Inainte de venirea Mantuitorului Hristos in lumea noastra noi oamenii nu cunosteam decat moartea; iar moartea ne cunostea pe noi. Tot ce era omenesc era impregnat de moarte, robit si invins de ea. Moartea era mai aproape de noi decat fiinta noastra si mai reala decat noi insine; mai puternica, incomparabil mai puternica decat oricare om in parte si decat toti oamenii laolalta. Pamantul era o infricosatoare inchisoare a mortii, iar noi niste neputinciosi prizonieri si detinuti ai ei (vezi Evrei 2,14-15). Numai prin venirea Dumnezeului-om Hristos "viata s-a aratat"; ni s-a aratat "viata cea vesnica" noua muritorilor celor deznadajduiti, sclavi nefericiti ai mortii (vezi I Ioan 1, 1-2). Aceasta "viata vesnica" "am vazut-o cu ochii nostri si mainile noastre au pipait-o"; pe aceasta noi, crestinii, " o marturisim si o vestim " tuturor (I Ioan 1, 1-2). Fiindca traind in comuniune cu Mantuitorul Hristos, noi traim deja inca aici pe pamant viata vesnica (vezi I Ioan 1,3). Stim din experienta personala ca Iisus Hristos este "adevaratul Dumnezeu si viata vesnica" (I Ioan 5,11). Pentru aceasta a venit El in lume: ca sa ne arate pe adevaratul Dumnezeu si in El viata cea vesnica (I Ioan 5,20).
Numai si numai in aceasta consta adevarata, reala iubire de oameni: " ca pe Fiul Sau cel Unul Nascut L-a trimis Dumnezeu in lume ca sa traim prin El" (I Ioan 4,9) si in El, viata vesnica. De aceea "cel ce are pe Fiul are viata iar cel ce nu are pe Fiul lui Dumnezeu nu are viata" (I Ioan 5,12) ci se gaseste tot in moarte. Singura noastra viata adevarata este viata in singurul adevaratul Dumnezeu si Domn lisus Hristos, pentru ca ea este pe de-a-ntregul vesnica si mai puternica decat moartea. Caci cum poate fi numita viata cea molipsita de moarte si care sfarseste in moarte? Asa cum mierea, atunci cand este amestecata cu otrava, nu mai este miere, pentru ca se transforma toata in otrava, tot asa si viata care sfarseste cu moartea nu mai este viata.
Iubirea de oameni a Dumnezeului-om Hristos nu are limite nici sfarsit. Fiindca pentru ca noi, oamenii, sa dobandim viata vesnica care este in El si sa o traim, nu ni se cere nici cultura, nici slava, nici bogatie, nici nimic din cele pe care cineva dintre noi nu poate sa le aiba, ci se cere numai ceea ce fiecare dintre noi poate sa aiba: credinta in Domnul lisus Hristos. Pentru aceasta El - Singurul Iubitor de oameni - a vestit neamului omenesc aceasta minunata veste buna: "Atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, incat pe Fiul Sau Cel Unul Nascut L-a dat, pentru ca tot cel ce crede in El sa nu se piarda, ci sa aiba viata vesnica... Cel ce crede in Fiul are viata vesnica" (Ioan 3,16.36). Din tot neamul omenesc numai Hristos, ca Unul ce este singur Dumnezeu adevarat, Care da omului ceea ce nimeni dintre ingeri sau dintre oameni nu poate sa-i dea, El singur a avut puterea si autoritatea sa declare. "Amin, amin, zic voua, cel ce crede in Mine are viata vesnica" (Ioan 6,47) si "s-a mutat din moarte la viata " (Ioan 5,24), inca in aceasta viata.
Credinta in Hristos uneste pe om cu Domnul Cel vesnic, Care, pe masura credintei omului, umple sufletul lui cu viata cea vesnica iar atunci acesta simte si intelege ca este el insusi vesnic. Aceasta cu atat mai mult cu cat omul traieste dupa aceasta credinta care sfinteste treptat sufletul lui, inima lui, constiinta lui, toata fiinta lui, cu dumnezeiestile energii ale harului. Pe masura credintei omului sporeste si sfintenia naturii lui; si, pe masura ce omul devine mai sfant, el dobandeste din ce in ce mai multa putere, mai multa simtire vie a nemuririi lui personale; dobandeste cunostinta vesniciei lui si a tuturor.
Intr-adevar, viata adevarata a omului incepe cu credinta in Hristos, credinta care preda Domnului tot sufletul, toata inima, toata mintea, toata puterea lui, iar Acela sfinteste, transforma si indum-nezeieste treptat-treptat toate acestea. Prin aceasta sfintire, prin a-ceasta transformare si prin aceasta indumnezeire, Domnul revarsa in om energiile divine ale harului, care ii dau simtamantul atotputernic si cunostinta nemuririi si vesniciei lui personale. Intr-adevar: Viata noastra este viata numai in masura in care este viata in Hris-tos. Si cata este in Hristos? Lucrul acesta il arata sfintenia ei; cu cat viata este mai sfanta, cu atat este ea mai nemuritoare si vesnica.
Contrariul la aceasta se intampla cu moartea. Ce este moartea? Moartea este pacatul "savarsit" (Iacob 1,15); pacatul "savarsit" este separatia de Dumnezeu, singurul in Care se gaseste viata si izvorul vietii. Adevarul dumnezeiesc evanghelic acesta este: sfintenia este viata, pacatosenia moarte; dreptatea este viata, nelegiuirea moarte; credinta este viata, necredinta moarte; Dumnezeu este viata, diavolul este moarte. Moartea este separare de Dumnezeu iar viata intoarcere la Dumnezeu si viata in Dumnezeu.
Credinta este tocmai aceasta: renasterea sufletului din moarte, invierea sufletului din morti: "Mort era si a inviat" (Luca 15,24). Aceasta inviere din morti a sufletului a trait-o pentru prima data Dumnezeul-om Hristos; si El o traieste continuu in Sfanta Lui Biserica, pentru ca Dumnezeul-om se gaseste mereu in ea, impartasindu-Se pe Sine tuturor credinciosilor prin Sfintele Taine si Sfintele Virtuti. Unde este El, acolo nu mai este moarte, acolo omul a trecut din moarte la viata, traieste deja viata vesnica. Cu invierea lui Hristos, "praznuim omorarea mortii, parga unei alte vieti, vesnice ".
