dogmatica, glasul al 5-lea:
In Marea Rosie, inchipuirea miresei celei neispitite de nunta s-a intiparit de demult. Acolo Moise, despartitor al apei, iar aici Gavriil, slujitor al minunii. Atunci, trecut-a Israel adancul cu piciorul neudat, iar acum Fecioara L-a nascut fara samanta pe Hristos. Marea, dupa trecerea lui Israel, a ramas nestrabatuta; iar cea fara prihana, dupa nasterea lui Emanuel, a ramas nevatamata. Cel ce esti si mai inainte ai fost si Te-ai aratat ca om, Dumnezeule, miluieste-ne pe noi.
VOHOD: Lumina lina...
Prochimenul zilei
PAREMIILE
Din cartea Pildelor, citire: (10, 8; 3,13-16)
Pomenirea dreptilor e cu laude, dar numele necredinciosilor se stinge. Fericit e omul care a aflat intelepciunea si muritorul care a cunoscut stiinta; ca mai bine e sa negustoresti cu ea decat cu vistierii de aur si argint; mai scumpa e ea decat nestematele; impotriva ei nimic din ce e rau nu poate sta; ea li se descopera tuturor celor ce i se apropie si nimic din ce e scump nu-i este deopotriva. in dreapta ei stau indelunga'nzilire si anii vietii, in stanga ei stau bogatia si slava; din gura ei se rosteste dreptatea, ea legea si mila pe limba le poarta.
De la Pilde, citire: (10, 32-11,12)
Din gura celui drept picura intelepciune, dar limba nedreptului va pieri. Din buzele oamenilor drepti picura daruri, dar gura necredinciosilor e ticaloasa. Cantarele inselatoare sunt uraciune'n fata Domnului, dar cumpana dreapta ii e bineplacuta. Oriunde intra trufia, acolo va fi si dispretul, dar gura celor smeriti cugeta intelepciune. Cand dreptii mor, lasa'n urma pareri de rau, dar pieirea necredinciosului e grabnica si veseleste. In ziua maniei averile nu vor folosi la nimic, dar dreptatea va izbavi din moarte. Dreptatea nevinovatului indreapta caile, dar necredinta se prabuseste in nedreptate. Dreptatea oamenilor drepti ii va face liberi, dar nelegiuitii se prind in propria lor nimicnicie. La moartea omului drept nu-i piere si nadejdea, dar laudarosenia necredinciosului il va face sa piara. Omul drept scapa din capcana, iar necredinciosul ii ia locul. Gura necredinciosului e un lat pentru cetateni, dar priceperea dreptilor aduce spor. In bunastarea dreptilor infloreste cetatea, dar prin gurile necredinciosilor se surpa. Omul descreierat ii batjocoreste pe cetateni, dar mintosul le aduce liniste.
Din intelepciunea lui Solomon, citire:
(4,7-15)
Omul drept, chiar daca moare de timpuriu, afla odihna.
Batranetea cinstita nu e cea data de lungimea vietii, ea nu se masoara cu numarul anilor; la om, intelepciunea e caruntetea lui si viata ne'ntinata ii este batranetea; placut lui Dumnezeu, Acesta l-a iubit mutandu-l dintr'o lume a celor pacatosi; rapit a fost, ca nu cumva rautatea sa-i strambe'ntelepciunea, ca nu cumva'nselarea sa-i amageasca sufletul; caci vraja rautatii intuneca ce-i bun si ameteala poftei subjuga mintea clara; desavarsit devreme, plinirea lui e lunga. Sufletul sau, placut lui Dumnezeu, a fost grabit sa plece din mijlocul raimii. Nebunii vad aceasta, dar nu pricep nimic si nici ca-si bat ei capul cu astfel de nimicuri, ca harul si'ndurarea sunt pentru-alesii Sai, iar cercetarea, pentru sfintii Sai.
LA LITIE
Stihira Sfantului, glasul al 2-lea:
Impodobiti-va, plaiuri stramosesti din Bistrita-Nasaud, ca fiul vostru din Gledin a poposit in lavra Neamtului sa prefaca sihastria in ogor roditor, iar Episcopia Romanului sa o imbrace in haina innoitoare. Pentru aceasta, in ziua praznuirii sale, prinos de multumire ii aducem noi, credinciosii, urmasii sai, si cu inimi curate ii cantam: Bucura-te, Parinte Pahomie, mult nevoitorule si rugatorule pentru sufletele noastre.
Slava..., glasul al 6-lea:
Cuvioase Parinte Pahomie, tu, in fapte bune stralucind, lui Hristos bine I-ai placut. Ca asupra patimilor intai imbarbatandu-te, sufletul si trupul ti-ai sfintit, iar mai apoi Biserica dreptmaritoare ai slujit asezat pe scaunul vladicesc de la Roman. Roaga-te lui Hristos Dumnezeu, sa daruiasca pace Bisericii Sale iar sufletelor noastre mare mila.
Daca suntem dupa Pasti: Si acum..., a Praznicului; iar daca suntem in Postul Mare, Si acum..., a Nascatoarei:
Facatorul si Izbavitorul meu, Hristos Domnul, din pantecele tau iesind, Preacurata, intru tine imbracandu-Se, din blestemul cel dintai pe Adam l-a slobozit. Pentru aceasta, tie, Preacurata, ca Maicii lui Dumnezeu si Fecioarei, cu adevarat iti strigam fara incetare, ca ingerul: Bucura-te! Bucura-te, Stapana, aparatoarea si acoperamantul si mantuirea sufletelor noastre.
