Pregătindu-se pentru Dumnezeiasca Liturghie,
preotul trebuie să fie împăcat cu toţi oamenii, să aibă
inima curată şi să postească din seara precedentă.
Când soseşte vremea preotul şi diaconul intră în biserică şi,
stând în mijlocul ei, se pleacă de trei ori către Sfânta Masă şi
diaconul începe zicând:
Diaconul: Binecuvântează, părinte.
Preotul: Binecuvântat este
Dumnezeul nostru, totdeauna acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Diaconul: Amin.
Preotul : Slavă Ţie
Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Împărate ceresc,
Mângâietorule, Duhul ade vărului, care pretutindenea eşti şi
toate le împlineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătă
to rule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru
noi şi ne curăţeşte pe noi de toată întină ciu
nea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.
Diaconul: Sfinte Dumnezeule,
Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi. (de trei ori, cu câte o metanie de fiecare
dată)
Slavă Tatălui şi
Fiului şi Sfântului Duh şi acum şi pururea şi în vecii
vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluieşte-ne
pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele noastre. Stăpâne,
iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează şi
vindecă neputinţele noastre pentru sfânt numele Tău.
Doamne miluieşte, Doamne
miluieşte, Doamne miluieşte.
Slavă Tatălui şi
Fiului şi Sfântului Duh şi acum şi pururea şi în vecii
vecilor. Amin
Tatăl nostru, Care eşti
în Ceruri, sfinţească-se numele Tău. Vie Împărăţia
Ta. Facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea
noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi. Şi
ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm
greşiţilor noştri, şi nu ne duce pe noi în ispită, ci
ne izbăveşte de cel rău.
Preotul: Că a Ta este împărăţia
şi puterea şi slava, a Tatălui şi a Fiului şi a
Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Diaconul: Amin.
Miluieşte-ne pe noi, Doamne,
miluieşte-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns,
această rugăciune aducem Ţie, ca unui Stăpân, noi, păcătoşii
robii Tăi, miluieşte-ne pe noi.
Slavă Tatălui şi
Fiului şi Sfântului Duh şi acum şi pururea şi în vecii
vecilor. Amin.
Doamne, miluieşte-ne pe noi,
că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici
pomeni fărădelegile noastre, ci caută şi acum ca un
Milostiv şi ne izbăveşte pe noi de vrăjmaşii noştri,
că Tu eşti Dumnezeul nostru şi noi suntem poporul Tău, toţi
lucrul mâinilor Tale şi numele Tău chemăm.
Şi acum şi pururea şi
în vecii vecilor. Amin.
Uşa milostivirii deschide-o
nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, ca să nu
pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine
din nevoi, că tu eşti mântuirea neamului creştinesc.
Cu capetele descoperite ei merg la icoana
Mântuitorului, zicând troparul:
Preacuratului Tău chip ne
închinăm, Bunule, cerând iertare greşealelor noastre, Hristoase
Dumnezeule; că de voie ai binevoit a Te sui cu Trupul pe cruce, ca să
scapi din robia vrăjmaşului pe cei ce i-ai zidit. Pentru aceasta, cu
mulţumire strigăm Ţie: Toate le-ai umplut de bucurie,
Mântuitorul nostru, Cel ce ai venit să mântuieşti lumea.
Se închină în faţa icoanei şi o sărută.
Trec după aceea la icoana Născătoarei de Dumnezeu, zicând
troparul:
Ceea ce eşti izvorul milei,
învredniceşte-ne pe noi milostivirii, Născătoare de Dumnezeu;
caută spre poporul cel păcătos; arată, precum de-a pururea;
pu terea ta, că întru tine nădăjduind, strigăm ţie:
Bucură-te, ca şi oarecând Gavriil, mai-marele voievod al celor fără
de trup.
Apoi, în acelaşi chip, zicând troparul sau
condacul potri vit, ei se închină icoanei hramului bisericii şi
icoanei hramului sărbătorit în ziua aceea. Ei se pot închina şi
la celelalte icoane de pe iconostas. Dacă icoana hramului este aceea a
Învierii, ei zic troparul Învierii, glas 6:
Învierea Ta, Hristoase,
Mântuitorule, îngerii o laudă în ceruri şi pe noi, pe pâmânt, ne
învredniceşte cu inimă curată să Te slăvim.
