Daca nu avem timp sa citim Biblia in mod curent, adica un capitol pe zi din Vechiul Testament si unul din Noul Testament, sa ne oprim din cand in cand si asupra celor spuse de Iisus Hristos prin Sfantul Evan-ghelist Matei si sa citim cele trei capitole (5, 6 si 7) unde vom gasi pe scurt Regula de Aur, de la care noi n-ar trebui sa ne abatem, nicidecum! Acolo citim: „Felul nostru de vorbire sa fie: "Da, da; nu, nu"; ce trece peste aceste cuvinte, vine de la cel rau” (Matei 5,37). Nu stim cine de pe acest pamant a vorbit sau poate vorbi numai asa! Daca ar fi numai asa, ar zice cineva, ca am fi intr-o tara a mutilor sau am putea auzi doar un DA si un NU pe fata intregului pamant. Cum ar fi? Suntem intr-o completa incurcatura! S-ar impune sa ne numaCalinicram fiecare, cu grija, toate vorbele dintr-o ora, dintr-o zi, dintr-o luna sau dintr-un an si sa le punem la cantar sa vedem ce greutate au. Sarmanii de noi, de foarte multe ori spunem si scriem lucruri nu tocmai bune. Avertismentul lui Iisus Hristos cade ca sabia lui Damocles: „Pui de naparci, cum ati putea voi sa spuneti lucruri bune cand voi sunteti rai? Caci din prisosul inimii vorbeste gura. Omul bun scoate lucruri bune din visteria inimii lui, dar omul rau scoate lucruri rele din visteria rea a inimii lui. Va spun ca, in ziua judecatii, oamenii vor da socoteala de orice cuvant nefolositor, pe care-l vor fi rostit. Caci din cuvintele tale vei fi scos fara vina, si din cuvintele tale vei fi osandit” (Matei 12, 34-37).
Se vede, asadar, ca nu prea cinstim Cuvantul care este rostirea lui Dumnezeu in lume! Daca ne-am da seama si am medita la urmarile rostirii noastre, ne-am infricosa si n-am mai indrazni sa lucram cu aceasta sabie. Plinul de haz, Anton Pann, zicea odinioara: „Cate cuvinte le zici, le vinzi, / Si cate le auzi, le prinzi” (Opere II, 137). Buna marfa ? Sa fie rostirea noastra-n cuvinte de cinstire! Imi aduc aminte de modul de gandire a lui D. Anghel:
Cuvantul aprinde-n inimi ura sau iubire,
De moarte, de viata-i datator,
Si neamuri poate-mpinge la pieire,
Cum poate-aduce mantuirea lor!
Despre curatirea solzilor de pe ochi
Cuvantul solzi ma duce, automat ca si pe cei care cititi, la pestele care are solzi, dupa cum stie toata lumea. S-ar fi bine sa ne bucuram aducan-du-ne aminte de cand eram prunci si mergeam la scaldat si vedeam prin apa pestisorii jucausi, stralucindu-le solzii cand unduiau prin apa. Cat de frumos era si cat de sanatosi si bucurosi eram atunci!
S-apoi mai stim si noi, dar mai bine decat oricine, gospodina harnica pregateste pestele, iar din solzi, dupa cum se stie, se face o preabuna piftie!
Numai ca aici se pune problema solzilor de pe ochi.(...) Imi aduc bine aminte ca Saul din Tarsul Ciliciei, mergand pe drumul Damascului pentru a prigoni in cetate pe cei ce marturiseau pe Iisus Hristos: „Dar pe cand calatorea el si se apropia de Damasc, o lumina din Cer, ca de fulger, l-a invaluit deodata. Si cazand la pamant, a auzit un glas, zicandu-i: Saule, Saule, de ce Ma prigonesti? Iar el a zi: Cine esti, Doamne? Si Domnul i-a zis: Eu sunt Iisus, pe Care tu il prigonesti ... Si s-a ridicat Saul de la pamant, dar, desi avea ochii deschisi, nu vedea nimic. Si luandu-l de mana, l-au dus in Damasc. Si trei zile a fost fara vedere; si n-a mancat, nici n-a baut!” (Faptele Apostolilor 9, 3-6; 8-9).
Am zice si noi; desi avem ochii deschisi si nu prea vedem nimic din frumusetile lumii vazute si nu vedem inlauntru nostru mai ales, privind in vasul sufletului si a trupului nostru trecator. S-ar parea ca este nevoie sa calatorim pe drumul Damascului, pentru a face experienta lui Saul, cazand la pamant si auzind vocea lui Iisus, adresata unora dintre noi: Fiule, de ce ma prigonesti?
Textul sacru continua: „Si a mers Anania si a intrat in casa si, punandu-si mainile pe el a zis: Frate Saul, Domnul Iisus, Cel ce ti s-a aratat pe calea pe care tu veneai, m-a trimis ca sa vezi iarasi si sa te umpli de Duhul Sfant. Si indata au cazut de pe ochii lui ca niste solzi; si a vazut iarasi si, sculan- du-se, a fost botezat. Si luand mancare, s-a intarit ... Apoi propovaduia in sinagogi pe Iisus, ca acesta este Fiul lui Dumnezeu!” (Faptele Apostolilor 9, 20).
Sa ne curatim solzii de pe ochi, curatindu-ne grabnic inima, mintea, trupul si sufletul de orice pacat care intineaza si intuneca ochiul inimii, ochiul mintii, ochiul trupului si ochiul sufletului. Este anevoios, dar ce este deseori cu neputinta la om, este totdeauna cu putinta prin ajutorul lui Dumnezeu, in care sa ne punem grabnic nadejdea prin credinta si rugaciune! Ca sa n-avem solzi pe ochi!
Pacea inimilor noastre, cea mai mare bogatie!
Cand admiram florile, cand privirea se bucura in zbor de fluturi ( ce gingase fapturi, parca ar fi ingeri!) si cand ziua senina ne inunda inima si sufletul cu bucurii nemasurate, inseamna ca suntem pe drumul cel bun, adica suntem sanatosi, suntem salvati! Sa vezi in fiecare zidire degetul lui Dumnezeu! Sa fii mereu in extaz, in iluminare divina, dumnezeiasca! Sa devii inger, fluture, floare, zi senina, pentru fiecare om pe care-l intalnesti! Delicat ca un fluture, suav ca o floare si un zambet ca o zi senina! Atunci s-ar schimba fata lumii. Nimic hidos si nemernic nu mai poate cotropi fiinta noastra chemata pentru alte zari!
Intr-una din zile, am auzit cum o fiinta a lui Dumnezeu, se prajea in toate maruntaiele, stropsindu-se in cascade navalnice asupra unei alte fiinte, amarate, de altfel. Am incercat un sentiment de groaza si desele mele incercari de a potoli parjolul a dus cat de cat la o oarecare pace. Pacea inimilor noastre este, dupa cum spun cei ce au gustat-o, cea mai mare bogatie!
Pacea inimii, inseamna pacea cu Dumnezeu!
Pacea inimii, inseamna pacea cu oamenii!
Pacea inimii, inseamna pacea cu ingerul pazitor !
Pacea inimii, inseamna a iubi fluturii, florile si ziua senina !
