Despre Pregatirea si straduinta personala pentru rugaciune
Luati aminte sa va paziti mai mult decat de orice altceva de saturatia duhovniceasca. Cel care este satul nu se mai ingrijeste de mancare. Iar cel care se considera pe sine saturat duhovniceste nu se va mai ruga. Ceea ce este apa pentru foc, aceea este saturatia duhovniceasca pentru rugaciune.
Prin urmare, saturatia duhovniceasca este o inselare, caci cum putem noi sa fim indestulati, cand suntem de fapt asaltati de nevoi duhovnicesti, avem nevoie de indrumare, de sprijin si de mangaiere in fiecare minut al vietii noastre din afara si, cu atat mai mult, in viata noastra launtrica.
Cum poate cineva sa se comporte ca unul implinit duhovniceste, dar sa simta aceste nevoi? Un astfel de om cu greu lasa sa treaca un minut fara sa strige cu toata puterea pentru satisfacerea lor. Acest strigat este de fapt rugaciune.
Numai sufletul amortit nu se roaga! Pastrati in launtrul vostru senzatia nesaturarii si veti avea intotdeauna stimulent pentru rugaciune!
In aceasta privinta nu va uitati la ceea ce aveti, ci luati in consideratie ceea ce nu aveti inca. Este posibil sa nu aveti nimic; insa, chiar daca ati avea intelepciunea lui Solomon, credinta lui Avraam, rabdarea lui Iov, duhul fierbinte al lui David, ar fi totusi putin in comparatie cu ceea ce mai trebuie inca dobandit. Constienti de acest lucru, acesti mari drepti au spus despre ei insisi: sunt pamant si cenusa, nu om, ci vierme, defaimarea oamenilor si injosirea poporului.
Asadar, convingeti-va singuri ca este cu neputinta sa considerati orice alta creatura de pe acest pamant atat de nevrednica precum sunteti voi. Cand veti avea un astfel de sentiment, atunci va veti simti nevoia si criza duhovniceasca; si cand o veti simti, sa stiti ca aveti nevoie de rugaciune. Nevoia te invata orice. Nevoia de rugaciune te invata sa te rogi.
Unde poti dobandi intelepciune si pricepere usoara? Atat in particular, cat si la rugaciunea in comun, in chilie, cat si pe drum, in biserica, la masa, dar si la lucrul tau de mana - oriunde sufletul tau se straduieste sa nu-si intoarca fata de la rugaciune sau de la chemarile de rugaciune catre Dumnezeu. Dobandesti mestesugul rugaciunii si experienta rugaciunii prin rugaciune.
Voi, probabil, stiti toate acestea. Dar sa nu credeti ca faptul de a te ruga este cumva complicat sau incalcit. Cand un copil vrea sa manance, vine la mama sa si ii spune: "Da-mi sa mananc niste paine." De ce ar trebui sa fie complicat acest lucru? La fel este si cu rugaciunea catre Dumnezeu. Cand pacatele tale te apasa, vino si spune-I: "Am pacatuit. Doamne, ai mila de mine." Cand esti coplesit de necazuri, vino si spune-I: "Da-mi mangaiere, Doamne". Daca ti-au slabit puterile morale, vino si spune-I: "Ajuta-ma, Doamne".
Asa sa faceti pentru toate. Cand simtiti nevoia, veniti si spuneti-I Domnului cu inima deschisa despre ce este vorba. Chemati-o sa mijloceasca pentru voi pe Maica Domnului, de asemenea si pe ingerul vostru pazitor si pe toti sfintii; si impreuna cu ei si cu ocrotirea lor intoarceti-va spre atotmilostivul Mantuitor.
Este atat de simplu! Si nu trebuie sa se amestece in rugaciunile voastre nici o viclenie sau nascocire. Cel mai bun indrumator in rugaciune este randuiala de rugaciune cunoscuta si acceptata. Ea a fost stabilita de Sfintii de-Dumnezeu-purtatori Parinti, aceiasi cu cei ale caror rugaciuni au mutat muntii. Urmati lor si traiti dupa regulile lor. intrucat exista obiceiul de a ne ruga in chilie, roaga-te astfel.
