In ianuarie, prima luna a fiecarui an, cultul nostru ortodox este marcat de marele praznic imparatesc al Botezului Domnului, care se mai numeste si „Aratarea Domnului” sau „Epifania”. Dupa cum ne arata deslusit Sf. Ioan Gura de Aur, Hristos n-a ajuns cunoscut tuturor cand S-a nascut, ci cand S-a botezat. Dupa intamplarile minunate ale nasterii lui Iisus, dupa taierea-imprejur si fuga in Egipt, dupa aparitia la 12 ani impreuna cu parintii la templul din Ierusalim, cand a uimit pe toti slujitorii si invatatorii templului cu intrebarile si cuvintele Sale, pana la varsta de 30 de ani Fiul Celui Preainalt si Fiul Fecioarei Maria a vietuit in casa parintilor Sai din Nazaret, fiindu-le supus si ostenindu-se cu mestesugul dulgheriei, langa batranul Iosif, pana acesta a fost in viata. Sf. Evanghelist Luca ne spune despre perioada aceasta a copilariei si tineretii Domnului Iisus: „Si Iisus crestea in intelepciune si statura, si era tot mai placut inaintea lui Dumnezeu si inaintea oamenilor” (Luca 2, 52).
Deci la 30 de ani, la plinatatea varstei barbatului desavarsit, a venit Domnul Iisus la Iordan, unde Sf. Ioan Botezatorul invata si boteza cu botezul pocaintei; iar despre Iisus le spunea: „Se afla in mijlocul vostru Acela pe voi Care nu-L stiti” (Ioan 1, 26)... „Nici eu nu-L stiam pe El, dar Cel ce m-a trimis sa botez cu apa, Acela mi-a zis: peste Care vei vedea Duhul coborandu-Se si ramanand peste El, Acela este Cel ce boteaza cu Duh Sfant. Si eu am vazut si am marturisit ca Acesta este Fiul lui Dumnezeu” (Ioan 1, 33-34). Cand a aparut Domnul Iisus pe malul Iordanului, Sf. Ioan, luminat de Duhul Sfant, Il recunoaste si-L arata multimilor, zicand: „Iata Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridica pacatul lumii” (Ioan 1, 29). Aceasta marturie era foarte necesara israelitenilor, care asteptau pe Mesia cel profetit cu multe veacuri inainte. Domnul Iisus cere lui Ioan sa-L boteze, iar acesta, dupa o impotrivire ceruta de adanca-i smerenie, primeste sa-L boteze, dupa randuiala lui. Atunci o mare minune s-a savarsit: cerurile s-au deschis, Duhul lui Dumnezeu S-a coborat in chip de porumbel si a stat peste Iisus, iar glasul Parintelui Ceresc din inaltime a rasunat din inaltime, marturisind: „Acesta este Fiul Meu cel iubit, intru Care am binevoit!” (Matei 3, 17).
Domnul Iisus a primit acest botez, ca si pe cel al Legii Vechi, taierea-imprejur, nu ca ar fi avut nevoie personal, caci El era mai curat decat lumina soarelui, dar „ca sa implineasca Legea si proorocii”, si mai ales pentru ca purta pe umerii Sai pacatele intregii lumi. Si in intelepciunea Lui negraita, Mielul lui Dumnezeu a binevoit a le spala mai intai cu apa in undele Iordanului, pentru ca mai tarziu, pe Cruce, sa le spele cu insusi sangele Sau. Nu lui Iisus Insusi I-a trebuit botezul spre curatire, ci noua ne-a randuit intru Sine spalarea si cea de-a doua nastere.
Iata marele har al acestui luminat praznic pentru toata crestinatatea. Doresc insa, in mod deosebit, sa amintesc de un anume har care se coboara la praznicul Bobotezei numai peste Biserica cea dreptmaritoare, si anume despre nestricaciunea apei sfintite sau minunea aghiasmei. In ajunul si in ziua de Boboteaza, in toate bisericile ortodoxe, cu puterea Duhului Sfant, la rugaciunile arhiereilor si preotilor se sfinteste aghiasma cea mare, care are darul nestricaciunii. In timp ce o apa nesfintita se altereaza in scurta vreme, aghiasma nu se strica niciodata. Dupa zeci de ani de pastrare in vase inchise sau deschise, ea isi mentine prospetimea, gustul si darul ca si in ziua cand s-a scos din izvor. Este si faptul acesta o dovada ca adevarul de credinta este numai in Biserica Ortodoxa; ca „Duhul Adevarului, Care de la Tatal purcede”, pe Care Fiul L-a trimis (dupa inaltarea Sa la cer - in ziua de Rusalii) peste Sfintii Apostoli si peste Biserica apostolica prin lucrarea Sfintelor Taine, Isi face lucrarea in mod desavarsit numai in Biserica adevarata - ortodoxa.
