Ne oprim la un verset din Evanghelia dupa Matei: "Nu dati cele sfinte cainilor, nici nu aruncati margaritarele voastre inaintea porcilor, ca nu cumva sa le calce in picioare si, intorcandu-se, sa va sfasie pe voi". Mantuitorul Hristos, ne invata aici sa fim prudenti.
Odinioara, ca si acum, atunci cand stam de vorba cu oamenii pe care nu-i cunoastem, si care s-ar putea sa fie putin credinciosi, trebuie sa fim prudenti. Zice Mantuitorul Iisus Hristos, aici, ca cele sfinte nu trebuie date cainilor si nici porcilor. Cine-s cainii si cine-s porcii? Dupa cuvantul scripturistic, cainii sunt oamenii necredinciosi, iar porcii sunt oamenii viciosi.
Ne aducem aminte ca atunci cand femeia cananeanca staruia pe langa Mantuitorul sa-i tamaduiasca fiica, Mantuitorul i-a spus: "Nu se cuvine sa iei painea pruncilor si sa o arunci cainilor". ra vorba de pagani; de necredinciosi. Cu scuzele de rigoare, vom spune ca in aceasta categorie ar putea fi catalogati scepticii, ateii, sau ei care se indoiesc de invatatura crestina. Iar in cealalta categorie, a porcilor, pot fi catalogati oamenii patimasi, cei care se complac in ospete si in betii, in fapte de rusine, in destrabalare, oamenii care sunt legati cu toate fibrele fiintei lor de mancare, de bautura, de desfrau si de toate celelalte patimi ce domnesc intr-o lume rara de Dumnezeu.
In lumea noastra, in societatea de consum, nu neaparat ca omul il neaga pe Dumnezeu, insa ii place sa traiasca ca si cum Dumnezeu n-ar exista. Atata vreme cat e vorba de niste traditii frumoase, Pastile ca o sarbatoare a primaverii, Craciunul ca o sarbatoare invaluita in dalbe datini, atata vreme cat nu pui serios probleme de constiinta, toate merg bine. I momentul in care, insa, iei foarte in serios lucrurile, s-ar putea sa-i tulburi si pe unii si pe altii; si pe cei ce nu cred, si pe cei ce sunt foarte legati de patimile lor si nu le place a fie deranjati.
Atunci cand ii pui serios problema existentei lui Dumnezeu, problema existentei sufletului, problema vietii de dupa moarte, atunci cand le ceri ca in mod serios sa mearga la biserica, sa se spovedeasca, sa se cuminece, sa incerce sa puna in practica Evanghelia, atunci sunt tulburati si unii, si altii, adica si necredinciosii si patimasii. Mantuitorul Iisus Hristos ne invata ca, avand de a face cu ei, trebuie sa fim prudenti: "Nu dati cele sfinte cainilor, nici nu aruncati margaritarele voastre inaintea porcilor, ca nu cumva sa le calce in picioare si, intorcandu-se, sa va sfasie si pe voi. "
In antichitatea crestina, atunci cand Biserica era persecutata, crestinii erau foarte atenti ca, in cazul in care erau prinsi, sa nu vorbeasca in plus, sa nu-i divulge, cumva, pe ceilalti frati ai lor, sa nu dea detalii referitoare la credinta Mantuitorului celor care nu o cunosteau, ca nu cumva sa o pangareasca, sa o batjocoreasca, sa o ia in raspar, ca nu cumva sa calce in picioare margaritarele cele sfinte si, mai mult decat atat, sa se intoarca si sa-i sfasie si pe ei; lucrul acesta se petrecea in antichitate.
In rugaciunea pe care o spunem inainte de impartasanie zicem asa: "Ca nu voi spune vrasmasilor Tai taina Ta, nici sarutare iti voi da ca Iuda". Ce-a facut Iuda? Iuda L-a tradat pe Mantuitorul si le-a divulgat vrajmasilor Lui locul unde se roaga Mantuitorul. Ei nu stiau ca Mantuitorul, in taina, se ruga in Gradina Ghetsimani. Amanuntul acesta li l-a divulgat Iuda.
