Impartasania rara produce insa crestinilor toate cele contrare; caci cine intarzie sa se impartaseasca, acela nu face nicio pregatire, nu devine atent, nu are o paza stransa fata de gandurile rele, pentru ca intarzierea il face sa cada in nepasare, iar inflacararea evlaviei si a iubirii dumnezeiesti se raceste; lungimea timpului ii permite sa umble cu usuratate si indiferenta in viata lui, sa nu aiba teama in suflet, contractie in simturi si paza la miscarile lui, ci-l face sa aiba o dezlegare desavarsita si la mancaruri si la cuvinte si la privelisti necuviincioase si sa ajunga asemenea unui dobitoc care, fiindca n-are frau, aluneca in prapastia pacatului. Ca toate acestea urmeaza celor zabavnici la impartasire e un lucru adevarat, precum le patim noi insine cu fapta si in experienta de zi cu zi.
Cati, desi vrednici pe cat e cu putinta, sunt zabavnici la impartasire, ma mir cum ar mai putea sa se bucure de sfintirea si harul pe care le-am mentionat mai sus si care vin de la dumnezeiestile Taine, precum spunea Cabasila. Cum pot sa vestejeasca flacara patimilor cand nu se cumineca cu Preacuratele Taine care, dupa sfantul Chiril, alunga orice neputinta, adorm razboiul salbatic al trupului si omoara patimile? Cum pot sa-si curete mintea? Sa-si faca gandirea stralucitoare? Sa-si infrumuseteze toate puterile sufletului neimpartasindu-se cu Trupul si sangele Domnului nostru, care e adevarata curatire, adevarata frumusete, adevarata luminare si noblete a sufletului, cum spunea mai inainte dumnezeiescul Hrisostom? Sau cum vor putea fugi de faraonul cel gandit cu mintea [diavol] si din Egipt, care e pacatul amar si prigonitor, cand nu sunt pecetluiti si insemnati cu cinstitul sange al lui Hristos, precum spunea mai inainte Grigorie Teologul? Sau cum isi vor inalta inima spre iubirea dumnezeiasca, spre bucuria duhovniceasca, spre pacea dumnezeiasca si celelalte roade si daruri ale Duhului sfant, fara sa se impartaseasca cu Trupul si sangele iubitului Fiu al Tatalui Cel de o fiinta cu Duhul, Fiu Care, potrivit Apostolului, e adevarata bucurie si pace a noastra, si izvorul tuturor celor bune?
Imi ies din mine insumi [de uimire] si sunt nedumerit cum ar putea crestinii acum sa praznuiasca fie duminicile, fie celelalte sarbatori ale anului si sa se bucure duhovniceste cu adevarata bucurie, daca nu se impartasesc incontinuu din dumnezeiasca Cuminecatura, care e cauza si prilejul oricarei sarbatori si praznuiri?
Prin urmare, cu cea mai mare siguranta cei ce nu se impartasesc incontinuu se lipsesc de toate aceste bunuri ceresti si dumnezeiesti; si, pe langa aceasta, sunt, cum spuneam mai sus, si calcatori ai poruncilor si hotararilor stapanesti ale Domnului si ai canoanelor apostolice si sinodale si ale tuturor sfintilor Parinti in parte, la care ne-am referit; si sunt supusi indepartarii/afuriseniei pe care o hotarasc dumnezeiestii Apostoli si sinodul de la Antiohia, precum am aratat pe larg mai inainte.
