S-a afirmat de multe ori ca omul nu este simplu fiinta rationala, nici fiinta sociala, ci in principal fiinta slujitoare. A fost chemat de la nonexistenta la existenta ca sa slujeasca drept. As vrea sa analizam acest inteles mai mult in cele ce urmeaza.
Cuvantul "liturghia" inseamna in sensul lui de baza lucrare a poporului. Cu aceasta semnificatie intalnim cuvantul si in vechea Grecie. Dar exista si o alta semnificatie pe care vrem sa o folosim in textul acesta. Liturghia inseamna o viata corect oranduita. Spunand: "acesta se comporta bine", intelegem ca traieste corect sau spunand ca "fabrica functioneaza bine" intelegem ca exista o buna organizare in activitati in mod separat si in general, in toata viata fabricii. Astfel, liturghia cu acest sens inseamna, in principal, o buna organizare, o viata corecta, o comuniune reala.
Omul a fost creat de Dumnezeu ca sa se comporte corect, sa aiba, adica, comuniune adevarata cu Dumnezeu. Precum spune parintele Atanasie Jevtici, "trebuia sa fie o continua si neintrerupta Liturghie, adica o neincetata, necurmata comuniune a lui cu Dumnezeu in duh". Indata dupa crearea lui, omul a fost chemat sa participe la impreuna slujirea cereasca, care se facea in Paradis, si sa slujeasca impreuna cu ingerii si Sfanta Treime. Desigur, nu fusese inca realizata slujirea adevarata, ci omul se afla la inceputul ei si trebuia prin libera ascultare de Dumnezeu sa ajunga la desavarsita comuniune cu El, adica la adevarata slujire impreuna cu El.
Nicolae Cabasila descrie o parte a acestei comuniuni si slujiri la care a fost chemat omul. "Am primit gandire ca sa cunoastem pe Hristos, dorinta, ca sa alergam spre Acela, am avut memorie, ca sa il purtam pe Acela". Toate functiile si lucrarile sufletului trebuie sa fie orientate catre Dumnezeu si astfel sa se uneasca si intre ele.
Fireasca slujire a lucrarilor sufletului este sa fie intoarse catre Hristos. Pentru ca nu omul este prototipul lui Hristos, ci Hristos este arhetipul omului. Omul este icoana icoanei, adica este creat dupa chipul lui Hristos, cel Care este chip al Dumnezeului celui nevazut (Col. 1, 15).
Omul insa nu a reusit sa slujeasca corect. Astfel a cazut din slujire in contraslujire. A cazut din slujirea Raiului intr-o lume nefunctionala, neslujitoare. Lumea launtrica a fost imprastiata. Dupa ce a pierdut legatura cu Dumnezeu, si-a pierdut si unitatea interioara. Din ceva dupa natura a cazut in ceva contra naturii. Acum, in cortraslujire, memoria in loc sa fie intoarsa catre Hristos, este intoarsa catre creatie; dorinta, in loc sa fie intoarsa catre Hristos este intoarsa catre padat si partea irascibila (thymos) in loc sa urmeze calea ei fireasca, este stapanita de patimi.
Astfel, omul in loc sa slujeasca, contraslujeste. In loc ca Dumnezeu sa fie centrul unitatii lui, centrul unitatii devine omul. Caderea este contraslujire. Toate energiile sufletului slujesc contra naturii. Omul este nefunctional. Precum noteaza parintele Gheorghios Kapsanis, staretul Sfintei Manastiri a Cuviosului Grigorie de la Sfantul Munte, la omul cazut a ramas o amintire a vechii slujiri care era in Rai, de aceea religiozitatea lui e imperfecta. Pe langa acestea insa este si faptul ca omul s-a imbolnavit atat de serios, incat nu mai putea sa slujeasca firesc. Era nevoie sa existe o serioasa interventie tamaduitoare, sa fie vindecate fortele omului si el sa inceapa sa slujeasaca corect.
Acet lucru s-a facut prin Intruparea lui Hristos. Hristos, luand firea omeneasca, a preluat toate energiile trupului si sufletului si astfel le-a vindecat, pentru ca, dupa invatatura Sfantului Ioan Damaschmul "ceea ce este neasumat este nevindecat". Insusi Hristos devine arhiereu si jertfa. El ofera si este oferit si primeste jertfa. "Caci Tu esti Cel ce aduci si Cel ce Te aduci, Cel ce primesti si Cel ce imparti, Hristoase, Dumnezeul nostru."