Adevarata viata pe pamant incepe tocmai de la invierea Mantuitorului, pentru ca este o viata care nu se sfarseste cu moartea. Fara invierea lui Hristos, viata omeneasca nu este altceva decat o agonie pasiva ce se sfarseste inevitabil cu moartea. Dar viata adevarata este cea care nu se sfarseste cu moartea. Si o astfel de viata a devenit o posibilitate pe pamant numai prin invierea Dumnezeului-om Hristos. Viata este viata adevarata numai in Dumnezeu. Pentru ca aici este o viata sfanta si, de aceea, o viata nemuritoare. Asa cum in pacat se gaseste moartea, tot asa in sfintenie se gaseste nemurirea. Numai prin credinta in Hristos Cel inviat omul traieste cea mai hotaratoare minune din viata lui: trecerea de la moarte la nemurire, de la marginire la nemarginire, de la vremelnicie la vesnicie, de la iad la rai. Numai atunci omul se gaseste pe sine insusi, cu adevarat, vesnic: "pierdut a fost si s-a aflat", pentru ca " mort a fost si a inviat" (Luca 15,24).
Ce sunt crestinii? Crestinii sunt purtatori de Hristos si, in consecinta, purtatori si posesori ai vietii vesnice; aceasta pe masura credintei lor si pe masura sfinteniei lor, care este roada credintei. Sfintii sunt crestinii cei mai desavarsiti, care s-au sfintit in gradul cel mai inalt cu putinta prin exercitarea credintei in Domnul Iisus Cel inviat si vesnic viu. Intr-adevar, ei sunt singurii adevarati nemuritori din neamul omenesc, pentru ca traiesc cu toata fiinta lor in Cel inviat si de aceea pentru Hristos Cel inviat si nici o moarte nu are stapanire asupra lor. Intreaga lor viata este din Hristos si de aceea este in intregime o "hristo-viata"; gandirea lor este "hristo-gandire"; simtirea lor este o "hristo-simtire". Ceea ce este al lor este mai intai al lui Hristos si apoi al lor. Daca vorba de suflet, acesta este mai intai al lui Hristos si apoi al lor; daca vorba de viata, aceasta este mai intai a lui Hristos si apoi a lor. In ei nu mai exista ei insisi, ci toate si in toti Hristos Domnul.
De aceea, "Vietile Sfintilor" nu sunt nimic altceva, decat viata Mantuitorului Hristos repetata mai mult sau mai putin, in cutare sau cutare mod, in fiecare sfant. Sau, mai exact, este viata lui Hristos prelungita in sfinti: viata Cuvantului lui Dumnezeu intrupat, a Dumnezeului-om Iisus Care, de aceea S-a si facut om ca sa ne dea si sa ne transmita ("sa ne predea") ca om, viata Lui dumnezeiasca; ca sa sfinteasca, sa faca nemuritoare si sa invesniceasca, cu viata Lui, ca Dumnezeu viata noastra omeneasca de pe pamant.
" Caci Cel ce sfinteste si cei ce se sfintesc dintr-unul sunt toti" (Evrei 2,11). Toate acestea le-a facut cu putinta si realizabile pentru lumea omeneasca Dumnezeul-om Hristos de cand S-a facut om si "S-a facut partas trupului si sangelui", adica a devenit partas naturii noastre omenesti si in felul acesta frate al oamenilor, frate dupa trup si sange (vezi Evrei 2,14.17). Devenind om dar ramanand Dumnezeu, Dumnezeul-om a trait pe pamant o viata sfanta, fara de pacat, divino-umana si prin viata, prin moartea si prin invierea Lui a nimicit pe diavolul si stapanirea mortii. In acest fel a dat si da continuu tuturor celor ce cred in El energiile harului, pentru ca si ei sa nimiceasca pe diavol si orice moarte si orice ispita (vezi Evrei 2,14.15.18). Aceasta viata divino-umana exista toata in trupul divi-no-uman al lui Hristos - Biserica - si se traieste continuu de catre ea si de catre pleroma ei cereasca-pamanteasca si de catre madularele ei in parte, pe masura credintei lor. Viata sfintilor este in realitate insasi Viata Dumnezeului-om canalizata in toti cei ce-L urmeaza pe El si traita de ei in Biserica Lui. Pentru ca totul in aceasta viata vine intotdeauna de la Hristos, fiindca El este Viata (Ioan 14,6; 1,4), o viata nesfarsita, infinita si vesnica, care cu puterea ei dumnezeiasca inviaza din orice moarte si invinge toate mortile. Exact asa cum graieste preaadevarata Evanghelie a Preaadevara-tului Domn: "Eu sunt invierea si Viata" (Ioan 11,35).
Minunatul Domn, in intregime " inviere si viata ", locuieste cu toata Fiinta Lui, ca realitate divino-umana, in Biserica Lui; de aceea durata realitatii acesteia nu cunoaste sfarsit. Viata Lui se continua in toti vecii; orice crestin este concorporal [syssomos] cu Hristos (Efeseni 3,6) si este crestin, pentru ca traieste viata divino-umana a insusi trupului lui Hristos, ca unul ce este o celula organica a lui.
Ce este crestinul? Crestinul e un om care traieste prin Hristos si in Hristos. De aceea, porunca dumnezeiasca a Evangheliei lui Hristos zice: "Umblati cu vrednicie in Domnul" (Coloseni 1,10); traiti, adica, in chip vrednic de Dumnezeu Care S-a intrupat si a ramas ca Dumnezeu-om intreg in Biserica Sa care traieste si exista vesnic prin El. Si cand cineva traieste in chip "vrednic de Dumnezeu ", atunci traieste dupa Evanghelia lui Hristos. De aceea este de la sine inteles sa existe si urmatoarea porunca evanghelica: " Vietuiti in chip vrednic de Evanghelia lui Hristos " (Filipeni 1,27).