Apoi mergând în mijlocul bisericii ei stau
înaintea sfintelor uşi cu capetele descoperite şi diaconul zice:
Diaconul: Domnului să ne rugăm.
Preotul: Doamne, trimite mâna Ta
dintru înălţimea locaşului Tău şi mă întăreşte
spre slujba Ta ce-mi este pusă înainte, ca neosândit stând înaintea înfricoşătorului
Tău altar, să săvârşesc Jertfa cea fără de sânge.
Că a Ta este puterea şi slava în vecii vecilor. Amin.
Îşi acoperă capetele şi diaconul
zice:
Diaconul: Slavă Tatălui
şi Fiului şi Sfântului Duh şi acum şi pururea şi în vecii
vecilor. Amin.
Doamne miluieşte, Doamne
miluieşte, Doamne miluieşte. Părinte binecu vântează.
Preotul: (Duminica): Cel ce a înviat din morţi, (în alte zile): Hristos, Adevăratul nostru
Dumnezeu, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale, ale celui între sfinţi
Părintelui nostru Ioan Gură de Aur, arhiepiscopul Constantinopolului
(sau: ale celui între sfinţi Părintelui
nostru Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareii Capadociei) şi pentru ale
tuturor sfinţilor, să ne miluiască şi să ne mântuiască
pe noi ca un bun şi de oameni iubitor.
Diaconul: Amin.
Se întorc şi se pleacă spre străni
şi apoi intră în altar: preotul prin uşa dinspre miazăzi
(în dreapta sa), iar diaconul prin uşa dinspre miazănoapte (în stânga
sa). Când intră ei zic:
Intra-voi în casa Ta, închina-mă-voi
în biserica Ta cea sfântă, întru frica Ta, Doamne, povăţuieşte-mă
întru dreptatea Ta, pentru vrăjmaşii mei, îndreptează înaintea
Ta calea mea.
După ce intră în altar, se duc înaintea
Sfintei Mese şi fac trei metanii. Preotul sărută Sfânta
Evanghelie, Sfânta Cruce şi Sfânta Masă, în timp ce diaconul sărută
numai marginea dinspre sud-vest a Sfintei Mese.
ÎMBRĂCAREA vesmintelor
Luând în mâini, fiecare veşmintele sale,
preotul şi diaconul, făcând trei închinăciuni către răsărit,
zic:
Dumnezeule, curăţeşte-mă
pe mine păcătosul şi mă miluieşte.
Înveşmântarea
diaconului
Apoi diaconul îşi ţine veşmintele
în mâna dreaptă, şi merge la preot plecându-şi capul şi
zice
Diaconul: Binecuvântează, părinte,
stiharul dimpreună cu orarul şi mânecuţele.
Preotul, binecuvântând, zice:
Preotul: Binecuvântat este
Dumnezeul nostru, totdeauna acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Diaconul: Amin.
Diaconul sărută mâna dreaptă a
preotului şi se îmbracă în stihar, zicând:
Diaconul: Bucura-se-va sufletul
meu întru Domnul că m-a îmbrăcat în veşmântul mântuirii şi
cu haina veseliei m-a împodobit; ca unui mire mi-a pus cunună şi ca
pe o mireasă m-a împodobit cu podoabă.
Sărutând semnul Sfintei Cruci de pe orar şi
punându-l pe umărul stâng zice:
Diaconul: Sfânt, Sfânt, Sfânt,
Domnul Savaot! Plin este Cerul şi pământul de slava Ta! Osana întru
înălţime! Binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului! Osana
întru înălţime!
Apoi se îmbracă complet cu orarul. După
aceasta ia mânecuţa dreaptă, sărută semnul Sfintei Cruci de
pe ea şi o pune la mână zicând:
Diaconul: Dreapta Ta, Doamne, s-a
preaslăvit întru tărie; mâna Ta cea dreaptă, Doamne, a sfărâmat
pe vrăjmaşi şi cu mulţimea slavei Tale ai zdrobit pe cei
potrivnici.
