a. Odata - zice - calatorind noi cu un batran sfant, fiind si alti frati impreuna cu noi, ne-am ratacit pre cale. Si nestiind unde mergem, ne-am aflat in semanaturi, si am calcat putin din semanaturi. Iar plugarul simtind, ca s-a intamplat de lucra acolo, a inceput a ne ocari si a zice cu manie: Voi calugari sunteti? Voi va temeti de Dumnezeu? De aveati frica lui Dumnezeu inaintea ochilor, nu faceati aceasta. Deci indata ne zice noua sfantul acela batran: Pentru Domnul, nimenea sa nu graiasca! Si se ruga plugarului cu blandete, zicand: Bine zici, fiule; de am fi avut frica lui Dumnezeu, aceasta nu am fi facut; ci, pentru Domnul, iarta-ne, ca am gresit. Iar acela, spaimantandu-se pentru nerautatea si smerenia batranului, alergand la noi, a cazut la picioarele lui, zicand: Iarta-ma, pentru Domnul, si ia-ma cu voi! Si m-a incredintat fericitul Serghie: intr-adevar, acel om ne-a urmat, si chiar a ajuns de a luat haina cea monahiceasca.
b. Si a adaugat Avva Zosima: Iata ce a putut blandetea si bunatatea sfantului sa faca, cu harul lui Dumnezeu! Si a mantuit sufletul ce era facut dupa chipul lui Dumnezeu, pre carele il voieste Dumnezeu mai mult decat nenumarate lumi cu bogatiile lor.
c. Odata, aflandu-ma la dansul, mi-a zis: Ceteste-ne un cuvant din Scriptura. Si incepand eu a ceti din cartea Pildelor, am ajuns la stihul unde este scris: in multe lemne, se aprinde focul; iar unde nu este om iute la manie, se potoleste sfada (Pilde 26, 20).273 Deci l-am intrebat: Ce inseamna cuvantul acesta, Parinte? El a raspuns: Lemnul face focul sa arza; iar de va lipsi lemnul, focul se potoleste. Tot asa este si cu pricinile patimilor. De se taie pricinile, atuncea patimile nu mai lucreaza. Astfel, pricinile curviei, precum zicea Avva Moise, sunt prea multa mancare si bautura, somnul prea mult, trandavia, glumele si voroavele, si impodobirea vesmintelor. Si iarasi, pricinile maniei sunt, dupa acelasi, a da si a lua, a face voia ta, a iubi sa inveti pre altii si a te socoti pre sineti chibzuit. Deci de va taia omul acestea, atunci si patimile slabesc. Aceasta zicea si Avva Sisoe, cand a raspuns fratelui ce l-a intrebat pentru ce patimile nu ne parasesc pre noi. Si a zis lui: Vasele lor (adica pricinile) inlauntru tau sunt. Da lor arvuna, si se duc.
d. Omul galcevitor, intru carele sfada nu inceteaza, nu se multameste cu o singura cearta, ci singur se iuteste catre manie si a doua oara. Iar cel dimpotriva isi vine intru sine de indata ce se iuteste catre manie, si se mustra pre sine, mergand la fratele asupra caruia s-a maniat, ca sa se caiasca. Unul ca acesta nu este galcevitor, caci intru dansul se potoleste sfada. Acesta se invinuieste pre sine, impacandu-se cu fratele lui, si nu lasa loc maniei inlauntrul sau, precum am zis. Insa cel manios, care nu se mustra pre sine, iubeste mai mult sa se iuteasca catre manie, si-i pare rau nu pentru maniere, cat pentru ca nu a zis mai multe impotriva fratelui sau atunci cand se sfadea cu el. intru acel om sfada nicio data nu se potoleste. Ca maniei ii urmeaza pomenirea raului, si dosadirea, si rautatea. Fereasca-ne Domnul Iisus Hristos de aceasta, si cu cei blanzi si smeriti sa ne invredniceasca pre noi.
e. Zicea iarasi Awa Zosima: De multa priveghere si de multa luare aminte este trebuinta ca sa infruntam feluritele viclesuguri ale diavolului. Ca uneori diavolul il face pre om de se manie din nimic; iar alteori diavolul aduce pricini ca sa ni se para ca cu dreptate ne-am maniat, insa acesta este un lucru cu totul strain omului ce voieste a umbla pre urmele sfintilor, cum zice Sfantul Macarie: Nu se cuvine calugarilor a se mania, tot astfel cum nu li se cuvine a se mahni pentru aproapele.
f. Zis-a iarasi: Odata am incredintat niste carti unui foarte iscusit scriitor. Si savarsind lucrul scrierii, mi-a trimes vorba, zicand: Am savarsit lucrul. Trimete cand vei voi pre cineva ca sa le ridice. Si auzind aceasta unul din frati, s-a dus la scriitorul acela ca din partea mea, si platind pretul, a luat cartile. Si nestiind eu, am trimes pre oarecarele dintre frati cu o epistola si cu plata ca sa ridice cartile. Deci intelegand scriitorul ca a fost amagit de fratele cel dintai, care luase cartile de la dansul, s-a turburat, zicand: Cu adevarat indoit ma voi scarbi pre fratele - intai fiindca m-a amagit, si a doua, ca a luat cele ce nu erau ale sale. Auzind aceasta, i-am trimes vorba, zicand: Frate, stii ca noi dobandim cartile ca sa invatam din ele cele pentru dragoste, smerenie si blandete. Daca inceputul dobandirii cartilor aduce sfada, atuncea nu mai voiesc a dobandi vreo carte, ca nu cumva sa se starneasca cearta. Ca robului Domnului nu i se cade sa se sfadeasca (2 Tim. 2, 24). Si astfel, nepunand pret pre acele carti, am ajutat pre fratele sa nu se mai turbure.
