"Aduceti-va aminte de mai marii vostri care v-au grait voua cuvantul lui Dumnezeu; priviti cu luare aminte cum si-au incheiat viata si urmati-le credinta ".(Evrei XIII, 7)
Aceste cuvinte, iubiti credinciosi, apartin Sfantului Apostol Pavel, care, prin ele, ne indeamna sa pastram, in inimile si cugetele noastre, amintirea celor care s-au straduit in viata lor pamanteasca sa se faca bineplacuti lui Dumnezeu prin credinta si dragostea lor, prin propovaduirea cuvantului Evangheliei Sale oamenilor, in mijlocul carora au trait si din randurile carora s-au ridicat la vrednicia de alesi sau sfinti ai lui Dumnezeu.
Oameni ca si noi, nascuti cu slabiciunile firii omenesti, sfintii s-au straduit neincetat, in viata lor pamanteasca, sa se depaseasca pe ei insisi, sa nu se lase prada slabiciunilor firii, sa invinga ispita si pacatul, sa se apropie cat mai mult, pe calea desavarsirii, de modelul si exemplul lor suprem, Domnul nostru Iisus Hristos.
Si asa cum pe cerul de deasupra noastra stralucesc soarele, luna si stelele, tot asa pe cerul credintei noastre crestine ortodoxe stralucesc figurile luminoase ale sfintilor, ale acestor alesi si bineplacuti lui Dumnezeu.
Cu toate ca, priviti fiecare in parte, sfintii se deosebesc unii de altii prin lucrarea lor, prin sfarsitul vietii lor, ei se aseamana laolalta foarte mult, formand o unitate spirituala de cuget, de simtire si de lucrare, de comuniune stransa - comuniunea sfintilor. in cadrul acestei comuniuni ei se completeaza, se armonizeaza, se desavarsesc unii pe altii.
Lumina din stralucirea Luminii Domnului Hristos, vietile sfintilor lui Dumnezeu sunt niste comori de mare pret, niste bogate rasadnite, din care noi crestinii ortodocsi, doritori de imbunatatire, luam rodnice altoiuri spre a le sadi in inimile noastre pentru imbelsugare si nepieritoare rodire.
Pildele care izvorasc din viata si faptele sfintilor, din jertfa vietii lor sunt pentru noi cei credinciosi o carte deschisa care asteapta doar inimi dornice si ochi binevoitori care sa citeasca in ea, spre a se hrani si imbogati sufleteste.
Iata de ce "pomenirea dreptilor cu laude se desavarseste", dupa cum zice inteleptul Vechiului Testament: "Acestia vor primi din mana Domnului in imparatia frumusetii si cununa cea stralucitoare" (intelepciunea lui Solomon V, 15-16).
Cunoscand cine sunt cu adevarat sfintii si cat de mare este rolul lor de slujitori devotati ai lui Dumnezeu si de ajutatori ai nostri pe langa Tatal ceresc pentru iertarea pacatelor si mantuirea noastra, sa ne oprim acum, frati crestini, asupra unuia dintre cei mai mari sfinti ai Bisericii noastre Ortodoxe, Sfantul Ierarh Nicolae, a carui vrednica pomenire Biserica o face astazi.
Sfantul Ierarh Nicolae s-a nascut in localitatea Patara din Asia Mica in a doua jumatate a secolului III d, Hr., din parinti crestini bine instariti. Din frageda pruncie, el a fost crescut de parintii sai in duh de credinta si evlavie dupa invatatura cea dreapta a Bisericii, sadindu-i in suflet respectul si iubirea fata de cele sfinte si bineplacute lui Dumnezeu. Sorbind, de la varsta copilariei, din izvorul datator de viata al invataturii evanghelice a Domnului nostru Iisus Hristos, Sfantul Nicolae s-a nevoit cu toata ravna, de-a lungul intregii sale vieti pamantesti, sa sporeasca in credinta ti intelepciune, in dragoste si milostenie si, astfel, sa urce tot mai sus pe treptele desavarsirii.
Nu s-a putut insa bucura de caldura si ocrotirea parinteasca decat pana in pragul tineretilor sale, caci, iubiti credinciosi, si mama si tatal sau aveau sa moara din cauza unei epidemii de ciuma. Ramas orfan si mostenind de la parintii sai o frumoasa avere, tanarul Nicolae nu a risipit aceasta mostenire in placeri desarte ca fiul risipitor din parabola Domnului Hristos, ci, calauzit de invatatura evanghelica, a socotit ca este mai intelept sa foloseasca avutia sa materiala mostenita de la parinti in fapte de milostenie fata de semenii sai aflati in lipsuri, necazuri si suferinta.
In toate zilele, Sfantul Nicolae venea in ajutorul saracilor si necajitilor vietii cu diferite fapte de milostenie din bunurile sale: pe cei flamanzi ii satura, pe cei goi ii imbraca, pe cei deznadajduiti ii incuraja, devenind astfel un dulce liman de sprijin si mangaiere pentru toti oropsitii vietii. Sfantul Nicolae era o adevarata vistierie a facerilor de bine, trupesti si sufletesti. Multe vaduve si orfani fara sprijin, multi batrani neputinciosi aflau ajutor si mangaiere la inima sa calda, larg deschisa spre alinarea suferintelor. Multe lacrimi se stergeau de pe fata acestor necajiti, multa iubire dezinteresata lasa sa se reverse peste acesti nenorociti Sfantul Nicolae!
