Imi cereti pravila de rugaciune. Sa cititi in fiecare zi rugaciunile de dimineata si de seara dupa cartea de rugaciuni, cu atentie, patrunzand sensul fiecarui cuvant si adancindu-va in el. Metaniile sa le folositi in biserica, iar din cand in cand si acasa, la inceputul starii vrajmase a gandurilor si a simtamintelor. Sa cititi in fiecare zi cate un capitol din Evanghelie si din Epistolele Apostolesti si din Faptele Apostolilor. Iar daca doriti convorbiri mai apropiate cu Domnul, cititi o catisma sau Acatistul Preadulcelui Iisus, al Maicii Domnului. (Cuviosul Anatolie)
Oricat de ocupat ar fi omul chiar si cu cele mai duhovnicesti lucruri, chiar si cu ascultarea, el trebuie totusi sa aiba tot timpul o pravila de rugaciune (pentru chilie sau acasa) care sa-i fie cu putinta in starea lui obisnuita. Incalcarea pravilei este vazuta si ca neputinta. Ea se face cu binecuvantare atunci cand omul, din motive independente de el, iese din randuiala obisnuita pentru vreo nevoie urgenta sau ascultare neasteptata. Iar daca preotia s-a schimbat, urmeaza numaidecat si schimbarea Legii (Evrei 7,12), spune Apostolul. Iar cand nevoia aceasta va trece, sa te intorci iarasi la pravila ta. Aici trebuie sa avem in vedere situatia omului, indatoririle lui, timpul lui liber, dependenta lui de mediul inconjurator. (Cuviosul Nicon)
Rugaciune in Taina
Pravila de rugaciune mai bine sa fie mica, dar implinita neintrerupt si cu atentie. Cincisutimea mai bine sa o savarsesti singura. Uniformitatea rostirii cuvintelor este foarte importanta pentru cei ce fac rugaciunea lui Iisus. Nu li se imprastie mintea. Se concentreaza! (Cuviosul Nicon)
Imi scrii ca au fost trei privegheri la rand si in acele zile ti-ai facut si pravila de chilie si ai obosit foarte mult. Este un lucru firesc. Insa raposatii nostri stareti, in zilele cu priveghere, datorita greutatii slujbei, renuntau la pravila de chilie. Poti face si tu la fel. (Cuviosul Iosif)
Parintii nostri cei purtatori de Dumnezeu au oranduit si pravila de chilie, impotriva puterii si posibilitatii si vointei fiecaruia si aveau: unii mai multa, altii mai putina, altii si mai putina, dupa masura puterilor lor si dupa chibzuiala indrumatorilor lor. (Cuviosul Macarie)
Referitor la pravila de chilie. Ai o oarecare neregularitate - ti-ai luat o pravila foarte mare, dar ai ajuns sa faci numai rugaciunile de seara. Dupa parerea mea, ar fi mai bine sa faci asa: rugaciunile de seara sa ramana pravila ta neintrerupta. Iar daca in alta zi imprejurarile iti permit, ai putea sa mai adaugi ceva la ele, ori un acatist, ori altceva.(Cuviosul Iosif)
Daca ai timp pentru pravila de chilie, foloseste-l pe masura, tinand cont si de lectura. Dar, cand o alta indeletnicire nu iti ingaduie sa te ocupi prea mult cu acestea, lasa-le si implineste-ti ascultarea linistit. Osteneste-te dupa puteri, nu mai presus de ele, ca nu cumva din pricina lipsei masurii sa te intristezi. In cuvinte sa fii precaut si sa-i previi si pe frati. Daca ai parte de mangaieri, cu blagoslovenia staretului, foloseste-le spre slava lui Dumnezeu. Impotrivirile si lipsurile rabda-le pentru dumnezeu. (Cuviosul Moise)
Rugaciunile sau pravila, cand le savarsesti, multumeste lui Dumnezeu, iar cand nu le savarsesti, mustra-te pe tine insati. (Cuviosul Anatolie)