(Octoih, Glasul al 6-lea, de la Stihoavna slujbei de Duminica)
LA STIHOAVNA
Stihirile, glasul al 5-lea:
Podobie: Bucura-te, camara...
Bucura-te, Pahomie, ierarhul lui Hristos, vorbitorule cu ingerii, caci cu adevarat pe pamant ai petrecut viata de sfintenie, nevoindu-te in pustietati si petrecand pururea in rugaciune si smerita cugetare. Deci, aratandu-te pilda vie de curatie si primind stralucirile Sfantului Duh cele datatoare de raze, Preafericite, te-ai luminat si ai vazut cele viitoare; in trup fiind, ai invatat cetele monahilor sa vieze intru lumina cea neinserata , a lui Hristos Dumnezeu. Pe Acela roaga-L sa daruiasca sufletelor noastre mare mila.
Stih: Scumpa este inaintea Domnului moartea Cuviosului Sau.
Bucura-te, Parinte Pahomie, cel ce te-ai facut incepator si sprijinitor nebiruit al sihastrilor romani. Bucura-te impreuna cu Sofronie, Macarie si Lazar, ucenicii tai si impreuna nevoitori in pustietatile muntilor Carpati. Caci, taind radacinile patimilor si luptand barbateste impotriva ispitelor, ai indepartat degraba inselaciunea patimilor lumesti cele pierzatoare de suflet. Iar acum, in ceruri fiind impodobit de Hristos cu slava negraita, te rogi pentru sufletele noastre.
Stih: Ce voi rasplati Domnului pentru toate cate mi-a dat mie?
Bucura-te, stalp si raza de lumina intarit de puterea Duhului, care te-ai suit la ceruri. Pahomie, de Dumnezeu insuflate, arata-te noua ca o comoara preafrumoasa si cu semne dumnezeiesti, ca sa urmam si noi calea virtutilor crestinesti. Parinte, iubitorule de Dumnezeu, nu inceta a te ruga lui Hristos sa daruiasca sufletelor noastre pace si mare mila.
Daca suntem dupa Pasti, se canta: Slava..., Pe cel ce este podoaba ierarhilor..., Si acum..., a Praznicului; iar daca suntem in Postul Mare, Slava..., Pe cel ce este podoaba ierarhilor..., Si acum..., a Nascatoarei din Triod.
Slava..., glasul al 6-lea:
Pe cel ce este podoaba ierarhilor romani, lauda sihastrilor, facator de minuni si rugator neincetat catre Dumnezeu, adunandu-ne impreuna, o, iubitorilor de praznuire, sa-l laudam cu cantari, zicand: Bucura-te, indreptatorul si povatuitorul cel iscusit al sihastrilor; bucura-te, luminatorule cel minunat, care luminezi toata Biserica dreptmaritoare cu stralucirea virtutilor; bucura-te, mangaietorul celor din suferinte; bucura-te, Parinte Pahomie, bucuria Ardealului si floarea cea aleasa a monahilor moldoveni. Bucura-te, Ierarhe prealaudate si rugator pentru sufletele noastre.
La binecuvantarea painilor: Troparul Sfantului (de doua ori),
apoi: Nascatoare de Dumnezeu Fecioara..., o data.
LA UTRENIE
La Dumnezeu este Domnul..., daca suntem dupa Pasti, se canta troparul Praznicului (de doua ori), Slava..., al Sfantului, Si acum..., Iar al Praznicului. Daca suntem in Postul Mare, se canta troparul Sfantului (de doua ori), Si acum..., al Nascatoarei-Invierii, de la glasul al 4-lea.
Dupa Catisma intai, Sedealna Sfantului, glasul intai:
Podobie: Mormantul Tau, Mantuitorule...
Veniti, credinciosilor, cu vrednicie sa-l laudam pe dumnezeiescul Pahomie si cu dragoste sa-l fericim, ca pe un mare pastor si slujitor preaintelept al adevarului. Caci se roaga lui Hristos Dumnezeu pentru sufletele noastre.
Daca suntem dupa Pasti: Slava..., Si acum..., a Praznicului; iar daca suntem in Postul Mare: Slava... Si acum..., a Nascatoarei (Catavasier).
Maica a lui Dumnezeu, pe tine te stim toti, cei ce cu dragoste alergam la a ta bunatate, care si dupa nastere te-ai aratat fecioara cu adevarat. Pe tine te avem ocrotitoare noi, pacatosii; pe tine izbavire in ispite te-am castigat, singura cu totul fara prihana.
Dupa Catisma a doua, Sedealna Sfantului, glasul al 3-lea: Podobie: De frumusetea...
Astazi cetele monahilor si poporul dreptcredincios se bucura, aducand lauda lui Dumnezeu, cantand faptele, credinta si ravna Sfantului Pahomie, vasul de cinste al lui Hristos. Pentru aceasta, cu totii sa strigam: Slava Tie, Doamne, Cel ce ai preamarit pe cel placut Tie.
Daca suntem dupa Pasti: Slava... Si acum..., a Praznicului; iar daca suntem in Postul Mare: Slava... Si acum..., a Nascatoarei, insasi podobia.
