Multi oameni cred in Dumnezeu, dar putini cunosc din experienta lor pe Dumnezeu. Multi merg la biserica, dar putini se vindeca. Multi, mai ales teologi, posesori ai diplomei de Facultate de Teologie, au multe cunostinte privitoare la Dumnezeu, dar putini poseda . Multi se numesc crestini, dar putini au sanatate duhovniceasca.
Dincolo de legile biologice si fizice care regleaza viata, exista si legile numite duhovnicesti. Prin termenul legi duhovnicesti nu inteleg simplu Legea lui Dumnezeu, ci legile mistice care regleaza viata duhovniceasca. Multi dintre noi suntem fascinati de legile exterioare, aparente si ignoram cu desavarsire legile duhului. Cred ca necunoasterea acestora din urma constituie , in timp ce cunoasterea lor constituie sanatatea duhovniceasca, intr-adevar cel care are sanatate duhovniceasca priveste lucrurile vietii prin alta prisma. Mintea lui este inrobita de o alta viata. Se misca, se poarta si se duce in alta lume. Abordeaza viata din alte perspective. De aceea si este de neinteles de catre mintea lumeasca. Acest fapt desigur nu inseamna ca crestinul care dispune de sanatate duhovniceasca este insensibil la durere, nu se intristeaza niciodata, dar stie sa mute tristetea lui la alt nivel.
As vrea in continuare sa dau un reper spiritual al acestei vieti duhovnicesti. Pentru ca Biserica, prin toata viata ei, se lupta sa ofere oamenilor sanatatea duhovniceasca.
a) Cel sanatos duhovniceste se imbata de . Are simturi duhovnicesti si poate sa perceapa dragostea lui Dumnezeu in bucurie si in tristete, in chin si in desfatare, in numita fericire si in asa-numita nefericire. Poate sa vada dragostea lui Dumnezeu in chin si in stramtorare si nu numai in bucurie si fericire. Mintea lui este ancorata in Dumnezeu si nu se schimba, in ciuda dificultatilor exterioare. Poate sa se indurereze, dar nu se schimba. Simte dragostea lui Dumnezeu.
Si cand se lupta sa pastreze voia sfanta a Lui, nu o face ca sa nu mearga in iad, nici ca sa castige raiul, ci pentru ca se simte fiu al lui Dumnezeu si vrea sa multumeasca pe Tatal sau. Chiar cand crestinul vrea sa traiasca in pustiu, nu o face din ura fata de oameni, ci din dragoste fata de Dumnezeu.
Avva Marcu a spus lui avva Arsenie: "De ce fugi de noi?” Si avva Arsenie a spus: "Dumnezeu cunoaste ca va iubesc, dar nu pot sa fiu in acelasi timp cu Dumnezeu si cu oamenii. Oamenii au multe dorinte; nu pot asadar sa las pe Dumnezeu, si sa merg cu oamenii." E clar aici ca rolul principal il joaca dragostea pentru Dumnezeu. Spunea un ascet: "Vreau sa merg in rai ca sa nu ma vada Dumnezeu in iad si sa Se intristeze." Cel care iubeste pe Dumnezeu si vede ceea ce a facut Dumnezeu pentru om este mistuit de aceasta dragoste.
b) Cel sanatos duhovniceste neglijeaza dreptul lui ca sa pastreze dreptul lui Dumnezeu in viata sa. Pentru ca alta valoare are si alta . Numai cine dispune de sanatate duhovniceasca poate sa separe dreptatea lui Dumnezeu de evidenta nedreptate omeneasca. Sfantul Dorotei are o expresiva invatatura despre distrugerea pe care o creeaza in om indreptatirea de sine. Daca staruie cineva in indreptatirea, in precumpanirea dreptatii omenesti, isi creeaza premisele distrugerii, in principal a celei sufletesti. E posibil ca cineva sa fie nedreptatit de oameni, dar deoarece intampina aceasta dupa Dumnezeu si se straduieste sa nu piarda dreptatea lui Dumnezeu, traieste o alta realitate, cu neputinta de inteles de omul cu mentalitate lumeasca.