O anumita pravila nu poate fi de folos pentru toti, deoarece schimnicii nu sunt la fel si au putere trupeasca diferita si nu au acelasi mod de gandire si indrumarea lor duhovniceasca difera. Fiecare dintre ei trebuie sa tina cont de puterile sale trupesti si sufletesti si dupa masura lor sa tinda catre lucrarea duhovniceasca, exterioara si launtrica, tinand minte totdeauna ca cele exterioare si vazute sunt numai ca frunzele, iar cele launtrice sunt ca roadele si ca virtutile trupesti sunt numai uneltele celor sufletesti. (Cuviosul Macarie)
Nu te intrista pentru faptul ca nu iti implinesti acum posturile si acatistele din timpul noptii, ci ia seama la folosul pe care l-ai dobandit din ele; folosul lor se vede atunci cand ni se inmoaie firea, cand se nimicesc mandria si iubirea de sine si ducem lupta cu celelalte patimi, cand, vazandu-ne neputinta noastra, ne insusim smerenia. Dar tu te mangaiai numai prin faptul ca posteai si te rugai si te intareai prin lauda de sine si lauda oamenilor. (Cuviosul Macarie)
Pravila trebuie s-o implinim la vremea ei, iar daca dintr-un anume motiv nu o implinim, trebuie sa facem pocainta si sa dobandim smerenie, iar daca nici in ziua urmatoare nu o implinim, inseamna ca nu vrem sa ne recunoastem neputinta si sa ne smerim, ci sa fim netrebnici inaintea lui Dumnezeu si credem ca prin aceasta ne vom linisti. (Cuviosul Macarie)
In vremurile desarte, pe care le traiti acum, daca se intampla sa nu va impliniti pravila, nu va tulburati, ci inlocuiti-o cu smerenia. (Cuviosul Macarie)
Sa va straduiti sa va impliniti pravila, citind Psaltirea cu voce tare, canoanele randuite si rugaciunile cu metanierul si toate acestea sa le faceti cu cea mai mare smerenie si mustrare de sine, nu ca ceva bun facand, ci cele cuvenite implinind, iar mintea sa o inaltati la cer nicidecum nu va sfatuiesc; asa cum si personal v-am spus si nu o data v-am scris, asa si acum va repet: aceasta este adevarata inselare. (Cuviosul Macarie)
Citirea pravilei: trebuie sa citesti cu smerenie si cu frica de Dumnezeu, nu pentru ca oamenii sa te laude, ci sa ia aminte la cele citite si, daca vreodata esti atras si primesti lauda, indata sa te mustri pe tine. (Cuviosul Macarie)
Pravila de chilie trebuie implinita, dar cu chibzuiala, adica nu dupa bunul plac, ci dupa sfatul parintelui duhovnic, dar nu trebuie sa ne punem nadejdea numai in pravila, ci mai mult sa ne lasam in toate condusi de smerenie. (Cuviosul Macarie)
Domnul nu cere pravile, cu atat mai putin de la cei bolnavi si slabi dar smerenia este necesara totdeauna, ea implineste si lipsa pravilei. Smerenia consta in a te socoti mai rau decat toti, a nu osandi pe nimeni a nu carti si celelalte. (Cuviosul Macarie)
Te impovarezi cu munca, asa incat renunti si la pravila si la lectura: tu singura esti vinovata pentru acest lucru; chiar daca muncesti in casa lui Dumnezeu, totusi trebuie sa faci aceasta cu chibzuiala si cu masura, doar nu muncesti la norma, (Cuviosul Macarie)
Ma intrebati despre pravila facuta cu metanierul: cand cineva se asaza s-o faca si o termina, ar putea s-o inceapa din nou? Aceasta este de prisos; sa termine ceea ce a inceput. De ce sa ne apucam de mai mult? Daca nu ati terminat putinul, pe care l-ati inceput, asezati-va sa-l terminati si fiti linistit, iar daca veti incepe din nou, va aparea cartirea; mai bine nu o impliniti - va veti tulbura. (Cuviosul Macarie)