De frumusetea fecioriei tale si de preastralucirea curatiei tale Gavriil uimindu-se, a zis catre tine, Nascatoare de Dumnezeu: ; Ce lauda vrednica voi aduce tie? Sau ce te voi numi pe tine? Nu ma pricep si ma minunez! Pentru aceasta, precum mi s-a poruncit strig tie: Bucura-te, ceea ce esti cu daruri daruita.
Polieleul
MARIMURILE:
Fericimu-te pe tine, Sfinte Ierarhe Pahomie, fiul Gledinului Bistritei si podoaba cea aleasa a cuviosilor si ierarhilor romani.
Alta stihira:
Veniti, iubitorilor si marturisitorilor de Hristos, cu laude sa-i cantam Parintelui nostru Pahomie, zicand: pe marele rugator catre Hristos.
Stih 1: L-am asteptat, pe Domnul L-am asteptat, si El a luat aminte la mine si mi-a auzit rugaciunea. (Ps. 39,1)
2. Ca o umbra cand se'nclina ma petrec, ca lacustele ma scutur. (Ps. 108, 23)
3. Pentru ca gura mea sa nu graiasca lucruri omenesti, de dragul cuvintelor de pe buzele Tale eu am pazit cai aspre. (Ps. 16, 4)
4. Plansul mi l-ai intors intru bucurie, sacul mi l-ai rupt si cu veselie m'ai incins. (Ps. 29,11)
5. Sa stiti ca minunat l-a facut Domnul pe cel sfant al Sau; Domnul ma va auzi cand voi striga catre Dansul. (Ps. 4, 3)
6. Cantati-I Domnului voi, cei cuviosi ai Lui, si marturisiti pomenirea sfinteniei Lui. (Ps. 29, 4)
Apoi, Slava..., Slava Tie, Treime Sfanta..., si celelalte.
Dupa Poieleu, Sedealna, glasul al 4-lea:
Podobie: Spaimantatu-s-a Iosif... Ostenelile infranarii le-ai suferit si ai primit darul nepatimirii si al tamaduirii, Pahomie de Dumnezeu insuflate. Pentru aceasta, te rugam sa mijlocesti la Hristos Dumnezeu sa ne vindece de bolile pacatului si sa daruiasca pace si mantuire sufletelor noastre.
Daca suntem dupa Pasti, se canta: Slava... Si acum..., a Praznicului; Iar daca suntem in Postul Mare, se canta Slava... Si acum..., insasi podobia:
Spaimantatu-s-a Iosif, lucru mai presus de fire vazand si in minte a avut roua cea de pe lana, intru zamislirea ta cea fara samanta, de Dumnezeu Nascatoare, rugul cel nears, toiagul lui Aaron, cel ce a odraslit; si, marturisind logodnicul si ocrotitorul tau, preotilor le-a grait: Fecioara naste si dupa nastere ramane iarasi fecioara.
Antifonul I, glasul al 4-lea
PROCHIMEN, glasul al 4-lea: Cinstita este inaintea Domnului moartea cuviosului Lui.
Stih: Aprins e sufletul meu de dorirea judecatilor tale in toata vremea.
Toata suflarea...
Evanghelia de la Matei
(XI, 27 - 30), (joi, saptamana a 4-a dupa Rusalii):
"Zis-a Domnul ucenicilor Sai: Toate Mi-au fost date de catre Tatal Meu si nimeni nu-L cunoaste pe Fiul decat numai Tatal, si nici pe Tatal nu-L va cunoaste nimeni decat numai Fiul si cel caruia va vrea Fiul sa-i descopere. Veniti la Mine toti cei osteniti si impovarati, si Eu va voi odihni! Luati jugul Meu asupra voastra; si invatati-va de la Mine, ca sunt blind si smerit cu inima, si veti afla odihna sufletelor voastre! Ca jugul Meu este bun si povara Mea este usoara."
Daca suntem dupa Pasti, se canta: Invierea lui Hristos... si se zice Psalmul 50; iar daca suntem in Postul Mare, se zice numai Psalmul 50.
Slava..., glasul al 2-lea:
Pentru rugaciunile Ierarhului Tau Pahomie, Milostive, curateste multimea pacatelor noastre.
Si acum..., a Nascatoarei:
Pentru rugaciunile Nascatoarei de Dumnezeu, Milostive, curateste multimea pacatelor noastre.
Stih: Miluieste-ne, Dumnezeule, dupa mare mila Ta si, dupa multimea indurarilor Tale, curateste toate faradelegile noastre.
Stihira idiomela, glasul al 6-lea:
Pomenirea Parintelui nostru Pahomie, ca o mireasma sfanta si intaritoare s-a pogorat astazi peste noi toti care, minunandu-ne de faptele si credinta lui roditoare, ne-am bucurat intru Hristos, cinstindu-I, si multumindu-I lui Dumnezeu pentru toate cate ne-a daruit noua.
CANOANELE
Se pun doua canoane: Canonul Triodului (ori al Penticostarului), cu irmosul pe 6, si Canonul Sfantului, pe 8.
CANONUL IERARHULUI
Cantarea intai, glasul al 2-lea:
Cu intelepciune, din tineretile tale L-ai iubit mai presus de lume pe Dumnezeu si te-ai facut ucenic al lui Hristos, fericite Pahomie si, lepadandu-te de toate cele trecatoare, ca un ales ai fost primit in cetele sfintilor.