Viata dupa Evanghelie, viata sfanta, viata dumnezeiasca - a-ceasta este viata naturala si normala pentru crestini. Pentru ca, prin vocatia lor, crestinii sunt sfinti. Aceasta veste buna si porunca se aude din toata Evanghelia Noului Testament. Chemarea noastra este aceea de a ne sfinti in intregime, atat in ce priveste sufletul, cat si in ce priveste trupul (vezi I Tesaloniceni 5,22-23). Si acest lucru nu constituie o minune, ci o regula, regula credintei, natura si logica credintei evanghelice.
Porunca dumnezeiestii Evanghelii este clara si lamurita: "Dupa Cel Sfant care v-a chemat pe voi, fiti si voi sfinti in toata petrecerea voastra" (I Petru 1,15). Iar aceasta inseamna: dupa Hristos - Sfantul Care, intrupandu-se si facandu-Se om, a aratat in El insusi viata absolut sfanta si in aceasta calitate da porunca oamenilor: " Fiti sfinti, fiindca Eu sunt sfant" (I Petru 1,16). El are dreptul sa porunceasca aceasta pentru ca, facandu-se om, da prin Sine, ca Sfant, oamenilor, toate puterile ("energiile") dumnezeiesti, necesare "spre viata si spre huna cucernicie" in lumea aceasta (vezi II Petru 2,3). Si crestinii uniti duhovniceste si dupa har, prin credinta, cu Sfantul Domn Iisus, iau de la El aceste dumnezeiesti puteri, ca sa traiasca viata de sfintenie.
Traind in Hristos, sfintii fac lucrurile lui Hristos pentru ca prin El devin nu numai puternici ci si atotputernici: " Toate le pot, in Hristos Cel ce ma intareste" (Filipeni 4,12). In felul acesta devine realitate cuvantul Adevarului insusi, Hristos, ca acei care cred in El vor face lucrurile Lui ba chiar si mai mari: "Amin, amin, zic voua, cel ce crede intru Mine lucrurile pe care Eu le fac si acela le va face si mai mari decat acestea va face" (Ioan 14,12). Si, intr-adevar, umbra apostolului Petru vindeca pe bolnavi; prin cuvantul sau, Sfantul Marcu Atonitul misca muntele si iarasi il opreste... Cand Dumnezeu S-a facut om, atunci Viata Dumnezeiasca a devenit si viata omului; Adevarul Dumnezeiesc a devenit adevarul si dreptatea omului; toate cele ale lui Dumnezeu au devenit si ale omului.
Ce sunt "Faptele Apostolilor" - Sunt faptele lui Hristos pe care le fac Sfintii Apostoli cu puterea lui Hristos, Care traieste in ei si lucreaza prin ei. Si viata Sfintilor Apostoli ce este? - Trairea vietii lui Hristos, care se transmite in Biserica, la toti cei ce-L urmeaza cu credinta si se continua neintrerupt prin ei prin intermediul Sfintelor Taine si al Sfintelor Virtuti.
Dar "Vietile Sfintilor" ce sunt? Nimic altceva, decat un fel de continuare a "Faptelor Apostolilor". In aceste "Vieti" intalnim aceeasi Evanghelie, aceeasi viata, acelasi adevar, aceeasi dreptate, aceeasi dragoste, aceeasi credinta, aceeasi vesnicie, aceeasi "putere de sus", acelasi Dumnezeu si Domn. Fiindca "Iisus Hristos ieri si astazi, Acelasi si in veci" (Evrei 13,8): Acelasi pentru toti oamenii tuturor veacurilor, impartind harismele si energiile Sale dumnezeiesti tuturor celor ce cred in El.
Aceasta continuare de-a lungul veacurilor si din generatie in generatie a tuturor puterilor dumnezeiesti si energiilor facatoare de viata care au ramas si se prelungesc in Biserica lui Hristos, constituie tocmai Sfanta Traditie vie. Aceasta Sfanta Traditie se continua neintrerupt, ca viata harismatica, in toti crestinii in care prin Sfintele Taine si prin Sfintele Virtuti traieste in har insusi Hristos, Care este intreg prezent in Biserica Lui in asa fel incat aceasta este plinatatea Lui: "plinatatea Celui ce plineste toate in toti" Dumnezeul-om Hristos este plinirea supra-desavarsita a Dumnezeirii: "fiindca in El locuieste trupeste toata plinatatea Dumnezeirii" (Coloseni 2,9). Iar prin Sfintele Taine si prin Sfintele Virtuti crestinii trebuie sa se umple "de toata plinatatea lui Dumnezeu" (Efeseni 3,19).
"Vietile Sfintilor" infatiseaza tocmai aceste persoane pline de Hristos Dumnezeu, persoane purtatoare de Hristos, persoane sfinte in care se pastreaza si prin care se transmite Sfanta Traditie a acestei vieti de har care se pastreaza si se transmite prin trairea lor sfanta, evanghelica. Pentru ca " Vietile Sfintilor" nu sunt altceva decat adevarurile evanghelice dumnezeiesti transferate in viata noastra omeneasca, prin har si prin nevointe ascetice. Nu exista adevar evanghelic care sa nu se poata transforma in viata; toate adevarurile acestea au fost date de Hristos cu un singur scop: ca sa devina viata noastra, realitatea noastra, posesiunea noastra, bucuria noastra. Si toti sfintii, pana la unul, traiesc aceste adevaruri dumnezeiesti, ca si centru al vietii lor si ca substanta a existentei lor.
Tocmai de aceea "Vietile Sfintilor" constituie o dovada si o marturie ca obarsia noastra este din cer; ca nu suntem din lumea aceasta ci din alta; ca omul este om adevarat numai in Dumnezeu; ca traim pe pamant pentru cer; ca "vietuirea noastra este in ceruri" (Filipeni 3,20) si scopul nostru este acela de a ne face ceresti, hranindu-ne cu "painea cea cereasca" care a pogorat din cer pe pamant (vezi Ioan 6,33.35.51).