Apoi luând mânecuţa stângă sărută
semnul Sfintei Cruci de pe ea şi zice:
Diaconul: Mâinile Tale m-au făcut
şi m-au zidit; înţelepţeşte-mă şi mă voi învăţa
poruncile Tale.
Diaconul merge la proscomidiar şi pune
sfântul disc în stânga lui, potirul în dreapta şi pe celelalte la îndemână.
Îl aşteaptă pe preot.
Înveşmântarea
preotului
Luând stiharul în mâna stângă preotul face
trei metanii spre răsărit şi îl binecuvântează, zicând:
Preotul: Binecuvântat este
Dumnezeul nostru, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Amin.
După ce sărută semnul Sfintei
Cruci de pe el, se îmbracă cu el zicând:
Preotul: Bucura-se-va sufletul
meu întru Domnul că m-a îmbrăcat în veşmântul mântuirii şi
cu haina veseliei m-a împodobit; ca unui mire mi-a pus cunună şi ca
pe o mireasă m-a împodobit cu podoabă.
Luând epitrahilul, îl binecuvântează, sărută
crucea de pe gulerul epitrahilului şi îl pune pe după gât, zicând:
Preotul: Binecuvântat este
Dumnezeu, Cel ce varsă harul Său peste preoţii Săi, ca
mirul pe cap, ce se pogoară pe barbă, pe barba lui Aaron, ce se
pogoară pe marginea veşmintelor lui.
Luând brâul, îl binecuvântează, sărută
crucea de la mijlocul lui şi se încinge cu el, zicând:
Preotul: Binecuvântat este
Dumnezeu, Cel ce mă încinge cu putere şi a făcut fără
prihană calea mea, Cel ce întocmeşte picioarele mele ca ale cerbului şi
peste cele înalte mă pune.
Luând mânecuţa dreaptă, sărută
semnul Sfintei Cruci de pe ea şi o pune la mână zicând:
Preotul: Dreapta Ta, Doamne, s-a
preaslăvit întru tărie; mâna Ta cea dreaptă, Doamne, a sfărâmat
pe vrăjmaşi şi cu mulţimea slavei Tale ai zdrobit pe cei
potrivnici.
Apoi luând mânecuţa stângă sărută
semnul Sfintei Cruci de pe ea şi zice:
Preotul: Mâinile Tale m-au făcut
şi m-au zidit; înţelepţeşte-mă şi mă voi învăţa
poruncile Tale.
Dacă este protosinghel sau are vreun alt
rang bisericesc, luând bederniţa, o binecuvântează şi, sărutând-o,
o pune zicând:
Preotul: Încinge sabia Ta peste
coapsa Ta, Puternice, cu podoaba Ta şi cu frumuseţea Ta şi
încordează şi bine sporeşte şi stăpâneşte pentru
adevăr, blândeţe şi dreptate. Şi minunat Te va povăţui
dreapta Ta, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Luând apoi felonul (sfita), îl binecuvântează,
sărută crucea de pe el, se îmbracă, zicând:
Preotul: Preoţii Tăi, Doamne,
se vor îmbrăca întru dreptate şi cuvioşii Tăi întru bucurie
se vor bucura, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
La sfârşit, îşi spală mâinile,
zicând:
Preotul: Spăla-voi între cei
nevinovaţi mâinile mele şi voi înconjura altarul Tău, Doamne, ca
să aud glasul laudei Tale şi să spun toate minunile Tale.
Doamne, iubit-am bună-cuviinţa casei Tale şi locul sălăşluirii
slavei Tale. Să nu pierzi cu cei necredincioşi sufletul meu şi
cu vărsătorii de sânge viaţa mea, în mâinile cărora sunt fărădelegile;
dreapta lor s-a umplut de daruri, iar eu întru nerăutatea mea am umblat.
Izbăveşte-mă, Doamne, şi mă miluieşte. Piciorul
meu a stat întru dreptate; în biserici Te voi binecuvânta, Doamne.
| 