De la parinti si de la neamul tau mult patimitor ai primit lumina Ortodoxiei si, cu toata ravna si dorirea cugetului tau, I-ai slujit lui Hristos neincetat si, cu cununa pribegiei incununandu-te, Parinte Pahomie, I-ai urmat.
Slava...
Din Gledinul ardelean urcand in Moldova, te-ai facut purtatorul suferintelor neamului tau si prin rugaciuni neincetate catre Hristos le-ai usurat, mult smerite Parinte Pahomie.
Si acum..., a Nascatoarei:
Impodobindu-ne cu smerenia cea curata si facandu-ne asemenea pruncilor laudati de Hristos, alergand noi, nevrednicii, degraba la imparateasa a toata faptura si camara intruparii lui Dumnezeu, cu glasul lui Adam cel cazut sa strigam: Miluieste-ne cu mijlocirile tale, ceea ce esti binecuvantata, Marie, de Dumnezeu Nascatoare.
Daca suntem dupa Pasti, se canta Catavasia: Ziua Invierii...; iar daca suntem in Postul Mare, se canta Catavasiile de rand, din Triod.
Aceasta randuiala este valabila, pentru Catavasii, la toate cantarile Canonului.
Cantarea a 3-a:
Ca unul ce ai aflat izvorul mantuirii, fara prihana te-ai invesmantat inca din viata aceasta in stralucirile Duhului Sfant si, nimicind prin focul smereniei inselaciunea lumii, ai ales sihastria, mult iubitorule de Hristos, Parinte Pahomie.
Socotind de bunavoie ca lumea si toate ale ei trec ca umbra, dregatoriile bisericesti le-ai parasit si, incingandu-te cu armele cele sfinte ale nevointei lor, te-ai facut vietuitor al pustiei, biruind ca un pastor bun salbaticia lumii trecatoare, fericite Pahomie. Slava...
Stiind ca smerenia este imbracaminte in nestricaciune si haina de nunta, cu ea te-ai impodobit, Parinte Pahomie, si cu ea ai intrat preacurat in camara de nunta a Mirelui.
Si acum...
Acoperamantul tau, Maica a lui Dumnezeu si imparateasa a ingerilor, chivot de sfintenie si izvor de tamaduiri se arata oamenilor. Pentru aceasta, cu evlavie cantam, laudand neincetat binefacerile tale, Fecioara.
Catavasia
Daca suntem dupa Pasti, Condacul si Icosul Sfantului.
Sedealna, glasul al 8-lea:
Podobie: Ce va vom numi...
Cu ce laude te vom lauda si cu ce nume te vom numi, intelepciunea cea mare a ierarhilor, dragostea cea necuprinsa a egumenilor, linistea cea nespusa a sihastrilor, Parinte Pahomie? Ca un pom roditor inflorit si cu buna mireasma te-ai aratat in Biserica Domnului, tuturor facandu-te pilda de urmat. Pentru aceasta, cu totii ne rugam tie: Roaga-L pe Hristos Dumnezeu sa ne dea iertare de pacate.
Daca suntem dupa Pasti, se canta Slava... Si acum..., a Praznicului; iar daca suntem in Postul Mare, se canta: Slava... Si acum..., a Nascatoarei:
Podobie: Ce va vom numi...
Acoperamant tare si biserica a Sfantului Duh si Maica nenuntita esti, Marie, ceea ce pe Mirele ceresc ni L-ai daruit noua, pe Soarele Dreptatii care lumineaza pe tot omul ce vine in lume. Mai presus de fire nascandu-L, cei ce sedeau intru intuneric, prin mijlocirea ta, au vazut lumina mare.
Cantarea a 4-a:
Paharul mantuirii ai luat si numele Domnului ai binecuvantat si, instrainandu-te de cele trecatoare, ti-ai ridicat cugetul odata cu inima si fara incetare L-ai marturisit pe Hristos. Pentru aceasta, cu credinta mare te laudam.
Ca o faclie pururea aprinsa ai luminat la Neamt, la Pocrov si la Roman si calauza te-ai facut celor rataciti, prin rugaciunile tale, pe toate implinindu-le cu folos, Ierarh luminat de Duhul Sfant, Pahomie.
Slava...
Mare iubitor de rugaciune si neintrecut slavitor de Hristos te-au vazut oamenii si ingerii. Pentru aceasta, de-a pururi, in cer si pe pamant esti pomenit sl laudat, Parinte Pahomie.
Si acum..., a Nascatoarei:
Preacurata Stapana, cu cantari si laude rugandu-ne tie, te cinstim ca pe Maica lui Dumnezeu si-ti strigam: Din noianul pacatelor, din adancul faradelegilor, ceea ce esti izvor nesecat de milostivire, degrab ridica-ne si ne miluieste.
Cantarea a 5-a:
Duhul Sfant te-a inspirat in rugaciunea cea sfanta a Pocrovului, pe care rostind-o, lui Hristos Dumnezeu ne rugam: Izbaveste-ne de toate bolile sufletesti si trupesti si ne daruieste, Milostive, pocainta cu lacrimi si viata neprihanita; asculta si primeste, Doamne, rugaciunile noastre, ale tuturor.
Slava...
Ca un pustnic ai trait ascultarile incredintate de la Dumnezeu si in nici un chip nu te-ai smerit intre oameni, imbracand cu buna invoiala camasa lui Hristos, curatind-o precum zapada in razboiul nevazut al umilintei.