Poate ca pravila aceasta vi se pare mica, dar eu cred ca Domnul va primi vointa dumneavoastra daca o veti implini cu chibzuiala: nu cantitatea implinind-o, ci calitatea urmarind-o, respingand ingamfarea, care se strecoara de la vrajmasul, si prin toate mijloacele urmarind sa va vedeti netrebnicia si nimicnicia in implinirea poruncilor lui Hristos, care se vindeca numai prin pocainta si smerenie. (Cuviosul Macarie)
Sa nu luati asupra dumneavoastra nici un fel de fagaduinta si canon fara incuviintarea parintelui duhovnic, cu sfatul caruia o singura metanie va poate aduce mai mult folos decat mii de metanii facute dupa capul vostru, ceea ce sa credeti fara indoiala, caci eu nu va mint! (Cuviosul Antonie)
Referitor la pravila, pe care ti-am dat-o, iti spun s-o implinesti cum iti este mai usor, numai sa te straduiesti sa nu treci peste ea, ca jriintea sa-ti fie ocupata cu rugaciunea si cu Dumnezeu. (Cuviosul Anatolie)
Ma intrebi daca inainte de sarbatori renuntam la pravila cu metanier si la Psaltire si ne sculam la ora 12 noaptea. Cand este priveghere, renuntam la toate acestea; este de ajuns slujba bisericeasca. (Cuviosul Anatolie)
Ma intrebi cum trebuie sa-ti implinesti pravila in Saptamana Sfanta. La noi dimineata nu se citeste nimic, iar seara se citesc Ceasul Pastilor, rugaciunea "Stapane, Iubitorule de oameni" si atat. (Cuviosul Ilarion)
Daca vi se intampla sa treceti peste pravila dintr-o oarecare pricina binecuvantata, faceti acest lucru cu smerenia duhului si cu pocainta, dar fiti totodata si atent, ca nu cumva sa faceti acest lucru din lene. (Cuviosul Lev)
Daca va savarsiti pravila acasa, mai mult decat cele randuite nu mai savarsiti nimic, iar cand va permit puterile, adaugati numai in Postul Mare doua catisme din Psaltire pe zi. Insa, daca in prima si ultima saptamana veti merge la biserica, puteti renunta la toata pravila, in afara de Apostol si Evanghelie. Cu privire la metanii, va spun: pentru ca in prima si ultima saptamana se fac in biserica metanii la Ceasuri, faceti si voi cele randuite (...), si anume: "Doamne si Stapanul vietii mele..." si celelalte; in rest, nimic. (Cuviosul Lev)
Sa-i fie cunoscut iubirii voastre ca pravila a fost randuita de Sfintii Parinti pentru monahi si ceilalti care doresc sa duca in lume o viata placuta lui Dumnezeu, linistita si fara tulburari, numai ca sa nu cada in trandavie, lucru despre care scrie Cuviosul Isaac Sirul in Cuvantul al 11-lea: "Nu pentru psalmi ne va osandi in ziua aceea Dumnezeu, nici pentru trandavia fata de rugaciune, ci mai mult pentru ca, prin parasirea acestora, am lasat intrare libera diavolului..." Voi, o preaiubitilor, sa nu va mirati ca va sunt ingaduite lenea si slabanogirea, ci multumiti-I Domnului ca nu v-a ingaduit sa fiti condusi de samavolnicie si sa va ingamfati, ci v-a ingaduit acestea numai pentru ca sa va cunoasteti neputinta si nimicnicia si sa nu cugetati cum nu se cuvine, ci, dupa porunca apostolica, sa va purtati smerit. (...) Totusi, cand timpul liber va permite si va ganditi sa impliniti o pravilioara, eu socotesc ca acest lucru este de folos si ziditor de suflet. Savarsiti-l pentru sfanta ascultare, iar cand, datorita anumitor imprejurari, treceti peste el, marturisiti-1 la spovedanie. Si la fel trebuie sa procedati si cu infranarea, pe cat este cu putinta, sa va straduiti impotriva lenii si a somnului si sa privegheati, chemand ajutorul lui Dumnezeu si rugaciunile Sfintilor Parinti si ale staretilor purtatori de duh si, mai mult, cand sunteti biruiti de ceva, prin pocainta si mustrare de sine sa va indreptati si dupa sfatul apostolului cu rabdare sa purcedeti la nevointa care va este randuita. (Cuviosul Lev)
