Vorbind de multe ori, cu multi din lume,
in cursul unor discutii iscate intre noi cu privire la impatimire si
nepatimire, i-am auzit spunand aproape pe toti - nu numai pe unii dintre
cei nedesavarsiti in virtute si cucernicie, dar chiar si pe unii dintre
cei ce par a fi desavarsiti in virtute si au in lume renumele si marea
faima de a fi desavarsiti in virtute - ca nu este cu putinta ca un om sa
ajunga la o asemenea inaltime a nepatimirii, incat sa vorbeasca si sa
manance impreuna cu femei si sa nu sufere nici o vatamare, nici sa
patimeasca in ascuns vreo miscare sau intinare.
Auzind acestea, eu insumi m-am umplut de
mare intristare (descurajare) si am fost silit sa jelesc pentru cei ce
spun acestea si sa plang dintr-o multa compasiune, stiind intocmai ca nu
altceva ii face pe ei sa spuna acestea decat multa ignoranta a
harurilor (harismelor) lui Dumnezeu.
Caci daca n-am fi lipsiti de adevarata
nepatimire si acoperiti cu intunericul patimilor si robi ai placerilor
si ai vointelor carnii, omorarea de viata-facatoare a lui Iisus
Dumnezeu (2 Co 4, 10), pe care o daruieste madularelor sfintilor Sai,
nu le-ar fi ramas necunoscuta si n-ar fi fost cu necredinta fata de ea.
Si cum vor crede acestia candva ca unii
sunt sau se fac morti pentru lume, ca vietuiesc numai viata in Duhul
Sfant, ei care toata viata s-au straduit a face toate cu fatarnicie, ca
sa placa oamenilor (Ga 1, 10) si sa fie numiti de ei iubitori de
Dumnezeu?
Caci intrucat isi inchipuie, fiind in
patimi, ca au realizat nepatimirea, fiind ei insa si facandu-se cu totul
pacat, si convingandu-se pe ei insisi ca numai laudele oamenilor sunt
de ajuns pentru virtute, tagaduind astfel nepatimirea, vor sa fie si sa
fie numiti sfinti fara aceasta, ca unii care au dobandit sfintenia prin
laudele omenesti.
Fiindca pe cel care nu este laudat pur
si simplu sau cumva anume de catre cei multi nu-l socotesc vrednic de
nici un cuvant, nestiind, pe cat se pare, ca un singur (om) care
cunoaste pe Dumnezeu si este cunoscut de El e mai presus decat zeci de
mii de necredinciosi care nu-L cunosc pe Dumnezeu, chiar daca acestia
sunt laudati si fericiti de lumea intreaga, asa cum un singur vazator e
preferabil unei multimi nesfarsite de oameni cu vedere scurta.
Caci despre faptul ca e cu putinta ca
acela care lupta intr-adevar sa ajunga la o astfel de libertate si cel
care s-a facut pentru totdeauna partas al harului lui Dumnezeu poate
atinge nepatimirea sufletului si a trupului, astfel incat nu numai sa
poata manca impreuna cu femeile, sa vorbeasca cu ele, si sa ramana
netulburat de ele si nepatimitor, ba chiar si trecand prin mijlocul
cetatilor si auzind cantareti si chitaristi si vazand mascarici si
dansatori si bufoni, nu se vatama cu nimic, despre acest fapt da
marturie orice scriere, si orice istorie si faptele sfintilor ne dau in
scris astfel de marturii si pentru aceasta se savarseste toata faptuirea
luptatoare si toata reaua patimire suferita d catre cei cuviosi.
Sfantul Simeon Noul Teolog
| 
