Numai citind titlul acestui articol, unii cititori poate se vor mira si chiar revolta in sinea lor, intrebandu-se: ce l-a apucat pe acest preot-calugar de ne „colinda" chiar acum, inaintea marii sarbatori a Nasterii Domnului, cu acest neplacut subiect? Recunosc ca nu-l scriu din placere, dar gandindu-ma ca multa lume nu-si da seama de gravitatea acestui mare pacat, il scriu indemnat de o sfanta datorie, mai ales ca in ultima vreme se tot vorbeste despre votarea legii homosexualilor, a casatoriilor persoanelor de acelasi sex etc., pacate strigatoare la cer (ca si genocidul avorturilor), pentru care Dumnezeu ne-a avertizat prin cutremurul recent si prin actualele inundatii catastrofale ca este suparat pe romani si ca nu ne asteapta zile prea bune. Cu toate explicatiile stiintei seismice despre placile tectonice din adancimile Vrancei, generatoare de cutremure (despre care stie Dumnezeu prea bine, ca doar nu le-am asezat noi acolo), noi stim din spusele Domnului din Cartea Sfanta ca aceste cataclisme le trimite Dumnezeu pentru pacatele noastre, dupa cum scris este in Psalmi: „Doamne, Cel ce cauti spre pamant si-l faci pe el de se cutremura, Cel ce Te atingi de munti si fumega".
Si acum aflati de ce am scris acest articol inainte de Craciun. Este bine sa stiti, iubiti cititori, ca vechile si sfintele carti bisericesti ortodoxe ne descopera stirea ca, pentru aceste groaznice pacate care spurcasera pamantul, despre care Sf. Ap. Pavel scrie in epistole ca „rusine este a le si grai", a intarziat Dumnezeu Tatal intruparea si nasterea Fiului Sau, si ca in noaptea in care s-a nascut Dumnezeiescul Prunc Iisus la Betleem, a trimis Dumnezeu mai intai pe ingerii Sai de a omorat pe toti sodomitenii, ca sa nu se spurce pamantul si in acea sfanta noapte cu un pacat asa de mare. Ca sa fiu mai bine inteles in cele ce urmeaza, trebuie sa precizez ca, dupa invatatura crestina ortodoxa a Sfintei Evanghelii, pacatul este calcarea cu stiinta si vointa libera a voii lui Dumnezeu; iar pentru ca voia lui Dumnezeu este aratata in poruncile sau legile Sale, pacatul se mai numeste si faradelege. Dupa gravitatea lor, pacatele se impart in trei: pacate mici sau usoare, pacate grele sau de moarte, pentru care in legea veche erau pedepsiti cu moartea cei ce se faceau vinovati de ele, si pacate strigatoare la cer, cele mai grave.
Dintre cele cinci pacate strigatoare la cer, unul este acesta, pacatul sodomiei, care si-a luat denumirea de la locuitorii Sodomei, care pentru acest pacat - desfrau impotriva firii (sau peste fire) - au fost pedepsiti cu nimicirea totala. „Zis-a deci Domnul: «Strigarea Sodomei si a Gomorei e mare si pacatul lor cumplit de greu» (Facerea 18, 20). „Atunci Domnul a slobozit peste Sodoma si Gomora ploaie de pucioasa si foc din cer de la Domnul... care a nimicit totul" (Facerea 19, 24). A fost gasit drept inaintea Domnului si salvat cu viata din acea osanda numai Lot, nepotul lui Avraam, cu sotia si cele doua fiice ale sale. In locul unde au ars cele cinci cetati pacatoase, astazi se afla Marea Moarta. Isi merita acest nume de „moarta", caci, ca pedeapsa a lui Dumnezeu, nu traieste in ea nici cea mai mica vietuitoare, din pricina apelor ei extrem de sarate si amare. Despre acest pacat Dumnezeu poruncea in legea veche: „De se va culca cineva cu barbat ca si cu femeie, amandoi au facut nelegiuire si sa se omoare, ca sangele lor asupra lor este" (Leviticul 20, 13). Din pricina necredintei si departarii de legea lui Dumnezeu, nu numai barbatii, dar si femeile - lesbiencele - cu mintea si firea pervertita, traiesc viata impotriva firii, despre care, cu peste 19 secole in urma, Sf. Ap. Pavel scria: „Pentru aceea Dumnezeu i-a dat unor patimi de ocara, caci si femeile lor au schimbat fireasca randuiala cu cea impotriva firii. Asemenea si barbatii, lasand randuiala cea dupa fire a partii femeiesti, s-au aprins in pofta lor unii pentru altii, barbati cu barbati, savarsind rusinea si luand in ei rasplata cuvenita ratacirii lor..." (Romani 1, 26-27).