Aceasta paine cereasca s-a pogorat pe pamant ca sa ne hraneasca cu Adevarul Dumnezeiesc cel vesnic, cu Bunatatea Dumnezeiasca cea vesnica, cu Dreptatea Dumnezeiasca cea vesnica, cu Iubirea Dumnezeiasca cea vesnica, cu Viata Dumnezeiasca cea vesnica - prin Sfanta Euharistie, prin viata noastra in singurul Dumnezeu adevarat si Domn Iisus Hristos (vezi Ioan 6,50-51.53-57). Cu alte cuvinte, chemarea noastra este aceea de a ne umple cu Hristos Dumnezeul-om, cu energiile Lui dumnezeiesti si de viata facatoare, de a ajunge la "inhristizarea" si "hristificarea" noastra.
Atunci cand lucrezi pentru aceasta, te gasesti deja in cer, desi umbli pe pamant; esti deja intreg in Dumnezeu, desi fiinta ta ramane in limitele naturii omenesti. Omul hristificat depaseste fiinta sa de om, o depaseste prin Dumnezeul-om, in care ni s-a dat jnodelul desavarsit al omului adevarat, deplin, cu adevarat dumnezeiesc. In El ni s-au dat inca si energiile dumnezeiesti atotputernice prin care omul se inalta deasupra oricarui pacat, a oricarei morti, a oricarui iad; si aceasta numai in Biserica si prin Biserica, pe care "portile iadului nu o vor birui" (Matei 16,18), pentru ca in ea traieste minunatul Dumnezeu-om, Domnul, cu toate puterile Sale dumnezeiesti, cu toate energiile Sale, cu adevarurile Sale, cu realitatile Sale, cu desavarsirile Sale, cu vietile si vesniciile Sale.
"Vietile Sfintilor" sunt marturii sfinte despre puterea facatoare de minuni a Domnului Iisus Hristos. In realitate ele nu sunt altceva decat insasi marturiile "Faptelor Apostolilor" continuate
de-a lungul veacurilor. Fiindca si sfintii nu sunt altceva decat martori sfinti, ca si Sfintii Apostoli care sunt cei dintai martori [martyres]. Martori ai cui? - Ai Dumnezeului-om Hristos, Celui rastignit, Celui inviat, Celui inaltat la cer, ai Celui vesnic viu; martori ai Evangheliei mantuirii, care continua sa se scrie neintrerupt cu sfintele fapte evanghelice, din generatie in generatie. Pentru ca Hristos, Care este Acelasi in veci, savarseste in continuu minuni cu aceeasi putere dumnezeiasca prin sfintii Sai martori. Sfintii Apostoli sunt cei dintai martori sfinti ai Domnului Iisus si ai Iconomiei Lui divino-umane pentru mantuirea lumii; si vietile lor constituie marturii vii si vesnice despre Evanghelia Mantuitorului, ca viata noua, viata cu har daruita, viata sfanta, dumnezeiasca, divino-umana si, in consecinta, viata facatoare de minuni si adevarata, dupa cum facatoare de minuni si adevarata este insasi viata Mantuitorului Hristos. Si crestinii? - Ei sunt oamenii prin care se continua viata divino-umana a lui Hristos, din generatie in generatie, pana la sfarsitul veacului.
Ei alcatuiesc toti un trup, trupul lui Hristos - Biserica, sunt concorporali cu Hristos si madulare intre ei. Raul vietii nemuritoare a inceput sa curga, revarsandu-se neincetat de la Dumne-zeul-om Hristos; si cu ajutorul lui crestinii intra in viata cea vesnica. Crestinii sunt Evanghelia lui Hristos continuata de-a lungul veacurilor istoriei neamului omenesc. in "Vietile Sfintilor" toate sunt obisnuite, ca si in Evanghelie, dar toate sunt si minunate, tot ca in Evanghelie; si, in amandoua, toate sunt reale si adevarate intr-un chip cu totul unic. Adevarate si reale potrivit cu acelasi adevar divino-uman si potrivit cu aceeasi realitate divino-umana si marturisite cu aceeasi putere sfanta - divino-umana - in chip dumnezeiesc si omenesc desavarsit.
Asadar " Vietile Sfintilor"! - Iata ca ne gasim intr-un spatiu ceresc, pentru ca pamantul devine cer pentru sfintii lui Dumnezeu. Iata ca ne gasim printre ingerii in trup, printre purtatorii de Hristos. Si oriunde sunt ei, acolo este intreg si Domnul Dumnezeu in ei si cu ei si in mijlocul lor (" Dumnezeu Cel ce se odihneste intru sfinti","Dumnezeu in mijlocul dumnezeilor"); acolo se gaseste si intreg Adevarul vesnic al lui Dumnezeu si toata Dreptatea lui Dumnezeu, toata Iubirea vesnica a lui Dumnezeu si toata viata vesnica a lui Dumnezeu.
"Vietile Sfintilor"- Iata ca ne gasim in rai, unde rasare si creste tot ce este dumnezeiesc, sfant, nemuritor, vesnic, drept, adevarat, evanghelic. Pentru ca in fiecare sfant a inflorit, prin Cruce, pomul vietii celei vesnice, dumnezeiesti si nemuritoare, si a adus multa roada. Iar Crucea introduce in paradis si ne introduce aici si pe noi impreuna cu talharul care, spre incurajarea noastra, a intrat cel dintai in rai dupa Preasfantul si Dumnezeiescul Purtator al Crucii, Hristos; a intrat prin crucea pocaintei.
"Vietile Sfintilor " - Iata ca ne gasim in vesnicie; timpul nu mai exista: "Timp nu va mai fi" (Apocalipsa 10,6), caci in sfintii lui Dumnezeu imparateste vesnicul Adevar Dumnezeiesc, vesnica Dreptate Dumnezeiasca, vesnica Iubire Dumnezeiasca, vesnica Viata Dumnezeiasca. Si "moartea nu mai este" in ei, pentru ca toata fiinta lor este plina de puterile dumnezeiesti ale invierii Domnului Celui inviat, ale unicului Biruitor al mortii si al tuturor mortilor din toate lumile. Pentru oamenii sfinti nu mai exista moarte -fiindca intreaga lor fiinta este plina de Cel ce Singur este fara de moarte - Preanemuritorul nostru Domn si Dumnezeu Iisus Hristos. Gasindu-ne printre ei, noi, cei de pe pamant, ne gasim printre singurii cu adevarat nemuritori, care au invins orice moarte, orice pacat, orice patima, orice demon, orice iad. Cand suntem cu ei, nici un fel de moarte nu ne mai poate vatama, pentru ca sfintii sunt ca niste paratrasnete pentru moarte.