Intreaga lume devine o liturghie prin om. Omul incepe acum, in spatiul Bisericii sa fie slujitor cu adevarat. Scapa de contraslujire si intra in slujire, daca fireste el insusi vrea acest lucru si lupta prin ajutorul dumnezeiescului har. Astfel omul este chemat sa slujeasca.
Cum va fi aceasta?
a) Este chemat sa mearga la biserica, adica sa traiasca in Biserica, care este unirea cerului si a pamantului si sa participe la Sfanta Liturghie, care este in Biserica. Sfanta Liturghie este o chemare pentru participarea la comuniunea cu Dumnezeu. Nu suntem chemati sa "urmarim" Liturghia, ci sa participam la Sfanta Liturghie si in principal la Dumnezeiasca impartasanie.
Din pacate, astazi cei mai multi oameni sunt aliturgici. Nu simt nevoia sa frecventeze biserica si sa slujeasca. Pentru oamenii contemporani, care sunt istoviti in activitatea sociala si sunt preocupati de partea materiala si desfatarea bumirilor materiale, Sfanta Liturghie de duminica este o datina, o situatie anacronica, care trebuie sa dispara, pentru ca nu ofera nimic omului. Este o obisnuinta pentru batrani. Dar si unii dintre acestia care merg la Liturghie simt Sfanta Liturghie numai ca pe un prilej de sarbatoare duminicala.
b) Este chemat crestinul sa slujeasca corect si adevarat chiar si cand merge la Liturghie si fecventeaza biserica. Sfanta Liturghie nu este simplu o sarcina, ci este oferirea intregii noastre vieti lui Dumnezeu. Slujesc corect si adevarat in Dumnezeiasca Liturghie, inseamna ca intru in duhul Sfintei Liturghii. Sfanta Liturghie ne arata fata lui Hristos, fata patimitorului Hristos. Hristos S-a golit pe Sine si a luat infatisarea robului (Fil. 2, 7). Noi suntem chemati sa dobandim acest chip al robului Hristos. Smerenia, blandetea, pacea, jertfa si daruirea sunt acele lucruri care este necesar sa fie castigate si sa fie asimilate de catre noi. Atunci participam la Liturghie corect, cand ne angajam in dragostea jertfitoare si chenotica a lui Hristos.
c) Este chemat crestinul sa slujeasca si dupa Sfanta Liturghie, in toata viata. Sa slujeasca real si corect in problemele vietii de zi cu zi. Noi, crestinii, nu traim diferit in biserica si diferit in afara ei. Viata in afara de biserica este continuarea atmosferei Bisericii sTa Sfintei Euharistii. Modul de viata de pe parcursul intregii saptamani este oglindit in modul in care ne comportam in biserica, iar rugaciunea, pe durata Sfintei Liturghii, semnaleaza modul de comportare in viata sociala. Cel care traieste ascetic toata saptamana, acesta poate sa traiasca liturgic si pe durata Sfintei Liturghii in biserica.
Dupa Biserica si Sfanta Euharistie omul slujeste o perioada corect, se comporta cu ceilalti asa cum o face fata de el insusi. Toate energiile interioare - sufletesti trebuie sa fie indreptate spre Hristos.
Sufletul omului are in general, trei puteri, dupa invatatura Sfantului Maxim Marturisitorul: ratiunea, pofta si mania. In fiecare putere a sufletului trebuie sa punem virtutea potrivita, incat sa slujeasca cu adevarat si sa se uneasca intre ele. Ne spune Sfantul Maxim ca trebuie sa infranam mania prin dragoste, sa vestejim pofta prin cumpatare si sa inaripam ratiunea prin rugaciune, si atunci lumina mintii nu va fi intunecata niciodata. Aceasta este in realitate metoda ascetica a Bisericii.
Apoi, trebuie sa slujim in mod corect si in comportarea noastra cu ceilalti. Acela care in lumea lui interioara este slujitor, acesta slujeste cu adevarat si in afara, fata de oamenii din jurul sau. Echilibrat in suflet este echilibrat si in viata sociala. Cei slujitori "nu pastreaza nimic in mod egoist pentru ei insisi. Se daruiesc fara sovaire. Dau totul ca sa primeasca totul. Mor ca sa traiasca. Si toate le ofera in Hristos si pentru Hristos" (Arhim. Gheorghios Kapsanis).
Este nevoie sa invatam sa slujim cu adevarat si nu sa contraslujim. Este nevoie sa scapam de contraslujire si sa traim reala slujire. Cei slujitori sunt adevaratii oameni. Pentru ca slujirea in mod corect este adevarata slujire si daruirea in mod potrivit este adevarata daruire.