Sa stie toata omenirea ca Preabunul si Inteleptul Dumnezeu pentru inmultirea neamului omenesc a creat lui Adam o femeie, pe Eva, nu tot un barbat, si nici femeie pentru femeie; caci spune Domnul Iisus in Evanghelia Sa: „N-ati citit ca Cel ce i-a facut de la inceput i-a facut barbat si femeie?" (Matei 19, 4), si in continuare: „Pentru aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa, si se va lipi de femeia sa, si vor fi amandoi un trup... Deci ce a impreunat Dumnezeu omul sa nu desparta..."
Una din cartile bisericesti vechi, despre care aminteam mai la inceput, este acea Carte foarte folositoare de suflet scrisa de Sfantul Nicodim Aghioritul, talmacita din limba greceasca si a sasea oara tiparita in 1928, la Bucuresti, de Patriarhia Romana, in care, la pagina 55, va aminteam ca scrie Sfintitul Ieronim: „Ca numai pentru singur pacatul acesta al Sodomiei a intarziat sa se faca intruparea lui Hristos". In continuare, alt dascal zice si urmatoarele: „Ca pentru aceasta - adica pacatul sodomiei - va sa fie mai curand a doua venire...", adica sfarsitul lumii.
Dar de ce supara lucrul acesta, respectiv pacatul acesta, asa de mult pe Dumnezeu? - se poate intreba cineva. Dumnezeu, spune Fericitul Augustin, este mai usor iertator fata de pacatele ce sunt legate de neputinta firii omenesti, decat fata de pacatul mandriei, pentru care nu i-a crutat nici pe ingerii cei razvratiti, nici pe Adam si Eva in Eden, si fata de pacatele peste fire, care sunt strigatoare la cer. Dumnezeu l-a creat pe om, acest microcosmos (lume mica), aceasta capodopera dumnezeiasca, dupa chipul si asemanarea Sa; l-a creat fiinta cugetatoare, inteligenta, rationala, cu vointa libera, care poate deosebi binele de rau, datorita zestrei spirituale innascute in el, a constiintei care este glasul lui Dumnezeu in om. Sf. Ap. Pavel spune in epistolele Sale: „... Paganii din fire fac ale legii...", deci legea lui Dumnezeu este sadita de la creatie in firea omului; sau, cum spunea un filosof: „insasi firea lucrurilor invata...", de a fi normal, deci de a nu forta firea (care se razbuna apoi), de a nu face lucruri peste fire, care Il supara pe Atotinteleptul Creator. Dumnezeu a facut in trupul omului toate organele asa de perfecte si armonioase intre ele, incat stiinta medicala si omul este uimit de el insusi. Deci fiecare organ, fiecare orificiu are ratiunea lui, este creat cu un scop precis, indeplineste o necesitate precisa; iar cand omul razvratit perverteste folosirea lor, cum sa nu-L supere pe Dumnezeu, Care a pus creatiei Sale ordine si legi spre binele omului si Care singur are dreptul de a le schimba, dreptul de autor asupra acestei capodopere care este omul? Cum cuteaza atunci oamenii - acest musuroi de furnici, acesti viermi fuduli, dupa poezia lui Vlahuta - sa se gandeasca sa legifereze anomalia sau perversitatea, peste legea lui Dumnezeu Atoatecreatorul? Prima cifra de „6" din numarul Fiarei apocaliptice, 666, inseamna, dupa Sfintii Parinti, „curvie fara ratiune" sau „pofta fara minte".
Ferindu-ne si de pacatele mici, nu numai de cele mari, sa pregatim salas curat in inimile noastre, unde sa se nasca pruncul Iisus, cu toata pacea si bucuria sfanta. Tuturor „Sarbatori fericite!" si de Anul Nou „La multi ani!", cu sanatate, pace si bucurie sfanta, va doreste din toata inima
Arhim. Gavriil Stoica
Sfanta Manastire Zamfira Lumea credintei, anul II, nr 12(17)