Si acum..., a Nascatoarei:
Ca un nor preafrumos si dumnezeiesc s-a gatit deasupra noastra cinstitul si preasfantul tau Acoperamant, Preacurata Nascatoare de Dumnezeu. Sub umbrirea lui neimputinata, astazi, multumindu-ti pentru toate, iti graim tie: Bucura-te, usa a luminii si locas fecioresc al Cuvantului; bucura-te, cerul cerurilor si lumina a dumnezeiestii slave; bucura-te, Maica milostiva si ajutatoare grabnica a tuturor credinciosilor.
Catavasia Cantarea a 6-a:
Primind invatatura cea buna si folositoare de la Sfantul Dimitrie al Rostovului, noul invatator de schimnicie, si pilda vietuirii celei duhovnicesti de la lavra Pecerska, le-ai rasadit ca pe niste flori, cu mare grija, in sufletul fratilor tai de la Neamt si Pocrov. Parintele tau duhovnicesc, Sfantul Dimitrie, intelegandu-ti dorul dupa sihastrie, ti-a spus: Darul sa fie cu tine si sa se umple dorul tau.
Slava...
Daca ai implinit cele dorite de tine la Episcopia Romanului, in liniste si tacere te-ai retras sa vietuiesti in Hristos pana s la sfarsitul vietii tale celei pamantesti. Pentru aceea, domnitorul si tot poporul te-au numit "linistitorul de sub muntele Chiriacului".
Si acum..., a Nascatoarei:
Aparatoarea cea mare si nebiruita, nadejdea cea sigura si neinfruntata, zidul si acoperamantul, limanul celor ce alearga la tine, pururea Fecioara fara prihana, roaga-L, impreuna cu ingerii, pe Fiul tau si Dumnezeul nostru, sa dea pace lumii si sufletelor noastre mare mila.
Catavasia
Daca suntem in timpul Praznicului Invierii Domnului, se pun aici Condacul si Icosul Praznicului, iar Condacul si Icosul Cuviosului se trec dupa Cantarea a 3-a, inainte de Sedealna.
Condacul, glasul al 8-lea:
Grijile vietii le-ai lasat si randuielile cele lumesti le-ai parasit; si, facandu-te cu intelepciune locuitor al pustiei, ai , aflat bucuriile vietii vesnice; si, mangaiere castigand prin lacrimile tale de pocainta, roaga-L pe Milostivul Dumnezeu pentru noi credinciosii, Parinte Pahomie.
ICOS
Pe iubitorul de liniste si tacere, pe ierarhul cel infrumusetat cu smerenia, pe rugatorul neincetat catre Hristos, pe ucenicul Sfantului Dimitrie al Rostovului, pe ravnitorul cel ales sub acoperamantul Maicii Domnului, sa-l laudam astazi, pe Pahomie, de trei ori fericitul, ca pe cel Marit de Dumnezeu intre monahi si incununat cu cununa cea dumnezeiasca a sfinteniei; ca, urmandu-I lui Hristos, bunatatile ceresti le-a castigat.
SINAXAR
In aceasta luna, aprilie, in ziua a paisprezecea, pomenirea Cuviosului Ierarh Pahomie de la Gledin, episcopul Romanului
Sinaxarul Cuviosului Ierarh Pahomie.
Acest sfant parinte Pahomie s-a nascut in satul Gledin din tinutul Bistritei ardelene, in preajma anului 1674, din parinti dreptmaritori de Dumnezeu, primind de la botez numele de Petru. Inca din vremea venirii sale pe lume a avut parte de nenumarate suferinte, dreapta credinta ortodoxa fiind prigonita de stapanirile straine.
Despre copilaria Cuviosului Pahomie nu se cunosc multe, nici nu exista marturii cum a ajuns in manastirile din Moldova. Insa un pomelnic pastrat la schitul Pocrov ne spune ca Sfantul Pahomie, inca din tineretile lui, era iubitor de Hristos, doritor de viata pustniceasca, avand o fierbinte dragoste catre Dumnezeu. Drept aceea, ascultand de porunca cea sfanta a Mantuitorului, "cel ce voieste sa vina dupa Mine sa se lepede de sine, sa-si ia crucea sa si sa urmeze Mie", a lasat casa, parinti, frati, rude si prieteni, si L-a urmat pe Hristos in viata smerita calugareasca, intrand ca frate la Manastirea Neamt.
Intrat in manastire ca tanar frate ascultator si evlavios, Sfantul a parcurs, dupa randuiala, toate incercarile, duhovnicesti, supunandu-se poruncilor egumenului si fratilor, fiind un exemplu de nevointa intru toate. Nici n-a implinit varsta de 25 de ani, ca faptele sale l-au facut vrednic de mult dorita calugarie, primind tunderea de la egumenul Ioan. Vremurile erau tulburi si pline de suferinte din pricina navalitorilor care amenintau neamul romanesc si Biserica Ortodoxa. De foarte multe ori, impreuna cu toata obstea, cu odoarele manastirii si, mai ales, cu icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului, monahul Pahomie a plecat departe de manastirea sa, din fata primejdiilor barbare.