Amanuntele legate de credinta crestina, amanuntele legate de mantuire poti sa le comunici celor care au deja credinta, care-si pun problema religioasa serios. Celorlalti insa, daca le spui de aceste lucruri serioase s-ar putea sa te ia in deradere.
Intr-o lume secularizata, nu este vorba neaparat sa fii exterminat, sa fii prigonit fizic. Dar esti pasibil de-a fi izolat, de-a fi inlaturat, de-a fi periferizat. Pentru ca intr-o societate in care nu se prea vorbeste de Dumnezeu, daca toata-ziua buna-ziua le-ai bate capul cu aceste invataturi, care sunt de viata si de moarte, ai risca ca ele sa fie calcate in picioare si, mai mult, iar tu sa fii prigonit. Lucrul acesta il spune Mantuitorul, dar in acelasi timp il gasim chiar si in Vechiul Testament, inteleptul Solomon, in Cartea Pildelor zice asa: " Cel ce cearta pe batjocoritor, isi atrage dispretul, iar cel ce dojeneste pe cel faradelege, isi atrage ocara. Nu certa pe cel batjocoritor, ca sa nu te urasca; dojeneste pe cel intelept si el te va iubi".
Iar Sfantul Apostol Pa vel, in prima Epistola catre Corinteni spune: " Omul firesc nu primeste cele ale Duhului lui Dumnezeu, caci pentru el sunt nebunie si nu poate sa le inteleaga, fiindca ele se judeca duhovniceste. " Asadar, omul firesc, omul care nu este framantat de intrebari existentiale, omul care traieste pentru a manca si a bea, nu va putea primi invatatura crestina serioasa, care-i pune probleme de constiinta.
In ultima vreme se lucreaza la Constitutia Comunitatii Europene. Si, ciudat, este mare impotrivire ca in respectiva Constitutie sa fie strecurata o fraza prin care sa se sublinieze faptul ca toata cultura Europei isi are obarsie crestina, sau este intemeiata pe invatatura crestina. E mare rezistenta la a se pomeni de Dumnezeu, de crestinism, de Biserica, in Constitutia europeana. De ce? Pentru ca omul secularizat nu-si mai pune problema credintei. Ori este sceptic, ori este patimas. Si atunci, chiar daca aceste adevaruri nu le contrazice, ii place sa nu auda de ele; in aceasta situatie, sigur, ca este nevoie de o anumita prudenta.
Dar, totusi, adevarurile acestea sfinte nu pot fi ascunse sub obroc. Numai ca celor care sunt necredinciosi, sceptici sau prea impatimiti, incat ii deranjezi din viata lor de consum, daca le pui serios problema credintei, inainte de-a le da detaliile legate de imparatia lui Dumnezeu, va trebui sa-i aduci la credinta.
Nu numai acum, la inceputul mileniului III, exista oameni carora nu le place sa le pomenesti de Dumnezeu, de Biserica, de morala crestina. Ci, au existat si in alte timpuri, e drept ca nu atat de numerosi; oameni care n-au avut de-a face cu Dumnezeu si Biserica. Iata, acum 100 de ani, pe vremea lui Ion Luca Caragiale, existau asemenea oameni. Si el, cu simtul lui critic si deosebit de patrunzator, surprinde o stare de lucruri in eseul intitulat "Noi si Biserica ": "inca demult, lumea noastra romaneasca nu mai merge la biserica.
Oamenii de sus, de mijloc si de jos au uitat demult cararea ce duce la locasul icoanelor.
Boieri, ostasi, negustori, meseriasi, dascali, slujbasi mari si mici, s-au lepadat de datoriile catre legea lor crestineasca, toti sunt astazi " liberi cugetatori". Si, fireste, daca dumnealor sunt astfel, la fel trebuie sa fie femeile dumnealor, adica " libere-cugetatoare "; si, prin urmare, cum ar putea fi copiii dumnealor, decat cum sunt mamele, adica " liberi-cugetatori ".