Un calugar i-a spus duhovnicului ca ii este greu sa faca metanii pana la pamant in timpul cincisutimii. Duhovnicul i-a raspuns: "Daca nu te poti apleca pana la pamant, fa inchinaciuni mici si, daca nici inchinaciuni mici nu poti face, fa rugaciunea lui Iisus cu gura. Sfantul prooroc David a spus: Bine voi cuvanta pe Domnul in toata vremea, pururea lauda Lui in gura mea (Psalm 33, 1). Pentru neputinta, pentru boala se ingaduie acest lucru. (Cuviosul Ambrozie)
Cand nu poti merge la biserica, trebuie sa citesti acasa: in locul Utreniei, rugaciunile de dimineata, cei 12 psalmi alesi si Ceasul 1, iar in locul Liturghiei, Ceasurile al 3-lea si al 6-lea. (Cuviosul Ambrozie)
Sa citesti rugaciunile de dimineata si in acest timp sa nu faci nimic. Si sa mergi la fiecare slujba. Altfel, degeaba mananci. Antonie cel Mare a vazut un inger care i-a aratat (cum trebuie sa vietuiasca monahul): cand sa se roage si cand sa lucreze. Doamne, miluieste - sa zici. (Cuviosul Ambrozie)
Daca seara nu poti termina cincisutimea, mai bine roaga-te dimineata. Daca nu-ti poti face metaniile, dar vrei sa te rogi mai mult, scoala-te noaptea. (Cuviosul Ambrozie)
Cand iti faci pravila de chilie, lasa perdeaua in jos. Iar cand te uiti pe fereastra, adu-ti aminte ca trebuie sa faci pocainta. La Sfantul Ioan Scararul scrie: daca voiesti sa faci ceva necuvenit, adu-ti aminte ca trebuie sa-i spui acel lucru staretului, si te vei opri. (Cuviosul Ambrozie)
Nu trebuie sa zici vizitatorilor: "Ma duc sa-mi fac pravila", ci spune: "Ma duc la treburile mele". Sau spune-le: "Haideti sa citim Acatistul icoanei Maicii Domnului din Kazan". (Cuviosul Ambrozie)
Intrebare: "Ce este mai bine, sa savarsim pravila obisnuita sau sa facem rugaciunea lui Iisus?" Raspuns: "Este bine sa facem si una si alta, deoarece cu pravila au trait si nu au renuntat la ea marii sfinti, precum Antonie cel Mare si Cuviosul Zosima, care a vazut-o pe Maria Egipteanca". (Cuviosul Ambrozie)
Cand cineva savarseste pravila de chilie si in timpul ei simte o stare deosebita a duhului inclinata catre rugaciunea lui Iisus sau catre invatarea unei cugetari din Scriptura, atunci poate lasa pentru un timp pravila de chilie si se poate indeletnici cu una sau alta din cele spuse. Asa ne invata Parintii cu experienta. (Cuviosul Ambrozie)
Pravila cu metanierul trebuie sa stea inaintea tuturor, in afara de biserica. Mai bine sa renunti la altceva, dar pravila cu metanierul, chiar daca este singura pe care o faci, sa te straduiesti, in afara sarbatorilor, sa o savarsesti in fiecare zi si sa rostesti cat mai des rugaciunea lui Iisus - aceasta este mai necesara decat toate. (Cuviosul Ambrozie)
Dupa ce iti termini pravila de rugaciune, te poti ruga pentru orice lucru fata de care iti vine ravna. (Cuviosul Ambrozie)
Cand iti vine dorinta de a te ruga in timpul pravilei cu rugaciune deosebita si cu metanii, nu trebuie sa impiedici o asemenea stare. (Cuviosul Ambrozie, 23, Partea a II-a, p. 98)
Mai intai de toate, sa nu renunti la pravila bisericeasca, apoi sa savarsesti pravila de chilie, iar apoi sa te rogi potrivit cu ravna ce o ai. (Cuviosul Ambrozie)