Pe langa aceasta, prin zabava lor la Cuminecare unii ca acestia dau permisiune si loc diavolului sa-i traga in felurite pacate si in multe alte ispite, cum spune dumnezeiescul Chiril al Alexandriei: "Cei ce se departeaza de Biserica si de Cuminecare se fac vrajmasi ai lui Dumnezeu si prieteni ai demonilor". Iar dumnezeiescul Hrisostom zice: "Ca nu cumva stand prea mult deoparte de cuminecarea cu Tine sa ajung prada vanarii lupului gandit cu mintea" (in rugaciunea de la impartasire). Cu alte cuvinte: de aceea ma apropii in continuare de sfintele Taine si ma impartasesc din ele, pentru ca ma tem ca nu cumva indepartandu-ma multa vreme de sfanta Cuminecare cu El, sa nu ma gaseasca lupul gandit cu mintea diavol dezbracat de harul ei si sa ma omoare. Iar Cuviosul Paladie povesteste despre avva Macarie Egipteanul [+ 390] ca, dupa cea vindecat-o pe femeia aceea care prin conlucrarea diavolului aparea oamenilor ca un cal, i-a dat urmatorul sfat si i-a spus: "Niciodata sa nu lipsesti de la Cuminecarea cu Tainele lui Hristos, ci sa te impartasesti frecvent, fiindca aceasta lucrare diavoleasca ti-a venit fiindca nu te-ai impartasit cinci saptamani si, plecand de aici, demonul a gasit loc si te-a ispitit". La fel si dumnezeiescul Hrisostom, vindecand un demonizat in ziua in care a fost hirotonit, l-a povatuit sa vina necontenit la biserica si la dumnezeiestile Taine cu post si rugaciune, ca sa nu-l mai ispiteasca demonul. sau, asa cum scrie simeon Metafrastul in Viata lui: "Un barbat posedat de un demon necurat a intrat pe neasteptate in mijlocul bisericii si, scotand limba din gura, se vedea sezand fara randuiala. Deci toti cei din biserica l-au rugat pe acel suflet sfant sa se roage pentru vindecarea celui ce patimea. Iar el spunandu-i sa se apropie, privind la el cu iubire de oameni, pecetluindu-l [facand asupra lui semnul crucii] cu mana si chemand sfanta Treime, a poruncit demonului sa iasa. Si indata s-a vazut urmand acestui cuvant fapta, iar omul a fost de indata slobozit de acel chin insuportabil. Dupa care, sculandu-se marele Ioari, i-a indemnat sa-si petreaca timpul in biserica si dumnezeiasca cuminecare a sfintelor Taine si sa fie cu luare-aminte la posturi si rugaciuni; si facand asa, zicea, nu va mai fi prins de vrajmasul, nici nu va mai cadea in cursele lui".
Auziti, fratii mei, ce rele patimesc cati nu se impartasesc incontinuu, ci se tin departe de Taine? Auziti ca ajung demonizati si se prefac in animale necuvantatoare, cum s-a prefacut in vechime in bou Nabucodonosor imparatul (Dan 4,33)? Si pe drept cuvant patimesc aceasta: fiindca prin impartasirea continua cu Cuminecatura dumnezeiasca pot sa devina din oameni dumnezei prin har, dar nu vor, ci, stand departe de dumnezeiasca Cuminecatura, isi pierd si chipul omenesc pe care-l au si se preschimba in animale necuvantatoare, si se predau puterii satanei, cum spune Psalmistul: "Cei ce se departeaza de Tine vor pieri" (Ps 72,26). Iar daca acelora care zabovesc de la impartasanie le va urma o moarte neasteptata, ce soarta vor avea nenorocitii? Cum vor putea trece in libertate de vamesii demoni ai vazduhului? Ce frica si cutremur va incerca sufletul lor, in vreme ce prin Cuminecarea frecventa ar fi putut sa se elibereze de toate acestea, cum spunea mai inainte dumnezeiescul Hrisostom? Mila lui Dumnezeu.