Parintii vostri/ Prapastie de vreme nemasurata intre ei si noi. Mii si mii de ani de va fi trecut de la viata lor pana la a noastra, si tot nu li s-ar fi sters mai bine din inimile copiilor pomenirea si dragostea si evlavia si felul. Ei au crezut si s-au inchinat, si sufletele lor gaseau mangaiere si tarie in inchinaciune.
Noi nu ne mai inchinam, pentru ca nu mai credem. Sufletele noastre nu mai au nevoie de mangaiere, inimile noastre nu mai au nevoie de tarie, fiindca sunt de piatra. Si din piatra aceasta scaparam scanteile liberei cugetari, noi romanii, fosti ortodocsi, care suntem mai destepti, mai luminati, mai mandri, mai puternici decat toate neamurile lumii.
Inchina-se Asia, batrana inteleapta, si nobila si ingenioasa ei fiica, Europa! Inchina-se Africa cu toate negrele ei semintii! Inchina-se iscusita America! Noi nu ne inchinam! Inchina-se nerozii!
Filosofia noastra se pune mai presus de nevoia inchinaciunii! Clopotele-s zgomot! Icoanele fleacuri, credinta moft! Inchiza-se bisericile! Surpa-se zidurile lor! Parintii nostri care le-au zidit erau niste barbari, niste primitivi, fara nici o cultura serioasa. Ei n-aveau spiritul de examen. Noi suntem oameni moderni.
Matura-se daramaturile bisericilor, ca sa se deschida locuri largi, piete vaste pe care, dupa cerintele progresului, sa se zideasca hoteluri marete si cluburi politice, teatre de varietati si burse de comert. Sa nu care cumva sa indrazneasca a ridica glasul cineva, in cazul cel mai bun pentru dansul ar fi un om ridicol. E destul ca Biserica e tolerata.
Un slujitor al altarului, cand statea sub loviturile unei cumplite prigoniri, unei napastuiri strigatoare la cer, izgonit si maltratat ca odinioara Sfantul Ignatie al Constantinopolului, mi-a spus cu adanc amar: "Nu le e frica fiule, de bataia lui Dumnezeu? " "Nu, parinte ", i-am raspuns. "Nu-i e frica nimanui de bataia cui nu este. Ai uitat ca ai de-a face cu lume care nu crede in Dumnezeu, cu o lume caruia nu i-a fost frica sa prefaca in puscarie lacasurile sfinte, inchinate credintei strabune, unde zac oseminte de mareti voievozi? "
Se va mai schimba lumea noastra romaneasca? Va mai vrea Dumnezeu sa o reintoarca la Dansul? Dumnezeu stie!
Deocamdata, copiii nostri vor merge pe calea noastra, cuminte. De ce avem scoli romanesti in care urmeaza inalte invataturi ale omenirii? Pentru ca sa ni-i lumineze si ca sa ni-i creasca. Din aceste scoli nationale ies pe fiecare an sute si mii de viitori cetateni luminati, toti liberi cugetatori, plini de dispret pentru vechea, ratacita credinta crestina, astazi demodata, ridiculizata, scuipata. Ei au invatat o religie mai omeneasca decat cea crestineasca. O religie care predica nu mila sau ingaduinta, nu blandetea si omenia, o religie aspra care predica omului: "Esti o fiara! Ghearele tale si coltii tai sunt desteptaciunea si siretenia. Fii perfid, crud, neingaduitor cu semenii tai. Nu te uita o clipa sus spre cer; aici, jos, pe pamant, uita-te cu ochii in patru, ca si cum ai avea patru labe. Aici, pe pamant se ispraveste totul pentru tine. Esti fiara, fii fiara! Fiarele n-au biserica; fiarele nu se inchina, fiarele n-au Dumnezeu. "
Dupa o suta de ani, in spirit, aceste afirmatii se potrivesc. Atunci cand pui cu prea multa insistenta problema credintei, a credintei lucratoare prin iubire, daca nu esti prigonit, risti - asa cum spune Caragiale - sa fii ridiculizat. Si atunci iti dai seama ca este actual cuvantul Mantuitorului: "Nu dati margaritarele voastre cainilor si porcilor ".