Incercat intru toate si cunoscuta fiind ravna lui duhovniceasca, episcopul de atunci l-a ridicat la treapta preotiei. Astfel, Cuviosul, iscusit in taina rugaciunii, bun chivernisitor al treburilor manastirii, este ales de frati eclesiarh mare, incredintandu-i-se toate ale bisericii. Primind aceasta ascultare, Sfantul a inceput mai cu osardie a se nevoi, din putere in putere sporind intru faptele bune, chip si pilda facandu-se tuturor. Cu toate ca ostenelile calugaresti si bisericesti nu le uita niciodata, totusi, preocuparea catre invatatura si cunoastere nu l-a parasit, dovedind si in acestea o smerenie pilduitoare.
Dupa moartea egumenului Ioan, obstea marii lavre a Neamtului l-a asezat in fruntea ei, desi avea varsta de nici treizeci de ani. Inaltarea sa in cinste nu l-a semetit ci, dimpotriva, Cuviosul si-a sporit si mai mult nevointele. Deci, in toti acesti ani, Cuviosul Pahomie se ingrijeste de cele duhovnicesti si sporeste in smerenie, ducand o viata inchinata nevointelor aspre, ostenelilor nesfarsite si rugaciunii neincetate.
Dorind implinire duhovniceasca cu adevarat si arzand de dragostea cea dumnezeiasca, Parintele Pahomie pleaca la Kiev, unde petrece doi ani. Aici, se inchina la sfintele moaste din Lavra Pecerska, afland printre ele si pe ale Egumenului de Neamt, Grigorie Tamblac. Tot in aceste locuri, il cerceteaza pe Sfantul Dimitrie al Rostovului, mare isihast si iscusit nevoitor, caruia ii devine ucenic. In felul acesta, Cuviosul implineste cuvintele psalmistului: "iubit-am foarte pe prietenii Tai, Dumnezeule". Atat de mult il cinstea pe noul sau parinte ca-l socotea, pe buna dreptate, invatator de schimnicie si parinte sufletesc. De la el parintele Pahomie a primit raspuns la framantarea sufletului sau: de a petrece viata cu tacere in pustie, primind pentru aceasta binecuvantarea Sfantului Ierarh: "Domnul sa fie cu tine si sa umple dorul tau".
In anul 1706, dupa ce a dobandit mult folos sufletesc si dupa binecuvantarea primita de la Sfantul Dimitrie, Cuviosul Pahomie s-a intors la Manastirea Neamt, incarcat cu carti duhovnicesti pentru fratii de acasa. De acum, gandul si inima sa erau cu totul cuprinse de dragostea de desavarsire intru Hristos. Pentru aceasta, Pahomie roaga soborul manastirii sa-l lase sa se retraga la pustie, intr-un loc de liniste, intr-o padure deasa, langa un munte ce se numeste Chiriacul, nu foarte departe de Manastirea Neamt.
Acolo a sihastrit impreuna cu cativa ucenici iubitori de liniste: Sofronie, Macarie, Lazar, silindu-se sa dezradacineze din suflet patimile care se ridicau impotriva duhului, ostenindu-si trupul si robindu-l duhului.
Roadele faptelor lui cele bune si vestea despre nevointele lui cele placute lui Dumnezeu s-au revarsat prin toata tara Moldovei. Astfel, niste boieri, aflandu-se la vanatoare, au ajuns la sihastria pururea pomenitului parinte Pahomie si cand l-au vazut s-au bucurat si s-au folosit mult de cuvintele si invataturile pustnicului. Acesti boieri, aflandu-se la sfat cu domnitorul, mitropolitul, episcopii si egumenii manastirilor, au hotarat ca in locul episcopului Lavrentie al Romanului, chemat la Domnul, sa fie adus la aceasta sfanta treapta parintele Pahomie, "linistitorul de sub muntele Chiriacului". Asa, placutul lui Dumnezeu, vrednic slujitor al harului, a ajuns pastor al Romanului.
Cu multa destoinicie, cuviosul a condus bine turma cea cuvantatoare pe calea mantuirii, pe cei saraci miluindu-i, pe cei scarbiti mangaindu-i si "facandu-se tuturor toate, ca pe toti sa-i dobandeasca". Nevointa pustniceasca nu l-a impiedicat sa se arate un bun chivernisite si drept judecator in pricinile episcopiei, pastorind, cu cuvantul si cu puterea duhului, sapte ani si trei luni turma incredintata de Mantuitorul Hristos. In tot acest timp, in care a fost inconjurat cu evlavie de credinciosii sai, Sfantul Ierarh a invatat poporul tainele credintei, i-a sfatuit pe monahi pe calea nevointelor, l-a uns domn pe Nicolae Mavrocordat, a zidit biserici si a purtat de grija de cei saraci si lipsiti de ajutor.