Spre deosebire de fariseul din Evanghelie, actele de milostenie ale Sfantului Nicolae erau impreunate cu smerenia, discretia si delicatetea. in savarsirea nenumaratelor sale binefaceri, mangaietorul celor in suferinta se ferea cat putea de slava desarta, cunoscand ca binele facut in ascuns este mai placut lui Dumnezeu dupa cum ne invata Domnul Hristos cand spune: "Tu, insa, cand faci milostenie, sa nu stie stanga ce face dreapta ta, asa incat milostenia ta sa fie intr-ascuns, iar Tatal tau, care vede intr-ascuns, iti va plati tie" (Matei VI, 3).
Astfel, vrednica de pomenire din multimea binefacerilor Sfantului Nicolae este, de pilda, ajutorarea si inzestrarea a trei fecioare sarace orfane de mama, care din cauza saraciei, erau pe cale sa cada prada pacatului desfranarii. Afland aceasta, Sfantul Nicolae s-a grabit sa salveze din ghearele desfranarii sufletele celor trei nenorocite. Desi Sfantul tinea mult ca binefacerea aratata fata de cele trei fecioare sarace sa ramana necunoscuta, tatal celor trei fete nu inceta sa vesteasca tuturor fapta Sfantului Nicolae, modul cum acest om al lui Dumnezeu facea milostenie cu cei saraci. Era in gestul tatalui celor trei fete un mod de a-si arata multumirea si recunostinta fata de marele sau binefacator.
Iubiti credinciosi,
Am spus ca din frageda copilarie, Sfantul Nicolae arata multa evlavie si dragoste fata de cele sfinte. Pentru aceasta, o ruda a sa, episcopul Patarie, il sfatuieste intr-o zi sa imbratiseze slujirea preoteasca, - ceea ce Sfantul primeste cu smerenie.
Facut preot, slujitorul bisericesc al lui Dumnezeu de acum incolo, Sfantul Nicolae, era si mai constient de raspunderea sa in fata lui Dumnezeu si a oamenilor atat la altar cat si in activitatea pastorala, de nevoia ca viata sa sa-i fie si mai fara prihana, gandurile sale si mai curate, mana sa si mai darnica, inima sa si mai plina de iubire. Ca slujitor la altarul lui Dumnezeu, Sfantul Nicolae a fost un "inger in trup", sau cum zice o lauda a slujbei sale de azi: "Om ceresc fiind intocmai ca ingerii pe pamant s-a aratat". Insusirile sale alese, credinta si devotamentul cu care indeplinea slujba preotiei lui Hristos, au facut ca Sfantul sa ajunga-egumen si sa urce apoi in treapta de arhiepiscop al Mirei, capitala provinciei Lichia din Asia Mica.
Alegerea Sfantului Nicolae ca arhiepiscop a avut loc in chip minunat Murind arhipastorul de pana atunci al Mirei, s-a adunat, cum era obiceiul, un sobor de episcopi si preoti ca sa aleaga, urmas vrednic in scaunul ramas vacant. Cei adunati au inaltat rugaciuni staruitoare catre cer, cerand lui Dumnezeu sa le descopere pe cel ales pentru inalta slujire. Traditia ne spune ca unuia dintre episcopii din sobor i s-a facut cunoscut printr-o vedenie, ca acela care va intra mai intai in biserica a doua zi de dimineata, sa fie ales arhipastor. Sfantul Nicolae trecand tocmai atunci prin orasul Mira a intrat si s-a inchinat in fata sfantului altar. in clipa cand patrundea in biserica, nu mica i-a fost uimirea cand a fost intampinat de soborul celor dinauntru cu urarea: "Traiasca arhiepiscopul cetatii noastre!" Atunci i s-a spus Sfantului cajasa hotarase Dumnezeu: ca "cel vrednic sa fie mare pastor peste turma lui Hristos".
Sfantul Nicolae a primit aceasta demnitate arhiereasca cu frica si cu cutremur. Dar, ca si alta data, si in aceasta inalta chemare si sfanta demnitate si misiune, el a fost o pilda stralucita de adevarat arhipastor al turmei incredintata lui spre conducere si induhovnicire. Rugaciunile lui, slujbele lui la altar erau graire neintrerupta cu Dumnezeu. Usile casei sale erau larg deschise tuturor fiilor sai duhovnicesti care aveau trebuinta de sfaturile si ajutorul sau.