In Filocalie este aratata randuiala preainteleptilor asceti, care savarseau in fiecare zi o mica pravila de chilie, iar in restul timpului savarseau ziua si noaptea rugaciunea lui Iisus. insa tu nu poti trece dintr-odata la aceasta. Cel putin, nu te tulbura cand iti este greu sa-ti savarsesti toata pravila si, mai ales, nu te obliga sa citesti unul si acelasi lucru cand vrajmasul iti aduce uitarea, iar uneori ti se intampla aceasta din pricina oboselii si neputintei, asa cum explica Grigorie Sinaitul, ca in timpul savarsirii unei pravile lungi gandurile zboara si hoinaresc intruna. Mai bine si mai de folos este sa te mustri pe tine pentru neatentie si sa te smeresti. Se spune ca nu din lucruri se va indreptati tot trupul, ci numai prin credinta in Iisus. (Cuviosul Ambrozie)
Imi ceri sa-ti dau dezlegare sa renunti pentru totdeauna la cele patru catisme din Psaltire, pe care erai obligata sa le citesti. Dumnezeu sa te blagosloveasca sa renunti. Domnul nu cere de la nimeni nevointe peste puteri. Ai inceput sa te plangi de slabiciunea capului si esti si egumena, obligata sa ai grija de purtarea surorilor si de treburile exterioare si de trebuintele manastirii; cum vei putea, asadar, sa savarsesti o pravila mare? Parintii si pustnicii din vechime se multumeau cu citirea celor 12 psalmi dimineata si seara, iar restul timpului il intrebuintau la rucodelie, citirea cartilor duhovnicesti si rugaciunea lui Iisus. (Cuviosul Ambrozie)
La rucodelie nu trebuie sa renunti, ci trebuie numai sa te indeletnicesti cu ea la vremea cuvenita, fara sa renunti la pravila cu metanierul si la celelalte rugaciuni, de la care vrajmasul te sustrage, pentru ca tot ce este cu binecuvantare aduce un folos substantial monahului: de aceea iti este greu si incomod sa implinesti acest lucru, de parca toti si totul te impiedica. Pricinile si greutatile acestor stari sunt viclesugul si puterea de atractie a vrajmasului, deoarece tot ce este cu binecuvantare nu ii place. Tu insa, stiind aceasta, sileste-te sa implinesti cele randuite cu binecuvantare si totodata nu renunta nici la rugaciunea lui Iisus, (Cuviosul Ambrozie)
Imi scrii despre starea ta de boala, ca esti istovita in ultimul grad si, in acelasi timp, masa de obste nu te poate multumi, prin urmare, cartesti des. Si, in pofida acestei istoviri, ti-ai luat asupra ta nevointa de a merge la toate slujbele bisericesti si, in afara de aceasta, in fiecare zi citesti in chilie un acatist, cate un capitol din Evanghelie si Psaltire, in urma carora nu mai ai timp sa te odihnesti si nici ravna pentru ascultare. In starea ta de boala poti sa nu mergi deloc la slujbele bisericesti in zilele de lucru, pentru ca si cei sanatosi pot ramane numai la cei sase psalmi daca au ascultare. La pravila de chilie pe care ti-ai luat-o, te sfatuiesc sa renunti de tot si sa folosesti timpul acesta pentru odihna; atunci si la ascultare vei avea mai multa ravna si duhul iti va fi mai linistit. Nu uita ca ascultarea este mai presus de post si de rugaciune, iar de la cartire straduieste-te sa te infranezi cat poti. (Cuviosul Ambrozie)
Te tot ingrijesti de amanunte, de savarsirea exacta a pravilei, ingrijeste-te mai mult de calitatea rugaciunii si de pacea sufleteasca, iar in rest bolnavii trebuie mai mult sa se smereasca. (Cuviosul Ambrozie)
Pravila dubla iti este ingaduit sa savarsesti numai in cazul in care, dupa ce ai facut tot, iti mai raman timp si putere, dar in cazul neputintei este de ajuns sa o savarsesti o data. (Cuviosul Ambrozie)
