Parintele Cleopa - despre sarbatoarea Nasterea Domnului(I)
Fiindca ne aflam aproape de vremea de praznuire a Nasterii lui Iisus Hristos, Mintuitorul si Dumnezeul nostru, m-am gindit sa spun citeva cuvinte in legatura cu acest prealuminat si dumnezeiesc praznic al mintuirii intregii lumi.
Ati vazut ca atunci cind vine primavara - fiecare din noi am apucat atitea primaveri citi ani avem -, mai intii incepe sa se incalzeasca vremea, soarele incepe sa arda mai cu putere, sa strabata cu razele sale pina la noi. Apoi incepe a incolti iarba, pamintul se umple de iarba verde si de flori; neamul pasarilor incepe sa cinte frumos in codri, in dumbravi, in cimpii si pe dealuri. Dobitoacele ies la pasune, pastorii cinta din fluiere de bucuria primaverii, soarele strabate cu putere printre vii si livezi, codrii infrunzesc si toata podoaba pamintului se schimba spre innoire si se face un fel de rai pe pamint. Si fiecare are o multumire sufleteasca ajungind sa vada aceasta impodobire si innoire a stihiilor vremii, si de bucurie si multumire da slava lui Dumnezeu.
Asa s-a intimplat si cind a ajuns la noi plinirea vremii, primavara cea duhovniceasca a nasterii Domnului, Dumnezeului si Mintuitorului nostru Iisus Hristos. Ea pe toate le-a bucurat, cum a zis Arhanghelul Gavriil catre pastori: Iata, va binevestesc voua bucurie mare (Luca 2,10). S-au bucurat cerul si pamintul de aceasta primavara si innoire a neamului omenesc.
Dar oare de cind a venit la noi aceasta primavara? Inca de cind a zis Dumnezeu catre sarpe despre Eva: Aceasta iti va zdrobi capul (Facere 3, 15). Era o proorocie a lui Dumnezeu Tatal, ca prin femeie a cazut neamul omenesc, si tot prin femeie, la plinirea vremii, se va zdrobi capul sarpelui, adica al satanei.
Dar de ce se cheama Hristos saminta femeii? Apostolii spun ca Hristos din saminta femeii S-a nascut. Pentru ce? Pentru ca El nu este saminta de barbat dupa trup. Caci zice dumnezeiescul Maxim Marturisitorul in "Cuvant teologic" la intruparea lui Dumnezeu sau in capetele cunostintei: "Sufletul Mintuitorului in persoana ipostasului s-a luat de la Duhul Sfint, iar trupul din singele Preasfintei si Preacuratei Fecioare Maria" (Filocalia 2, p. 215, intr. 15, Sibiu, 1947, trad. de Pr. dr. D. Staniloae).
Cam cu o mie cinci sute de ani inainte de venirea Domnului in trup, traia in Mesopotamia, in tara cea dintre doua riuri, Tigru si Eufrat, care se mai chema pe atunci "Poarta lui Dumnezeu", un mare vrajitor pe care-l chema Valaam. El era dintr-o regiune numita Petor (Numerii 22, 5).
Tot in vremea aceea, poporul lui Israel era in nemernicia lui cea de patruzeci de ani, in pustie, si ajunsese in pamintul amoreilor. Dupa ce l-a batut pe Sihon, imparatul amoreilor, trecuse in pamintul Vasanului. Acolo l-a batut pe Og, imparatul lor, si mare groaza a bagat in popoarele de dincolo de Iordan si din pamintul lui Moab, care era dincoace de Iordan, desi poporul inca nu trecuse Iordanul. Imparatia lui Moab, care era linga poalele Muntelui Carmel si linga Ierihon, avea pe atunci un imparat cu numele Balac.