Dar toate bucuriile si necazurile vietii pastorale nu l-au facut sa uite de viata pustniceasca si, la 1 martie 1714, Ierarhul Pahomie paraseste de buna voie scaunul arhieresc, "socotind ca trece lumea si toate ale lumii ca umbra". Dorinta lui de liniste a fost mai puternica decat rugamintile domnitorului, ale sfetnicilor lui si ale poporului necredincios. Drept aceea, s-a retras din nou langa muntele Chiriacu, unde, la locul numit Pocrov, a construit un locas de rugaciune "cu ajutorul lui Dumnezeu, cu multe rugaciuni si lacrimi, cu mare osardie si cu multe osteneli", randuindu-i hramul "Acoperamantul Maicii Domnului". Pentru aceasta biserica s-a rugat Sfantul ca Dumnezeu s-o pazeasca sub aripile milei Sale "in veci neclatita, nearsa, nerisipita"; si s-o izbaveasca de tot raul "si de toti vrajmasii trupesti si sufletesti, cei vazuti si cei nevazuti, si de diavoli, de toti demonii, si de toate lucrurile si primejdiile satanei si de tot raul". Cuviosul a inchinat rugaciune si pentru toti fratii care petreceau cu el in nevointa calugareasca si pentru cei care vor petrece si de atunci inainte. De asemenea, Sfantul s-a rugat Tatalui ceresc sa primeasca rugaciunile sale si ale tuturor credinciosilor si sa indrume catre acest sfant loc oameni care sa placa Sfinteniei Sale: "buni, smeriti, invatati, credinciosi". N-a uitat Cuviosul Ierarh nici de lucrurile materiale, caci L-a rugat pe milostivul Dumnezeu sa trimita aici "deplin belsug sufletesc si trupesc", izbavindu-i pe toti "de toate neputintele si bolile sufletesti si trupesti, daruindu-le tuturor pocainta cu lacrimi, cu viata neprihanita, ca pana intru adanci batranete sa slujim Sfintiei Tale". Multe au fost grijile Cuviosului in aceasta vreme, insa nici una n-a biruit setea lui de rugaciune, de liniste si de osteneli. Sub acoperamantul Maicii Domnului, si in jurul lui s-a adunat o mica obste de frati nevoitori in taina rugaciunii neincetate, in privegheri, in post si in cititul cartilor folositoare. Timp de trei ani, la Pocrov, ctitoria sa, Sfantul sihastru Pahomie s-a nevoit, smerindu-se foarte.
Spre sfarsitul vietii sale, vrajmasul diavol si vremurile tulburi i-au adus multe suferinte, necazuri si lipsuri. Pentru aceasta, Sfantul Ierarh Pahomie a pornit in pribegie la Kiev, oprindu-se la Lavra Pecerska. Se pare ca a primit si marea schima, numindu-se Pimen. La Pecerska, fara tihna, cu dorul nestins dupa Pocrov si Neamt si cu gandul intoarcerii acasa, s-a nevoit pana la sfarsitul vietii, cand a trecut la cele vesnice in anul 1724, la 14 aprilie.
Cu ale lui sfinte rugaciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne si ne mantuieste pe noi. Amin.
Cantarea a 7-a:
Ierarh si sihastru, intarindu-te cu postul si rugaciunea, ti-ai infranat poftele cele lumesti ale trupului si te-ai lepadat cu totul de vietuirea cea pamanteasca, vietuind cu ingerii in ceruri.
Darul rugaciunii l-ai primit si inaltimile cele neajunse ale smereniei le-ai atins, zdrobind cu ostenelile tale patimile trupului.
Slava...
Precum pe Moise, la iesirea din Egipt, norul sfant l-a calauzit in pribegia sa spre tara straina si, precum David imparatul si psalmistul, asemenea ai plans cand ti-ai adus aminte de Sionul tau de la Pocrov.
Si acum..., a Nascatoarei:
Ceea ce ai inaltat ascultarea ta catre Dumnezeu mai presus decat toata faptura si ai primit in pantecele tau intruparea Cuvantului dintru inceput, solitoare neostenita catre Hristos, roaga-L neincetat pe Acesta, degraba, ca un indurat, sa scoata din stricaciune viata noastra.
Catavasia
Cantarea a 8-a:
Ascultator fiind, pana la moarte L-ai urmat pe Hristos, semanand in tara straina samanta cea roditoare a mantuirii si pregatindu-ti inca din viata aceasta lumina cea neinserata a Invierii si neincetat rugandu-te: Doamne, Cel ce iadul ai pradat si moartea ai calcat, Mantuitorul nostru, Cel ce ai luminat lumea cu cinstita cruce, miluieste-ne pe noi.
Multumind Domnului pentru toate, te-ai mutat din viata aceasta trecatoare si, cu sfintenie incununandu-ti sufletul, Parinte Pahomie, slujitor lui Dumnezeu fiind cu faptele tale, cu adevarat ai dobandit Imparatia cerurilor.
Binecuvantam pe Tatal...
In lume fiind, te-ai imbracat cu smerenia cea desavarsita si ai biruit cu linistea tulburarile sufletului; iar in cer mutandu-te, te-ai salasluit in corturile sfintilor, unde neincetat te rogi pentru noi si ca un inger canti lauda: Bine esti cuvantat, Dumnezeul parintilor nostri.
Si acum..., a Nascatoarei:
In lipsuri si saracie sufleteasca fiind, bogatia Dumnezeirii ne-ai daruit-o noua, Preacurata Fecioara, prin nasterea Fiului Tau si, ca o Maica a tuturor crestinilor, de-a pururi ne acoperi cu acoperamantul milostivirii tale.
Catavasia Sa laudam, bine sa cuvantam...
Cantarea a 9-a: -
Agonisind cele de trebuinta Episcopiei Romanului si pastorind ca un vrednic ierarh turma cea cuvantatoare, intemeind si tarnosind biserici si manastiri, iubitor de slova bisericeasca si mare carturar, insa mai cu osebire traitor in sihastriile Neamtului si Pocrovului, ai invatat smerita cugetare si infocata dragoste catre Hristos. Astfel te-a cunoscut poporul dreptcredincios, numindu-te, inca din viata, om sfant si sihastru.