In general, observ la tine ca tot ramifici calea bunei credinte. Calea aceasta este simpla, iar la tine tot iese ca ar fi complicata si te tot ingrijesti de amanunte si de pravile. Ti-am mai spus si ti-am mai scris si iarasi iti repet ca, dupa cuvintele Sfantului Ioan Damaschin, cei slabi si bolnavi, cu privire la ostenelile si nevointele exterioare, trebuie sa se osteneasca atat cat pot, tinand cont de neputinta lor si de puterile lor, iar principala pravila pentru ei consta in multumire si smerenie, adica bolile si neputintele trimise lor sa le indure nu numai fara cartire, dar sa-I si multumeasca lui Dumnezeu pentru toate, iar pentru neglijentele lor sa se smereasca inaintea Domnului si a oamenilor. (Cuviosul Ambrozie)
Calugarul nu poate intra in alta manastire cu randuiala lui, nici nu intra cineva in vreo manastire cu randuiala lui. Principalul pentru tine este sa asculti, dupa Dumnezeu, cu intelepciune, de conducerea manastirii si sa te supui randuielilor de obste, iar in chilie sa faci intru simplitate ce poti si Domnul va primi si mica pravilioara savarsita cu smerenie. Importanta nu sta in ce pravile savarsim, ci cum le savarsim. Tot esti nedumerit si suferi ca, poate, nu faci asa. Sfantul Ioan Scararul spune ca a te indoi si a ramane mult timp in nedumerire fata de ceva este semnul sufletului mandru si iubitor de slava. imi scrii ca si asupra celor sanatosi vin lenea si neputinta. Dar cel sanatos se poate sili pe cand cel bolnav, daca se sileste peste puteri, are tulburare dupa tulburare, dupa cuvintele Sfantului Isaac Sirul. Daca cel bolnav isi alege diferite pravile, inseamna ca niciodata nu voieste sa iasa din starea de tulburare. imi pui intrebari destul de des, dar cuvintele mele nu le asculti si tot dupa capul tau faci. De cate ori ti-am spus si ti-am scris ca celui neputincios si slab, precum spune Sfantul Ioan Damaschin, cele mai necesare ii sunt smerenia si multumirea. (Cuviosul Ambrozie)
Iti trimit o listuta cu randuiala canoanelor, asa cum se citesc la noi in schit. Daca auzi in biserica ceva din cele randuite, in chilie nu mai este nevoie sa citesti, iar ceea ce nu se citeste in biserica, poti citi la tine in chilie daca ai timp si putere. Iar daca nu izbutesti sa citesti ceva, din neputinta sau din alte motive, nu te tulbura, ci pune in loc smerita mustrare de sine. Dar, mai intai de toate, trebuie sa-ti aduci aminte totdeauna cuvintele Cuviosului Macarie Egipteanul: "Daca cineva se sileste la rugaciune, chiar daca nu va primi darul de la Dumnezeu si nu se va sili spre smerita intelepciune, spre dragoste, spre blandete si spre celelalte virtuti in aceeasi masura, uneori va veni la el harul lui Dumnezeu datorita rugaciunii si staruintei lui; pentru ca Dumnezeu este bun si milostiv si, celor ce ii cer, le da cele cerute. Dar omul, nefiind pregatit si deprins cu virtutile enumerate mai sus, fie va pierde mila lui Dumnezeu, fie o va primi si apoi va cadea, fie nu va izbandi din pricina infumurarii; pentru ca nu este intru totul devotat poruncilor lui Dumnezeu". (Cuviosul Ambrozie)
Desi esti bolnava, ti-ai luat o pravila mare. Dar in rugaciune masura este la loc de cinste, dupa cum spune Grigorie Sinaitul. Mai scrii ca rugaciunile cincisutimii le faci fara metanii cu mintea; este mai potrivit ca in pravila de chilie sa le faci cu gura, numai ca neputinta trupeasca te impiedica. (Cuviosul Ambrozie)