Traind in vremea celei mai groaznice prigoniri dezlantuite impotriva Bisericii si a crestinilor de catre imparatul pagan Diocletian si de urmasii acestuia, Sfantul Ierarh Nicolae a avut si el mult de suferit in timpul prigoanei acestora, fiind bagat chiar la inchisoare. Si poate ar fi murit si el atunci, ca atatia altii, de moarte muceniceasca, daca pe scaunul de domnie al cezarilor persecutori nu s-ar fi urcat in curand Sfantul Constantin cel Mare, care a pus capat prigoanei impotriva crestinismului, eliberand din inchisori pe inchinatorii si marturisitorii credintei in Evanghelia Domnului Hristos. Scapat din temnita, Sfantul Ierarh Nicolae se intoarce la turma sa, pastorind-o in continuare cu aceeasi mare ravna, demnitate si dragoste.
Dar, drept maritori crestini, curand dupa potolirea prigoanelor pagane impotriva crestinilor, asupra Bisericii lui Hristos s-au abatut alte furtuni si necazuri: s-au ivit marile erezii, adica abateri grave de la adevarata si dreapta invatatura si credinta a Bisericii crestine oficiale. Cea dintai mare razvratire impotriva Bisericii crestine a fost, acum, dupa incetarea persecutiilor imparatilor pagani, erezia Iui Arie, care, printre altele, invata ca Domnul nostru Iisus Hristos nu este cu adevarat Fiul lui Dumnezeu, neavand origine si existenta dumnezeiasca din veci ca Dumnezeu Tatal.
Pentru a stavili raspandirea acestei erezii, Sfantul imparat Constantin cel Mare a adunat in sobor, in cetatea Ni ceea din Asia Mica, in anul 325, pe Parintii Bisericii, in numar de 318, care, discutand ratacirea lui Arie, au condamnat-o si au fixat impotriva ei adevarata invatatura a Bisericii, prin care se recunostea si se statornicea originea, fiinta si egalitatea dumnezeiasca a lui lisus Hristos - Fiul cu Dumnezeu - Tatal, asa cum o marturisim si noi astazi in Simbolul de credinta.
La soborul Sfintilor Parinti de la Ni ceea a luat parte si Sfantul Ierarh Nicolae, care aparand cu strasnicie dumnezeirea Domnului lisus Hristos a infruntat cu toata puterea si asprimea pe razvratitul Arie si erezia sa.
Inflacarat de dragoste pentru Hristos si de ravna sfanta pentru dreapta credinta, Sfantul Nicolae a fost cu adevarat un parinte si aparator neinfricat a! turmei duhovnicesti incredintata lui spre pastorie, pe care a ferit-o de erezie.
Prin harul si cu ajutorul lui Dumnezeu, Sfantul Ierarh Nicolae a savarsit multe fapte marete si chiar minuni, despre care ne vorbeste traditia Bisericii crestine pe care el a slujit-o cu pricepere, cu dragoste si demnitate pana prin jurul anului 340, cand si-a dat obstescul sfarsit, fiind chemat de Domnul la cele ceresti. Aceiasi traditie evlavioasa spune ca o lume intreaga la plans cu amar, pentru ca era nevoita sa se desparta de un parinte scump, de sprijinitorul milostiv, de Ierarhul luminat. Ramasitele pamantesti ale Sfantului Nicolae au fost inmormantate in cetatea Mira Lichiei, unde pastorise cu mare vrednicie. Aici, au stat pana la sfarsitul veacului XI, cand, navalind turcii in aceste parti, ramasitele pamantesti au fost stramutate departe, in Italia, unde se pastreaza si astazi intr-o frumoasa biserica din orasul Bari.
Indata dupa savarsirea din viata a marelui Ierarh, cinstirea lui s-a raspandit pretutindeni in Biserica crestina, atat in Apus, dar mai cu seama in Rasarit. in amintirea Sfantului Nicolae, multi crestini i-au purtat si ii poarta numele, care, la noi, la romani, este foarte raspandit; multe locasuri de inchinare si alte asezaminte social crestine si l-au ales ca patron sau ocrotitor ceresc.
Simbol al iubirii de oameni Sfantul Nicolae este in acelasi timp si simbol al demnitatii, al bunei randuieli si al disciplinei.
Iubiti credinciosi,
Acestea sunt, pe scurt, viata si faptele Sfantului Ierarh Nicolae. Repetam, o viata plina de credinta statornica in invatatura dumnezeiasca a Domnului nostru lisus Hristos, o viata pusa in slujba oamenilor. O credinta lucratoare prin fapte bineplacute Tatalui ceresc. Prin viata sa de "inger in trup", prin faptele sale de adevarat slujitor al lui Dumnezeu si al oamenilor, Sfantul Ierarh Nicolae, a fost, este si ramane mereu un veritabil model de urmat pentru crestinii din toate locurile si din toate timpurile.
Si acum, incheind cuvantul nostru de invatatura, sa cinstim pomenirea Marelui Ierarh pe care sfanta noastra Biserica Ortodoxa a fixat-o in calendarul sau in ziua de 6 decembrie, cu stihurile troparului sau: "Indreptator credintei si duh blandetelor, invatator infranarii te-a aratat pe tine turmei tale adevarul lucrurilor. Pentru aceasta, ai castigat cu smerenia cele inalte si cu saracia cele bogate. Parinte Ierarh Nicolae, roaga pe Hristos Dumnezeu sa mantuiasca sufletele noastre". Amin!