Asemenea Sfantului Grigorie Teologul, ai fugit de orice fel de dregatorie si ai alergat la liniste in sihastrie, unde ai petrecut in rugaciune neincetata si in post. Si, primind cu barbatie crucea pribegiei, precum Pavel Apostolul, ai spus: "Toate le pot intru Hristos, Cel ce ma intareste". Parinte Pahomie, vazandu-ti viata aleasa si faptele tale preabune, te cinstim si, laudandu-te de-a pururi, in dreapta credinta ne intarim.
Slava...
Cel ce ai primit daruri mari de la Dumnezeu si prin rugaciunile tale le-ai revarsat peste noi ca pe niste ploi binefacatoare, trezind la viata cea adevarata inimile noastre uscate si fara rod, prieten iubit de Hristos, Parinte Pahomie, te laudam.
Si acum..., a Nascatoarei:
Pe Dumnezeu cel necuprins L-ai cuprins in pantecele tau prin ascultare si smerenie, dobandind taina cea din veac ascunsa. Pentru aceasta ne rugam: Auzi-ne, Fecioara si, cu dragostea ta, cuprinde-ne in dragostea Fiului tau.
Catavasie
LUMINANDA
Daca suntem dupa Pasti, se canta Luminanda Sfantului, Slava... Si acum..., a Praznicului; iar daca suntem in Postul Mare, se canta Luminanda Sfantului, Slava... Si acum..., a Nascatoarei.
Pentru Hristos pe toate lepadandu-le ca pe o haina invechita, te-ai imbracat in imbracaminte nestricacioasa si, cu buna indrazneala, Parinte Ierarhe Pahomie, ai fost chemat la ospatul ceresc.
Slava... Si acum..., a Nascatoarei:
Fecioara, ceea ce ai nascut Lumina cea fara de inserare, imblanzeste, cu rugaciunile tale, pe Fiul tau, de Dumnezeu Nascatoare, ca sa ne izbavim de intunericul cel vesnic si intru luminarile sfintilor sa intram si noi, nevrednicii, ca sa te laudam pururea.
LA LAUDE
Stilurile pe 4, glasul al 4-lea:
Podobie: Ca pe un viteaz.
Cu multa cinste ne-ai incununat pe noi, Doamne, ca din neamul nostru multpatimitor l-ai ales pe Ierarhul Pahomie sa fie rugator fierbinte pentru noi. Pe acesta il avem mijlocitor neincetat catre tine. (de doua ori)
Dumnezeu a cercetat smerenia ta, fericite Pahomie, si te-a intrarmat cu nevointe si cu virtuti mantuitoare. Pentru aceasta, smerindu-ne foarte, cu glas ingeresc sa strigam: Slava Tie, Doamne, Cel ce il numeri intre alesii tai pe Ierarhul Pahomie.
Bucura-te, slujitor impreuna cu ingerii si pastorul cel bun a! turmei lui Hristos, bucura-te, incununarea calugarilor si a ierarhilor, bucura-te, lauda ortodocsilor si podoaba sihastrilor, bucura-te, Ierarhe Pahomie, mult nevoitorule.
Slava..., insusi glasul:
Domnul Dumnezeul nostru, Cel ce daruieste sfintenie alesilor Sai asemenea sfintilor cei mari ai pustiei, te-a randuit pe tine, Parinte Pahomie, in cetele Lui cele ceresti, ca prin mijlocirile tale sa primim si noi, credinciosii, apa cea vie a milostivirii.
Daca suntem dupa Pasti, se canta Slava..., Si acum..., a Praznicului; Iar, daca suntem in Postul Mare, se canta a Nascatoarei:
De toate primejdiile pazeste pe robii tai, binecuvantata Nascatoare de Dumnezeu, pentru rugaciunile Sfantului Pahomie romanul, ierarhul lui Hristos.
DOXOLOGIA MARE
Daca sutem dupa Pasti, dupa Sfinte Dumnezeule..., troparul Sfantului, Slava... Si acum..., al Praznicului, ectenia mica si ot pustul. Apoi Ceasul intai, la care se zic: troparul Praznicului, Slava..., troparul Sfantului, si acum..., al Nascatoarei, de la Ceasuri. La celelalte ceasuri se pun si condacul Praznicului si al Sfantului, schimbandu-le.
Iar daca suntem in Postul Mare atunci, dupa Sfinte Dumnezeule... se canta troparul Sfantului, ecteniile si otpustul. La Ceasul intai: Slava..., troparul Sfantului, Si acum..., al Nascatoarei, de la ceasuri. La celelalte ceasuri se pune si condacul Sfantului.
LA SFANTA LITURGHIE
Fericirile: Daca suntem dupa Pasti, ale Praznicului, cantarea de rand; iar daca suntem in Postul Mare, cantarea de rand din Canonul Triodului si Cantarea a 3-a din Canonul Sfantului.
Prochimenul: al Praznicului, daca suntem dupa Pasti; iar de vom fi in Postul Mare, numai al Sfantului, glasul al 4-lea: Cinstita este inaintea Domnului moartea cuviosului Lui.
Stih: Ce voi rasplati Domnului pentru toate cate mi-a dat mie.
Apostolul: Din Epistola catre Evrei (13, 7-10): Fratilor, aduceti-va aminte de mai-marii vostri...
Evanghelia de la Luca (6,17-23):
In vremea aceea a stat Iisus intr-un loc ses...
Chinonicul: intru pomenire vesnica va fi dreptul, de auzul rau nu se va teme.