Sfintii sunt oameni care traiesc pe pamant adevarurile sfinte, vesnice si dumnezeiesti. De aceea, " Vietile Sfintilor" alcatuiesc in realitate Dogmatica aplicata, pentru ca ei au trait toate adevarurile dogmatice sfinte si vesnice in toata puterea lor creatoare si facatoare de viata. In " Vietile Sfintilor" se arata in chipul cel mai izbitor, ca dogmele nu sunt numai adevaruri ontologice, in ele insele si pentru ele insele, ci orice dogma este izvor de viata vesnica si de sfanta spiritualitate, in acord cu preaadevarata Evanghelie a unicului si de neinlocuitului Mantuitor si Domn: " Cuvintele Mele sunt duh si sunt viata" (Ioan 6,62). Pentru ca orice "cuvant al Domnului", orice cuvant al lui Dumnezeu revarsa o putere mantuitoare, sfintitoare care da har, vivifica si transforma.
Fara sfantul adevar dogmatic despre Sfanta Treime, nu am avea energiile dumnezeiesti ale Sfintei Treimi, pe care le castigam prin credinta cea dreapta, si care ne vivifica, ne sfintesc, ne mantu-iesc si ne indumnezeiesc. Fara sfantul adevar despre Dumnezeul-om nu exista mantuire pentru om, pentru ca atunci omul il traieste, din acest adevar, izvoraste puterea dumnezeiasca care mantuie de pacat, de moarte si de diavol. Si acest adevar dogmatic despre Dumnezeul-om Iisus nu a fost oare marturisit cat se poate de clar si cat se poate de practic de vietile nenumaratilor sfinti? Pentru ca sfintii sunt sfinti, tocmai fiindca traiesc in intregime pe Dumnezeul-om, Domnul Iisus, ca pe sufletul sufletului lor, ca pe existenta existentei lor, ca pe viata vietii lor. in acest fel, fiecare dintre ei spune cu glas de tunet impreuna cu dumnezeiescul Apostol, adevarul: "Nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine " (Galateni 2,20). - Cautati, deci, sa va adanciti in " Vietile Sfintilor": Iata, de la ei toti straluceste puterea harismatica, de viata facatoare si mantuitoare a Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, Care i-a condus din asceza in asceza, din virtute in virtute, din biruinta impotriva pacatului la biruinta impotriva diavolului. Ea ii introduce in bucuria spirituala, unde nu exista durere, intristare si suspin, ci "pace si bucurie in Duhul Sfant" (Romani 14,17); bucurie si pace de pe urma biruintei castigate impotriva oricarui pacat, a oricarei patimi, a oricarei morti, a oricarui duh rau.
Toate acestea, fara nici o indoiala, marturisesc in chip vital si practic adevarul sfintei dogme cu privire la Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, cea cu adevarat " mai cinstita decat Heruvimii si mai slavita fara de asemanare decat Serafimii". Dogma aceasta o pastreaza in inima lor sfintii, prin credinta si prin ea traiesc cu dragoste inflacarata. - Daca, iarasi, vrem o marturie doua sau mii de marturii-indubitabile despre puterea de-viata-purtatoarei si de-viata-facatoarei Cinstitei Cruci a Domnului, care sa fie in acelasi timp dovezi empirice ale adevarului dogmei mortii mantuitoare pe Cruce a Domnului, apropiati-va cu credinta de " Vietile Sfintilor". Veti vedea atunci si veti simti ca pentru fiecare sfant si pentru
toti laolalta, puterea Crucii constituie arma de neinvins cu care a-cestia inving pe toti vrajmasii vazuti si nevazuti ai mantuirii lor. Veti vedea, Crucea prezenta pretutindeni in ei: in constiinta lor, in mintea lor, in vointa lor, in trupul lor; o veti vedea ca pe un izvor nesecat de puteri mantuitoare si sfintitoare, care-i conduce in chip sigur din desavarsire in desavarsire, din bucurie in bucurie, in imparatia cea vesnica a cerurilor " unde este glasul celor ce praznuiesc neincetat si desfatarea cea nespusa a celor care vad frumusetea cea negraita a fetei Domnului".
Cu viata lor sfanta si cu fetele lor sfinte, sfintii lui Dumnezeu incredinteaza insa in chip convingator si adevarat si toate celelalte dogme despre Biserica, despre har, despre Sfintele Taine, despre Sfintele Virtuti, despre om, despre pacat, despre Sfintele Moaste, despre Sfintele Icoane, despre viata viitoare si despre toate celelalte care alcatuiesc Iconomia divino-umana a mantuirii. Da, " Vietile Sfintilor" sunt Dogmatica practica. Ele sunt Dogmatica experimentala, Dogmatica devenita traire in viata cea sfanta a oamenilor sfinti ai lui Dumnezeu.
In afara de acestea, " Vietile Sfintilor" cuprind si toata Morala ortodoxa, Etosul ortodox, in toata stralucirea maretiei lui divino-umane si in toata forta lui de neinvins. in "Vietile Sfintilor" se arata si se dovedeste in chip realist si convingator ca Sfintele Taine sunt izvoarele Sfintelor Virtuti si ca Sfintele Virtuti sunt roadele Sfintelor Taine ale Bisericii, caci din ele iau nastere si prin ele se desavarsesc si se invesnicesc. Toate legile morale dumnezeiesti izvorasc din Sfintele Taine si se realizeaza prin Sfintele Virtuti. Pentru aceasta si " Vietile Sfintilor" constituie Morala experimentala, Morala aplicata. Pe de alta parte, iarasi, " Vietile Sfintilor" asigura in chip neindoielnic ca Morala nu este altceva decat o Dogmatica aplicata. intreaga viata a sfintilor se compune din Sfintele Taine si Sfintele Virtuti, iar Sfintele Taine si Sfintele Virtuti sunt roade ale Duhului Sfant, care lucreaza toate in toti (I Corinteni 12,4.6.11).