Intrucat exista rugaciune in biserica, roaga-te in felul acesta. Intrucat exista obiceiul de a dobandi rugaciunea neincetata, urmeaza calea aceasta. Iar cand te pregatesti pentru rugaciune aduna-ti mintea si, in timp ce citesti sau asculti rugaciunea, uneste-ti gandurile si simtirea cu fiecare cuvant - caci aceasta este totul in rugaciune. La acestea nu trebuie adaugat decat efortul stapanirii mintii - care nu-si poate mentine de bunavoie atentia asupra unui singur lucru - imbinat cu grija cat mai mare ca lucrarea rugaciunii sa nu se opreasca la sfarsitul randuielii de rugaciune, ci sa continue si in celelalte momente ale zilei.
Cel care reuseste sa implineasca acest lucru este un adevarat om de rugaciune. Si cu cat se statorniceste intr-un astfel de mod de rugaciune, cu atat mai mult se adanceste in rugaciune. Si cu cat se adanceste mai mult in rugaciune, cu atat se detaseaza mai mult de realitatea inconjuratoare, iar mai tarziu chiar de insesi cuvintele rugaciunii, pana cand atinge punctul in care, in rugaciune, vorbeste cu Dumnezeu cu propriile sale cuvinte si nu cu ale altora, si totusi nu tocmai cu cuvinte, ci cu ganduri si simtiri ale inimii. Iata care este intreaga scara a rugaciunii -simpla, nu complicata sau inselatoare!
Dar sa stiti ca, asa cum in toate se cere efort, la fel si in rugaciune trebuie sa va osteniti, chiar sa truditi din greu, atat cu trupul, dar si mai mult cu sufletul, amandoua lucrand impreuna. Trupul trebuie sa stea drept, sa se plece si sa rosteasca rugaciunile. Din partea sufletului se cere atentie, simtire, lepadare de toate si tanjire dupa Dumnezeu. Iar voi trebuie sa va siliti in ambele moduri.
Agricultorul asuda din greu in timp ce isi ara si isi insamanteaza ogorul, si cu ajutorul lui Dumnezeu obtine o recolta buna. Osteniti-va in rugaciune si veti obtine ceea ce doriti, atingand desavarsirea in rugaciune. Insa fara efort, nu veti obtine nimic. Frecati doua bete impreuna si veti obtine o flacara. Siliti-va sa stati drept, sa faceti metanii si sa fiti cu luare-aminte, si veti obtine flacari de rugaciune.
Trebuie sa te silesti pentru a face orice fel de fapta buna, si cu atat mai mult pentru a te ruga. Apoi, vazand Domnul efortul si ravna noastra pentru atingerea desavarsirii in rugaciune, ne va trimite harul Sau si va binecuvanta sufletul nostru cu norul rugaciunii, in care vom intra, precum Moise pe Muntele Sinai, pentru a vorbi fata catre fata cu Dumnezeu.
Fie ca multimilostivul Domn sa va daruiasca acest dar, si fie ca voi sa ajungeti desavarsiti in rugaciune, precum au fost acei mari barbati ai rugaciunii care au stabilit toate randuielile de rugaciune. Ingrijiti-va de acum sa ridicati pentru Domnul un templu duhovnicesc in launtrul vostru, un locas sfant pentru a aduce jertfa duhovniceasca de multumire Domnului Iisus Hristos, ca nu cumva sa meritam mustrarea: "La ce imi foloseste Mie multimea jertfelor voastre?" Daruiti-va inimile Domnului si construiti-I din ele o biserica in care Duhul Lui sa-Si afle odihna imbelsugata, aducandu-va binecuvantari atat inlauntru, cat si in afara. Amin!