Asadar, fratii mei, daca impartasania rara ne produce atatea rele mari si de nepovestit, iar Cuminecarea frecventa ne daruie atatea bunuri mari, ceresti si suprafiresti, atat in viata de fata, cat si in cea viitoare, de ce sa fim atat de zabavnici sa ne impartasim, fratilor? De ce sa nu ne pregatim cu cuvenita pregatire ca sa ne cuminecam cu dumnezeiestile Taine, daca nu in fiecare zi, macar in fiecare sambata si duminica si in fiecare sarbatoare? s-ar cadea sa alergam frecvent cu mare bucurie la sfanta Masa sa ne cuminecam cu Preadulcele nostru Iisus Hristos, care e toata viata noastra, suflarea si existenta noastra si toata nadejdea si mantuirea noastra, ca sa fim pururea uniti si nedespartiti de El. Dar noi atat in aceasta viata, cat si in cealalta, preferam si avem mare bucurie sa zabovim si sa stam departe de El.
Daca ne-ar lipsi cineva o singura zi de masa mancarurilor trupesti, ne mahnim, ne nelinistim si ni se pare un mare rau; dar daca suntem lipsiti de masa duhovniceasca si cereasca a dumnezeiestilor Taine chiar si una sau doua luni intregi, nu socotim ca e un lucru rau. O, ce mare lipsa de discernamant, intre cele trupesti si duhovnicesti pe care-l au crestinii de acum; fiindca pe cele dintai le imbratisam cu toata iubirea, dar pe acestea din urma nu le dorim defel.
Multi crestini iubitori de Dumnezeu cheltuie multi bani, sufera multe osteneli, rabda multe primejdii si pe mare si pe uscat, ca sa mearga sa se inchine la Ierusalim la Mormantul de viata facator al Domnului si la celelalte Locuri sfinte; si e o lauda pentru ei sa se numeasca inchinatori ai unor asemenea Locuri sfinte. Multi, auzind ca se gasesc intr-un loc indepartat moastele unui sfant, alearga cu multa ravna sa mearga sa li se inchine, ca sa primeasca har si sfintire. Dar sa se impartaseasca cu Preacuratele Taine si sa se invredniceasca sa se desfateze nu de Mormantul de viata facator, nici de Locurile sfinte, nici de moastele unor sfinti, ci de imparatul a toate si de sfantul sfintilor fie au putina dorinta, fie nu le pasa. Ca sa mearga la Locurile sfinte cheltuie bani, umbla drumuri lungi si sufera multe primejdii, dar ca sa se cuminece n-au nevoie nici sa cheltuiasca bani, nici sa umble departe, nici sa sufere primejdii; ajunge numai sa faca o marturisire zdrobita, o satisfacere , si o pregatire adevarata, si indata ar putea sa se bucure si , sa devina concorporali si consangvini cu Hristos. Si cu toate ca e un lucru usor, toti sunt nepasatori, toti refuza.
Ah!, fratii mei, de-am vedea o data cu ochii mintii sufletului nostru de ce bunuri inalte si mari ne lipsim neimpar tasindu-ne incontinuu, atunci am face tot ce ne sta in putinta sa ne pregatim si sa ne impartasim, daca s-ar putea in fiecare zi!
Prin urmare, daca pana acum am aratat o nepasare atat de mare fata de sfanta Cuminecare, de acum mai departe insa, rogu-va in suspine pornite din maruntaiele unei iubiri fratesti, sa ne trezim din somnul cel greu al indolentei, sa aratam inflacarare si purtare de grija. Si daca cineva din cei ce au puterea duhovniceasca [clerici] ar voi sa ne impiedice de la acest lucru placut lui Dumnezeu, sa nu ne racim de indata caldura inflacararii noastre si sa ne nelinistim; nu, ci cazand la picioarele lui, sa-l chemam cu caldura ca si cananeanca, sa-i sarutam picioarele ca si desfranata si sa staruim batand la usa si cerand permisiune. Si cu siguranta nu cred ca se va gasi vreodata cineva atat de invartosat la, inima care, vazand inflacararea pe care o avem fata de sfanta Cuminecatura, sa ne impiedice, ci am certitudinea ca, oricat de aspru ar fi, oricat s-ar teme de raul obicei care stapanea acest lucru, inima i se va inmuia sa ne dea permisiunea sa savarsim lucrul dorit.