Dar ce mai sunt " Vietile Sfintilor"! Ele sunt Pedagogia unica a Ortodoxiei. Pentru ca in ele s-a aratat, prin nenumarate cai evanghelice, incercate in chip desavarsit prin experienta de veacuri indelungate, cum se formeaza si se edifica persoana umana desavarsita, omul desavarsit si cum creste ajungand "barbat desavarsit, la masura varstei plinatatii lui Hristos" (Efeseni 4,13) prin Sfintele Taine si Sfintele Virtuti in Biserica lui Hristos. Si tocmai aceasta constituie idealul pedagogic al Evangheliei, singurul ideal pedagogic vrednic de o fiinta dumnezeiasca, cum este omul. Idealul acesta l-a pus, dar l-a si realizat cel dintai Dumnezeul-om Hristos, iar dupa El l-au realizat Sfintii Apostoli si ceilalti sfinti ai lui Dumnezeu. Insa fara Dumnezeul-om Hristos si in afara Lui, oricare ar fi idealul sau pedagogic, omul va ramane pentru totdeauna o fiinta nedesavarsita, o fiinta muritoare, o fiinta nefericita si tragica, vrednica de lacrimile tuturor ochilor cati exista in lumea lui Dumnezeu.
Daca vreti, " Vietile Sfintilor" sunt o Enciclopedie ortodoxa originala. In ele poate gasi cineva tot ce este necesar in lumea aceasta, unui suflet infometat si insetat de Iubirea vesnica si de Adevarul vesnic; infometat si insetat de nemurirea dumnezeiasca si de viata vesnica. Daca esti insetat de credinta, o vei gasi din belsug in " Vietile Sfintilor" si-ti vei satura sufletul cu o asemenea hrana ca nu vei mai flamanzi niciodata. Daca doresti dragostea, adevarul, dreptatea, nadejdea, blandetea, smerenia, pocainta, rugaciunea sau oricare virtute si nevointa, in " Vietile Sfintilor" vei gasi o multime de invataturi sfinte pentru orisice nevointa si vei primi ajutorul harului pentru orice virtute. Daca suferi mucenicie pentru credinta ta in Hristos, " Vietile Sfintilor" te vor mangaia si te vor incuraja, te vor intari si inaripa, in asa fel ca mucenicia ta sa se schimbe in bucurie.
Te gasesti in vreo ispita oarecare? " Vietile Sfintilor" te vor ajuta sa o bi-ruiesti si acum si intotdeauna. Daca, iarasi, te gasesti in primejdie din partea vrajmasilor nevazuti ai mantuirii tale, " Vietile Sfintilor" te vor intrarma cu " toate armele lui Dumnezeu " (Efeseni 6,1l-l3) si te vei lupta cu ei si-i vei imprastia pe toti si acum si totdeauna in toata viata ta. Daca insa te gasesti in mijlocul unor vrajmasi vazuti si prigonitori ai Bisericii lui Hristos, "Vietile Sfintilor" iti vor da curajul si puterea marturisirii, ca sa marturisesti fara de teama pe singurul Dumnezeu si Domn adevarat in toate lumile, pe Iisus Hristos; vei sta pentru adevarul Evangheliei Lui neclintit pana la moarte, oricare ar fi ea, si te vei simti pe tine insuti mai puternic decat orice moarte si decat oricare vrajmas al lui Hristos. Suferind pentru Hris-
tos, vei tresalta de bucurie simtind cu toata fiinta ta ca, dincolo de toate mortile, viata ta se gaseste in ceruri, " ascunsa cu Hristos in Dumnezeu " (Coloseni 3,3).
" Vietile Sfintilor" arata nenumarate, dar intotdeauna sigure, cai de mantuire, de luminare, de sfintenie, de transformare, de hristi-ficare, de indumnezeire; ele arata toate modalitatile prin care natura omeneasca biruie pacatul, orice pacat; cum biruieste patima, orice patima cum biruieste moartea, orice moarte; cum biruieste demonul, pe orice demon. Aici se gaseste leac pentru orice pacat, vindecare pentru orice patima, inviere din orice moarte, si eliberare de orice diavol si mantuirea din toate relele laolalta. Nu exista patima, nu exista pacat, pentru care sa nu se arate in " Vietile Sfintilor" modul in care este biruit, omorat si dezradacinat. in ele se arata cu totul limpede, ca nu exista moarte spirituala din care sa nu fie cu putinta inviere cu puterea dumnezeiasca a Domnului Bsus, Cel inviat si inaltat la ceruri; nu exista chin sau necaz sau stramtoare sau suferinta pe care Domnul, pentru credinta in El, sa nu o schimbe treptat sau deodata intr-o bucurie linistita si blanda. - Cum devine cineva din pacatos drept? Iata o multime de exemple cutremuratoare in vietile sfintilor! Cum poate cineva sa devina sfant dintr-un talhar, dintr-un curvar, dintr-un betiv, dintr-un desfranat, dintr-un ucigas? Vom gasi nenumarate astfel de exemple aici.
De asemenea, cum devine cineva om al lui Dumnezeu dintr-un egoist, dintr-un iubitor de petreceri, dintr-un interesat, dintr-un necredincios, dintr-un ateu, dintr-un mandru, dintr-un iubitor de arginti, dintr-un patimas, dintr-un criminal, dintr-un stricat, dintr-un cainos, dintr-un rau, dintr-un fatarnic, dintr-un om care se bucura de raul altuia, dintr-un invidios, dintr-un vanitos, dintr-un iubitor de slava desarta, dintr-un viclean, dintr-un hraparet, dintr-un nemilos? " Vietile Sfintilor " ne vor arata si ne vor explica pe larg aceasta.