Mi-ai scris ca, atunci cand esti bolnava, iti este greu sa faci metanii pana la pamant si ma intrebi ce sa faci. Si despre asta nu o data ti-am vorbit si ti-am scris ca este rau sa silesti trupul neputincios peste puterile lui si ca din aceasta pricina ai parte numai de tulburare. Daca nu poti face metanii pana la pamant, fa inchinaciuni mici, fie stand in picioare, fie sezand, fie macar stand culcata fa rugaciunea, iar in locul metaniilor, fa macar semnul crucii, la primele 30 de rugaciuni ale fiecarei sute, in cadrul pravilei cu metanier (cincisutimii). (Cuviosul Ambrozie)
Imi scrii ca din pricina lenii si a oboselii nu iti implinesti uneori pravila de rugaciune si adormi asa. Trebuie sa deosebim lenea de oboseala. Daca ai obosit si ai adormit asa din pricina neputintei, sa te mustri pe tine mai mult inaintea lui Dumnezeu si sa te caiesti si sa te smeresti. Dar, daca nu ai obosit, ci pur si simplu nu vrei sa te rogi, aceasta este lene si trebuie sa te silesti la rugaciune, chiar daca ea ar fi imprastiata. A ne ruga cu silinta tine de vointa noastra, iar a ne ruga cu induiosare tine de Dumnezeu. Noi, insa, trebuie sa ne rugam asa cum putem, iar pentru silinta, Dumnezeu ne va da si induiosarea la vremea ei, cand va binevoi El. (Cuviosul Iosif)
Ma intrebi despre pravila de chilie. Cincisutimea trebuie neaparat sa o savarsesti si nu ai de ce sa te simti stingherit, aceasta este datoria tuturor monahilor, Apoi sa citesti cate un capitol din Apostol si Evanghelie, daca ai timp. Sa faci, asadar, rugaciunea lui Iisus, iar principalul, trebuie ca gandurile sa nu rataceasca aiurea, ci sa stea la un loc. Pentru aceasta au si fost randuite toate pravilele. (Cuviosul Iosif)
Mai bine sa nu citesti toata pravila de rugaciuni, daca nu ai timp, dar sa citesti cu atentie. infricosatoare cuvinte sunt spuse in Sfanta Scriptura: Blestemat sa fie tot cel ce face lucrurile Domnului cu nebagare de seama (Ier. 48:10). (Cuviosul Nicon)
Nu oricine se poate aseza la rugaciune in timpul zilei. Dar sa se sileasca la rugaciune, macar la cea a mintii, chiar in prezenta oamenilor, oricine poate. Poate incepe si poate termina orice lucru si indeletnicire inaltandu-si mintea catre Dumnezeu. Nu este de folos atitudinea indiferenta fata de rugaciune. "M-am rugat, am citit toate cele randuite si sunt liber. Mi-am indeplinit norma". O asemenea rugaciune nu da roade bune. Iar o asemenea rugaciune au cei care isi definesc purtarea fata de Dumnezeu numai prin savarsirea pravilei sau mersul la biserica, fara a nazui ca rugaciunea sa umple si sa lumineze toata viata lor, toate lucrurile lor. Starea dorita de rugaciune nu se dobandeste dintr-odata. Este nevoie de ani intregi pentru dobandirea ei, insa trebuie sa ne silim, trebuie sa ne socotim tot timpul datori inaintea lui Dumnezeu, atat in privinta tuturor virtutilor, cat si in privinta rugaciunii. Trebuie sa dobandim constiinta vie a necesitatii rugaciunii si, ca sa nu alungam de la noi starea de rugaciune, trebuie sa ne pazim de tot cuvantul si fapta necuviincioasa, de tot ceea ce distruge pacea sufleteasca, de tot ceea ce este impotriva constiintei, a legii lui Dumnezeu. (Cuviosul Nicon)
Imi scrii ca pe drum, in locul pravilei, intotdeauna rostesti "Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, bucura-te" de trei sute de ori. Spune-mi, de unde ai capatat obiceiul de a rosti aceasta rugaciune asa cum o rostesti, cine te invata asa si ce sfant a facut asa? Nu trebuie sa faci dupa capul tau, ci trebuie sa lucrezi asa cum au lucrat Sfintii Parinti si cum porunceste Maica noastra, Sfanta Biserica. Numai o asemenea lucrare este dupa lege. Iar noi totdeauna vedem ca Sfintii Parinti savarseau rugaciunea lui Iisus. (Cuviosul Ilarion)