Cine dispune de sanatate duhovniceasca nu sufera cand e nedreptatit de om. E posibil sa-l nedreptateasca. Acela insa vede legile duhovnicesti care lucreaza sub aceasta evidenta nedreptate. Sfantul Marcu Ascetul are o remarcabila invatatura asupra acestui subiect. Cine, spune el, nu este respectat de cineva dar nu vrea sa-l biruiasca in cuvant si gandire, "cunoastere adevarata dobandeste si credinta sigura dovedeste Stapanului." Cine este nedreptatit si nu razbuna nedreptatea, acesta primeste mare rasplata de la Dumnezeu.
Omul sanatos duhovniceste raporteaza totul la Dumnezeu. Asteapta rasplata in . Nu cauta aici pe pamant indreptatirea de la vreun om. Nu intra in inselatorul cerc al justificarilor, pentru ca asteapta reabilitarea de la Dumnezeu. Se bucura si tresalta de nedreptate. Deoarece cu cat este nedreptatit omul aici pe pamant, cu atat va fi indreptatit de Dumnezeu. Prin rabdare si bucurie in nedreptate imprumuta imparatia Cerurilor. De aceea Sfantul Marcu Ascetul precizeaza: "Fiind pagubit ori fiind ofensat sau fiind prigonit de cineva, nu judeca prezentul, ci viitorul asteapta-l", si atunci vei afla ca acest lucru a devenit cauza multor bunatati, nu numai in prezent, ci si in viitor. Sfantul Isaac, mai mult, invata ca acela care poate sa respinga nedreptatea si totusi o suporta cu bucurie, "acesta a primit de la Dumnezeu mangaierea"; primeste inauntrul lui chemare si mangaiere de la Dumnezeu. Si Dumnezeu cand mangaie nu se zgarceste. Mai mult, spune acelasi, ca acela care rabda osandirile cu umilinta, "acesta la desavarsire a ajuns si de ingeri este laudat. Caci nu exista nici o,alta virtute asa de mare si de greu de obtinut".
In se mentioneaza o situatie a unui frate care a fost nedreptatit si s-a refugiat la avva Sisoe spunand ca vrea sa razbune nedreptatea. Avva il ruga: "Copile, nu cauta singur alinare, ci mai degraba lasa lui Dumnezeu cele ale razbunarii". Fratele nu a vrut sa asculte chemarea sfantului batran care l-a indemnat atunci sa se roage impreuna lui Dumnezeu. Au facut urmatoarea rugaciune: "Dumnezeule, nu mai avem nevoie sa veghezi pentru noi; caci noi infaptuim razbunarea noastra insine". Fratele auzind cuvantul acesta s-a smerit si a cerut iertare de la avva. Si totusi multi dintre noi suntem bolnavi duhovniceste, nu cunoastem legile duhovnicesti si vrem sa primim din viata aceasta dreptatea noastra, cautam razbunarea fratelui, nu ne incredintam pe noi insine lui Dumnezeu. Poate sa spuna oricine cu siguranta ca cei sanatosi duhovniceste nu numai ca nu razbuna nedreptatea, ci se bucura peste masura de aceasta. Deoarece in acest mod lasa posibilitatea lui Dumnezeu sa lucreze. Si Dumnezeu, ca un drept care este, iubeste mai mult copiii care sunt nedreptatiti.
c) Cel sanatos duhovniceste este stapanit sau, mai bine zis, este inundat de smerenie. Nu duce lupta sa se smereasca, dar fiindca dispune de legile duhovnicesti, se smereste de la sine. Smerenia este o stare naturala a lui. Precum schimbarile de vreme de la sine schimba termometrul, in acelasi fel si toate intamplarile vietii smeresc omul. Cel sanatos duhovniceste este smerit in bucurie si in tristete, in slava si in necinste. Lumina necreata s-a unit cu firea lui. S-a imbracat cu vesmantul dumnezeirii, care este sfanta smerenie a lui Hristos. Aceasta smerenie este legata foarte strans cu osandirea de sine. Cel sanatos duhovniceste priveste neoranduiala sa si primul se invinuieste pe sine insusi. Ceilalti, cand il ofenseaza, in realitate indica ceea ce el insusi a realizat mai inainte. De aceea nu-l deranjeaza mult aceasta. Un arhiepiscop si unii frati au vrut sa incerce daca avva Moise Etiopianul are adevarata smerenie. Astfel arhiepiscopul a dat porunca sa-l alunge din biserica si, in acelasi timp, sa-l urmareasca ce va spune cand iese. Si intr-adevar, i-au spus: "Iesi afara etiopianule". Acela a iesit imediat spunand: "Bine ti-au facut, negrule cu piele tuciurie; nefiind om, de ce sa intri in mijlocul oamenilor?"