Dar in "Vietile Sfintilor" avem foarte multe si minunate exemple si de modul cum un tanar devine un tanar sfant, o fata devine o fata sfanta, cum un batran devine un batran sfant, cum o batrana devine o batrana sfanta, cum un copil devine un copil sfant, cum parintii devin parinti sfinti, cum un fiu devine un fiu sfant, cum o fiica devine o fiica sfanta, cum o familie devine o familie sfanta, cum o societate devine o societate sfanta, cum un preot devine un preot sfant, cum un episcop devine un episcop sfant, cum un pastor devine un pastor sfant, cum un taran devine un taran sfant, cum un imparat devine un imparat sfant, cum un muncitor devine un muncitor sfant, cum un judecator devine un judecator sfant, cum un invatator devine un invatator sfant, cum un profesor devine un profesor sfant, cum un ostas devine un ostas sfant, cum un ofiter devine un ofiter sfant, cum un guvernator devine un guvernator sfant, cum un secretar devine un secretar sfant, cum un negustor devine un negustor sfant, cum un monah devine un monah sfant, cum un zidar devine un zidar sfant, cum un medic devine un medic sfant, cum un vames devine un vames sfant, cum un elev devine un elev sfant, cum un profesor devine un profesor sfant, cum un filozof devine un filozof sfant, cum un savant devine un savant sfant, cum un politician devine un politician sfant, cum un ministru devine un ministru sfant, cum un sarac devine un sarac sfant, cum un bogat devine un bogat sfant, cum un sclav devine un sclav sfant, cum un stapan devine un stapan sfant, cum sotii devin soti sfinti, cum un scriitor devine un scriitor sfant, cum un artist devine un artist sfant.
Oricine a citit " Vietile Sfintilor" simte si intelege cu toata fiinta lui ca numai "impreuna cu toti sfintii" (Efeseni 3,18) poate sa cunoasca pe Hristos Dumnezeu si toate cate sunt in El si in jurul Lui si cate izvorasc de la El (vezi Efeseni 3,18-l9). Dar sfintii? Ei iau sfintenia "toti dintr-Unul", de la Cel Unul Sfant (vezi Efeseni 2,11). Pentru nevointele lor doritoare de Hristos, li se da Duhul Sfant, Singurul care cunoaste adancurile lui Dumnezeu, adancurile Dumnezeului-om Hristos. Si ei ne vorbesc prin Duhul Sfant despre taina cea nespusa a lui Hristos si despre toate darurile negraite, care ni s-au dat prin Hristos-Dumnezeu (vezi I Corinteni 2,9-l2). Da, " taina lui Hristos se descopere " numai prin Duhul Sfant si numai oamenilor sfinti (vezi Efeseni 3,3-5; Coloseni 1,26). De aceea, sfintii sunt cei mai desavarsiti si cei mai autentici martori ai lui Hristos, Dumnezeului si Mantuitorului nostru.
Din " Vietile Sfintilor" noi cunoastem acum cine este Dumnezeu si ce este Dumnezeu; si de asemenea, cine este omul si ce cauta omul. Am descins pe malul ceresc de dincolo si zarim toata lumea pamantului din cer. Si privind din cer, ce distingem mai mult pe pamant? - Nici muntii, nici marile, nici orasele, nici zgarie-norii, ci omul. Pentru ca sufletul omului creat dupa chipul lui Dumnezeu este ca un soare pe pamant. Si fiecare din sorii acestia e vizibil din cer. O, minune a iubirii lui Dumnezeu! Acest minuscul pamant, un astru dintre cele mai mici, sa cuprinda milioane de sori! Sub vesmantul de trup pamantesc al omului straluceste soarele! Omul? Un mic dumnezeu in noroi.
Aici e Evanghelia, preaadevarata Evanghelie, o, nu a mea, ci a Sfintilor lui Dumnezeu - ca omul este o mare taina, o sfanta taina a lui Dumnezeu. Atat de mare si atat de sfanta incat insusi Dumnezeu S-a facut om, pentru ca sa ne talcuiasca toata adancimea tainei omului. Adevarul Evangheliei, adevarul ei total este ca Dumnezeu S-a facut om, pentru ca sa faca pe om dumnezeu dupa har. Acest adevar total il bine-vestesc cu glas de tunet arhistrategii Evangheliei Dumnezeului-om: Sfantul Atanasie cel Mare, Marele Hrisostom, Sfantul Grigore Teologul, Sfantul Maxim Marturisitorul, Sfantul Ioan Damaschin, Sfantul Simeon Noul Teolog, Sfantul Grigorie Palama. Pe acestia ii urmeaza si toti ceilalti Sfinti bine-vestitori - toata Biserica lui Hristos. Domnul si Dumnezeul si Mantuitorul nostru Iisus Hristos, facandu-Se om, din nemasurata iubire de oameni, l-a sfintit pe om l-a mistificat, l-a indumnezeit. A luptat si a invins in El si pentru El tot ceea ce era fara Dumnezeu si potrivnic lui Dumnezeu: pacatul, moartea si pe diavolul; si a ridicat pe om deasupra tuturor cerurilor, pana la Dumnezeu Cel in Treime.
Cine marturiseste toate acestea? Toti sfintii, de la cel dintai pana la cel din urma. Cu toata viata lui fiecare din ei da marturie de acest adevar: ca in cadrul sfintei Biserici a lui Hristos, prin Sfintele Taine si Sfintele Virtuti, omul se transforma in "dumnezeu dupa har", in dumnezeu-om dupa har.
Transformarea omului prin Dumnezeul-om Hristos, in dumnezeu-om dupa har si plasmuirea lui ulterioara in dumnezeu dupa har este, dupa invatatura Sfintilor Parinti, arta artelor, stiinta stiintelor, filozofia filozofiilor. De aceea Sfintii nostri invatatori numesc viata dupa Evanghelie, filozofie adevarata, intelepciune adevarata. Iar Sfantul Macarie cel Mare numeste pe Sfinti "filozofi ai Duhului Sfant",
Din " Vietile Sfintilor" cunoastem acum ca omul este o existenta care atinge extremitatile: ea se intinde de la diavol pana la Dumnezeu; dupa vointa lui libera poate deveni si dumnezeu dupa har si diavol. In fiecare pacat exista si ceva din diavol. Prin dragostea de pacat si prin staruinta de buna voie si continua in pacat, omul se indiavoleste treptat-treptat, se transforma treptat-treptat in om-diavol si, in acest chip creeaza iadul pentru sine insusi. Pentru ca fiecare pacat este un mic iad. Dimpotriva, in Biserica lui Hristos prin Sfintele Taine si prin Sfintele Virtuti evanghelice, omul se umple cu Dumnezeul-om Hristos, se imbraca in Hristos si se transforma treptat-treptat in om purtator de Hristos si la fel cu Hristos " in barbat desavarsit, ajuns la masura varstei plinatatii lui Hristos" (Efeseni 4,13; vezi Coloseni 1,28). El devine treptat-treptat dumnezeu-om dupa har si, in acest fel, dobandeste in sufletul lui raiul. Fiindca orice virtute sfanta evanghelica este pentru suflet un mic rai.