Daca pretind celelalte culte ca adevarul de credinta este de partea lor, de ce nu se petrece minunea aghiasmei si la cultul lor?! Precum si venirea Sfintei Lumini de la Pasti la Ierusalim, tot numai la ortodocsi?
Voi aminti aici un fapt istoric deosebit, care intareste cele scrise mai sus. Dupa ce Mihai Voda Viteazul a intrat triumfator in cetatea Alba Iuliei, unind (desi pentru putina vreme) cele trei principate romanesti, a dorit sa cinsteasca acest mare eveniment si sa aduca multumita lui Dumnezeu pentru aceasta biruinta, prin construirea unei biserici-catedrale in cetatea Alba Iulia; precum facea si Binecredinciosul Voievod Stefan cel Mare si Sfant si alti domnitori romani in urma marilor victorii asupra armatelor dusmane. Dar cum in Alba Iulia, pe langa ortodocsi, erau si catolici, s-a facut mare neintelegere si sfada pentru pretentia pe care o avea fiecare din cele doua tabere de a le apartine noua biserica pentru cultul lor. Atunci, inspirat de Dumnezeu, „Mihai Voda crestinul”, pentru a face pace intre ortodocsi si catolici, le-a propus: „Sa iesim cu totii in poiana cetatii; ortodocsii cu preotii si credinciosii lor, iar catolicii la fel, cu preotii si credinciosii lor, si separat fiecare ceata, prin preotii ei, sa savarseasca slujba sfintirii apei (adica sfestania - aghiasma), si la care aghiasma va ramane nestricata, a lor sa le fie noua biserica". Propunerea a fost primita si executata intocmai. Dupa slujba, in fata voievodului, s-a pus aghiasma in doua vase separate, care s-au sigilat si pecetluit cu pecetea domneasca si s-au pus in custodie cateva saptamani; dupa care, facandu-se cercetarea, au gasit aghiasma ortodocsilor nestricata, cristalina si proaspata, ca luata atunci din izvor, iar a catolicilor se alterase. Ce a urmat e usor de inteles: biserica s-a facut pentru ortodocsi si strajuieste triumfal cetatea Alba Iuliei pana astazi, sub numele de „Catedrala Reintregirii”, cu hramul Prea Sfintei Treimi. Acest eveniment - minune - se afla scris in analele de istorie ale vremii, care se pastreaza la Biblioteca Academiei Romane, unde se pot cerceta spre convingerea indoielnicilor.
Pentru ca suntem adesea intrebati, pentru indrumarea credinciosilor ortodocsi, precizam ca, dupa practica de secole a Bisericii Ortodoxe, aghiasma mare de la Boboteaza se ia dupa postul din ajunul Bobotezei, cu credinta si viata curata, si bineinteles pe nemancate, din 5-6 pana pe 14 ianuarie, cand se odoveneste, adica se incheie praznicul cu slujbele si cantarile Bobotezei. Aghiasma mare se pastreaza cu evlavie la loc de cinste si se poate lua dupa zile de post cu ajunare si dupa spovedanie, la sfatul duhovnicului. In celelalte zile de peste an se poate lua in fiecare zi aghiasma mica, ce se sfinteste de catre preot in orice zi de peste an (dar mai cu seama in zilele de intai ale lunii), la slujba sfestaniei in Biserica sau - la cerere - in casele credinciosilor. Aghiasma mica se ia tot pe nemancate si dupa ce s-a luat mai intai anafora - daca are credinciosul in casa, iar daca nu are, aghiasma se ia si singura.
Luati, frati crestini ortodocsi, cu credinta si evlavie de la Sfanta Biserica, in aceasta zi de mare praznic al Bobotezei, Sfanta Aghiasma Mare si, ducand-o la casele dumneavoastra, s-o gustati cu credinta, caci are mare sfintenie si binecuvantare de la Dumnezeu; sa ne stropim cu ea casele, gradinile, pomii, viile si toata gospodaria!
Arhim. Gavril Stoica
Sfanta Manastire Zamfira Lumea credintei, anul III, nr. 1(18)