Si acesta, cind a vazut ca poporul lui Israel - caruia ii ajuta Dumnezeu in vremea aceea, ca era singurul popor ce se inchina adevaratului Dumnezeu - ia tara dupa tara si popor dupa popor, si a ajuns linga hotarele lui, a fost cuprins de mare spaima si grija. De aceea imparatul Balac a strins boierii curtii sale din Madiam si a zis: Poporul acesta maninca acum totul imprejurul nostru, cum maninca boul iarba cimpului (Numerii 22, 4).
Deci, sfatuindu-se ei si socotind ca nu vor putea tine piept unui popor care se arata asa de puternic, au hotarit ca nu este altceva mai bun de facut decit sa cheme in ajutor pe Valaam din Petor. Ca la popoarele pagine era mare credinta in acest vrajitor pe vremea aceea. Atita credinta aveau in acel mare vrajitor, incit il socoteau ca pe un Dumnezeu.
Si a trimis Balac imparatul o delegatie peste Eufrat in Mesopotamia, cu mari daruri si cu mare cinste la Valaam din Petor, sa vina sa-i ajute cu farmecele sale, mai bine zis cu puterea draceasca, sa bata pe poporul lui Israel, ca daca nu, tara lor va fi pierduta.
Si l-a dus pe virful muntelui Peor si acolo i-a facut jertfelnice. Dar Valaam, dupa ce i-a vorbit Dumnezeu prin gura asinei, in loc sa blesteme poporul lui Israel a inceput sa prooroceasca cele despre nasterea lui Iisus, zicind: Cit sint de frumoase salasurile tale, Iacove, corturile tale, Israele!... o stea rasare din Iacov; un toiag se ridica din Israel si va lovi pe capeteniile Moabului si pe toti fiii lui Set ii va zdrobi. Din Iacov se va scula Cel ce va stapini cu putere... (Numerii 24, 5, 17-19).
Si astfel Valaam a proorocit de trei ori bine pentru Israel, despre steaua care trebuia sa se arate in vremea nasterii Mintuitorului, si ca Acesta va da lovitura de moarte lumii pagine si idolatre si va imparati peste toate popoarele lumii, pina in veac. Apoi, sculindu-se, s-a inapoiat in tara sa.
Acestea a proorocit pentru ca Duhul lui Dumnezeu a umbrit pe Valaam vrajitorul.
Bagati de seama ca acestea s-au intimplat cu 1500 de ani inainte de venirea Mintuitorului, pe vremea lui Moise, cind traia Balac, imparatul Moabului. De atunci traditia aceasta era in tot pamintul Persiei si in pamintul unde se afla astazi Irakul si Iranul.
Si asa, din traditie in traditie, a ajuns proorocia aceasta, pe care o istoriseste dumnezeiasca Scriptura, pina in vremea nasterii lui Iisus Hristos. Si s-a aratat steaua in Egipt, in Persia si in alte parti cu doi ani mai inainte.
Cind au vazut magii o stea atit de mare, care nu-si mai facea drumul ca si celelalte, de la rasarit la apus, ci venea de la miazazi la miazanoapte -, stiind si proorocia lui Valaam -, au putut cunoaste despre steaua care va rasari din Iacov, din Israel, din protoparintele neamului evreiesc, Imparatul care va zdrobi toate imparatiile lumii si va imparati in veac in imparatia cea duhovniceasca si fara de sfirsit (conf. Luca 1, 33).
Dar cine erau magii care au pornit sa se inchine Mintuitorului? Sa nu credeti ca erau vrajitori ca Valaam din Petor. Nu. In Persia, magi se numeau cei mai mari filozofi si astronomi, ghicitori in stele sau astrologi. Ei aveau carti vechi ramase de la Valaam si de la alti inaintasi si stiau, din traditia de un mileniu si jumatate, ca se va arata o stea neobisnuita, o stea facindu-si drumul altfel, nu asa cum i-a zis Ziditorul de la inceput, si atunci Se va naste un Imparat care va imparati toata lumea. Si pindeau, ca erau astronomi, sa vada cind va aparea steaua care sa-si faca drumul ei, nu asa ca toate celelalte.