Din " Vietile Sfintilor" a devenit cu totul lamurit ca sfintii cunosc intreaga taina a omului, a tuturor oamenilor, si a mea si a ta; pentru ca ei au cunoscut taina Singurului Om Desavarsit si prin El au dezlegat in chip desavarsit si definitiv problema omului. Si, in acelasi timp, ei au solutionat problema intregii creatii. Pentru ca, in esenta, toate problemele sunt cuprinse in problema omului si toate solutiile in solutionarea problemei omului. in afara de Dumnezeul-om si fara Dumnezeul-om, omul este intotdeauna un sub-om si neom, adica nu exista in sensul esential al cuvantului.
Cauta sa te gasesti pe tine insuti in " Vietile Sfintilor "; te vei gasi oricum in ele. Mai mult, vei gasi acolo si leacurile cu care poti sa te vindeci de toate bolile spirituale si sa te faci sanatos pentru totdeauna. Sanatos in amandoua lumile, asa incat sa nu mai poti fi vatamat de nici o moarte. In "Vietile Sfintilor " vei gasi tot ce-ti trebuie ca sa traiesti in amandoua lumile, tot ce-ti este necesar tie, omule, care esti o fiinta vesnica, o fiinta divino-umana. Omule! Omule! Omule!
In lumea noastra pamanteasca, singura realitate nestricacioa-sa, invincibila, sfanta si nemuritoare este Dumnezeul-om Hristos; acelasi lucru suntem si noi, oamenii, daca suntem cu El. Si suntem cu El si in El, prin Sfintele Taine si prin Sfintele Virtuti. Fara El oamenii sunt niste fantasme, un basm, o umbra, un vis, pe care-l imprastie orice pacat, orice moarte, orice diavol. Numai impreuna cu El noi, oamenii, suntem mai puternici decat orice moarte, orice diavol. Numai impreuna cu El noi, oamenii, suntem mai puternici decat orice moarte, decat orice pacat, decat orice diavol. Lucrul acesta il putem vedea la oricare sfant. In el toate sunt mai puternice decat diavolul. Pentru ca in fiecare sfant "toate in toti" este Hristos si intreaga Lui realitate, intreaga Lui nemurire, intreaga Lui vesnicie.
Cateva cuvinte inca pentru mine si pentru tine? cititorule, si pentru fiecare iubitor de Hristos: In fata noastra se gasesc vietile sfinte ale sfintilor care au bineplacut inaintea lui Dumnezeu. Sfintii au parcurs cel mai lung drum pe care-l poate face un om: drumul ce se intinde de la iad pana la rai. Sau mai degraba, unul si mai lung decat acesta: drumul de la diavol la Dumnezeu. imbratisati de Dumnezeul-om Cel inviat si inaltat la cer, sfintii au inviat cu El si au fost inaltati la cer impreuna cu El. Mai inainte insa, ei s-au rastignit impreuna cu El si s-au facut asemenea Lui in moarte. Dar si asemenea Lui prin viata pe care a dus-o pana la inviere si la inaltare. In acest fel ei au reinnoit in ei insisi pe Hristos, au reluat pe invingatorul pacatului, al mortii si al diavolului. Au reinnoit in ei pe Dumnezeul-om: s-au "inhristizat" si s-au "hristificat". Asa incat au izbutit sa realizeze scopul pe care Dumnezeu l-a pus existentei umane: au devenit " dumnezei dupa har ", " dumnezeu-oameni dupa har " si " hristosi.
" Vietile Sfintilor" arata lamurit si dovedesc ca fiecare sfant este un Hristos reinnoit. Aceasta este in mod real fiecare crestin, dar "dupa masura credintei lui" (Romani 12,3). Intreaga viata a Bisericii, toate slujbele ei zilnice, nu sunt nimic altceva decat aceasta continua invitatie: sa reinnoim si noi viata lui Hristos, impreuna cu sfantul pe care-l sarbatorim in ziua respectiva, traind in rugaciune si har, vietuind intreaga viata si faptele sfintilor, asa cum aceia au trait viata si faptele lui Hristos. "Fiti imitatori ai mei, cum si eu sunt al lui Hristos" (I Corinteni 11,1; 4,16). Acest lucru il porunceste dumnezeiescul Apostol Pavel si mie si tie si fiecaruia dintre noi. Pentru ca toti am fost chemati la sfintenie, la o traire sfanta, la o viata sfanta (vezi I Tesaloniceni 4,3.7). In intregime de la Hristos izvoraste si porunca dumnezeiasca a corifeului Apostolilor: "Dupa Cel Sfant Care ne-a chemat, fiti si voi sfinti in toata petrecerea, pentru ca scris este: fiti sfinti pentru ca si Eu sunt sfant" (I Petru 1,15). Dar viata cea sfanta nu o putem trai singuri, ci intotdeauna impreuna "cu toti sfintii", cu ajutorul si sub calauzirea lor, prin mijlocirea Sfintelor Taine si a Sfintelor Virtuti in Biserica. Pentru aceasta, "Pe Preafanta, Preacurata, Preabinecuvantata, slavita Stapana noastra Nascatoarea de Dumnezeu si Pururea Fecioara Maria, cu toti sfintii pomenind-o, pe noi insine si unii pe altii si toata viata noastra lui Hristos Dumnezeu sa o dam!" - Amin! Amin! Amin!