Aceasta sfanta prihanire de sine exista in situatii de mare ispita. Cel sanatos duhovniceste in clipele dificile ale vietii lui simte ca el insusi este cauzator al neoranduielii si aplica cuvantul lui avva Or care spunea: "In orice ispita sa nu acuzi pe om, ci numai pe tine insuti, spunand ca pentru pacatele tale se intampla acestea."
d) Cel sanatos duhovniceste nu accepta ganduri viclene impotriva fratilor sai, ci le schimba in bune. Peste tot vede planul lui Dumnezeu pentru mantuirea sa. Cred neclintit ca din modul in care intampinam gandurile, bune si rele, care vin zilnic, se vede daca dispunem de sanatate duhovniceasca. Omul sanatos nu vede deloc in jurul lui oameni rai. Toti sunt buni, toti sunt sfinti. Acest fapt desigur poate sa il faca in ochii celorlalti prost si naiv, dar el are slava lui Dumnezeu. Si daca din intamplare ceilalti isi ies din fire chiar si atunci ii justifica. De aceea un aghiorit se exprima ca trebuie sa fim o fabrica de ganduri bune. incontinuu sa transformam gandurile. Sa indreptatim pe toti oamenii. Este foarte semnificativ ca suntem bolnavi, de aceea suntem inclinati spre faptul de a judeca si de a condamna. Stiu un oarecare monah cu care daca discuti o zi intreaga nu-l vei auzi deloc sa judece pe om. Acest fapt exprima sanatatea duhovniceasca de care dispune. Si socotesc, cei mai multi suferim de lipsa acestei sanatati duhovnicesti. De aceea toate si toti ne gresesc.
Exista oameni care dispun de forta psihica. Unii dintre acestia au o mare cunoastere omeneasca, altii dispun de o mare experienta sociala si altii se disting printr-o mare inteligenta prin care pot sa puna lucrurile la locul lor. Astfel, din cauza acestor caracteristici, pot sa aiba tarie sufleteasca si aproape de ei gasesc odihna multi oameni, deoarece acestia ii ajuta sa-si dezlege in parte problemele. Insa una este perceptia pe care o dobandim cu acesti oameni si alta perceptia pe care o dobandim cu aceia care au sanatate duhovniceasca, in care lucreaza legile duhului. Acestia au liniste si seninatate interioara nu pentru ca au tarie sufleteasca, ci pentru ca au harul lui Hristos. Primii pot sa pastreze oamenii aproape de ei, sa le ofere o mangaiere sufleteasca, nu pot insa sa-i tamaduiasca, nu pot sa-i mantuiasca. Lasa nerezolvate problemele esentiale care ii preocupa. in timp ce aceia care dispun de sanatate duhovniceasca sunt unica mangaiere a celor bolnavi.
Asadar chestiunea fundamentala nu este cum vom izbuti sa rezolvam diferitele probleme care ne preocupa. Problema fundamentala este cum ne vom muta la alt nivel de viata, cum vom dobandi o alta perceptie. Daca ne mutam la acest alt nivel in care domina viata veacului viitor, atunci nu ne vor intrista dificultatile nivelului vietii prezente. Problema fundamentala nu este sa luam o aspirina ca sa inceteze durerea de cap, ci sa vindecam cauza care o provoaca. La fel se intampla si in problemele duhovnicesti. Nu urmarim simplu sa infranam gandurile si sa oranduim lucrurile, ci sa le schimbam in intregime. Sa dobandim alta viata.
Sa ne nastem in alta lume. Sa renastem. Sa dobandim un puternic stomac duhovnicesc, care va digera toate alimentele. Atunci nu va suferi de alimente, nu va fi distrus de acestea, ci acest stomac duhovnicesc va asimila alimentele si le va face sange si carne. Chestiunea deci este aceasta: cum vom dobandi organism duhovnicesc si cum in acest organism duhovnicesc vor sluji legile duhului. Trebuie sa dobandim sanatate duhovniceasca ca sa putem trece, bucurandu-ne, dincolo de sufocarea sociala, pe care de multe ori o simtim.
