"Credinta este incredintarea despre cele nadajduite si dovedirea lucrurilor celor nevazute." (Evrei 11,1)
Prin credinta intelegem tainele care depasesc puterile mintii: "Prin credinta intelegem ca s-au intemeiat veacurile prin cuvantul lui Dumnezeu, de s-au facut din nimic cele ce se vad" (Evrei 11, 3). Prin credinta, sufletul nostru se ridica pana la Dumnezeu, cu Care unindu-ne, ne putem mantui.
"Credinta in Hristos este credinta in Hristos cel din noi, credinta din puterea Lui, aflator in noi; e iradierea in noi a prezentei si puterii lui Hristos salasluit in noi, in chip nevazut. Credinta aceasta include in ea iubirea fata de Cel ce S-a jertfit, a inviat pentru noi si s-a salasluit in noi, ca din starea Lui de jertfa si inviere sa luam putere sa murim si noi fata de pacat si sa ducem si noi o viata noua din El si cu El. Hristos insusi ne umple de iubire fata de El, prin iubirea Lui fata de noi. Iar iubirea ne da puterea sa ne facem asemenea Lui: sa murim fata de pacat, sa ne manifestam cu iubire fata de oricine, fata de orice. Credinta in Hristos e iubire fata de Hristos si insusirea iubirii lui Hristos fata de oameni, este inceputul deschiderii si increderii in infinitatea iubirii lui Hristos." (Parintele Dumitru Staniloae)
IPS Pimen al Sucevei
Credinta este comuniune cu Hristos si prin El cu oamenii, manifestata in faptele de iubire care se arata prin lucruri. Credinta este bucurie, fericire, cum a spus Mantuitorul Sfantului Apostol Toma, cand s-a aratat si lui in a opta zi dupa Inviere: "Pentru ca M-ai vazut ai crezut. Fericiti cei ce n-au vazut si au crezut" (Ioan 20, 29).
"Binecuvantat fie Dumnezeu si Tatal Domnului nostru Iisus Hristos, Care dupa mare mila Sa, prin invierea lui Iisus Hristos din morti, ne-a nascut din nou, spre nadejde vie, spre mostenirea nestricacioasa si neintinata si nevestejita, pastrata in ceruri pentru voi. Cei ce sunteti paziti cu puterea lui Dumnezeu, prin credinta spre mantuire, gata sa se dea pe fata in vremea de apoi. intru aceasta sa va bucurati, macar ci acum ar trebui sa fiti tristi, incercati fiind de multe feluri de ispite, pentru putina vreme, pentru ca credinta voastra incercata, mult mai de pret decat aurul cel pieritor, dar lamurit in foc, sa fie gasita spre lauda si spre slava si spre cinste la aratarea lui Iisus Hristos. Pe El fara sa-L fi vazut il iubiti, intru El, desi acum nu-L vedeti, voi credeti si va bucurati cu bucurie negraita si preamarita, dobandind rasplata credintei voastre, mantuirea sufletelor" (I Petru 1, 3-9).
Credinta crestina aduce alinare in suferinta, cum ne-o spune Mantuitorul atat de limpede in Predica de pe Muntele Fericirilor: "Fericiti veti fi voi cand va vor ocara si va vor prigoni si vor zice tot cuvantul rau impotriva voastra, mintind din pricina Mea. Bucurati-va si va veseliti ca plata voastra multa este in ceruri" (Matei 5, 10-11).
Credinta este impletita cu suferinta: "Caci voua vi s-a daruit, pentru Hristos, nu numai sa credeti in El, ci sa si patimiti pentru El" (Filipeni 1, 29), iar aceasta credinta, impletita cu patimirea necazurilor aduce bucurie, bucurie mantuitoare: "Si chemand pe Apostoli - care erau inchisi (n.n.) - si batandu-i, le-a poruncit sa nu mai vorbeasca in numele lui Iisus si le-a dat drumul. Iar ei au plecat din fata sinedriului, bucurandu-se ca s-au invrednicit sa sufere ocara pentru numele Lui" (Faptele Apostolilor 5, 40-41).
Trairea crestinului este o traire prin credinta, "neprivind noi la cele ce se vad, ci la cele ce nu se vad, fiindca cele ce se vad sunt trecatoare, iar cele ce nu se vad sunt vesnice" (Corinteni 4, 18; 5, 7).
Bucuria credintei este data de comuniunea noastra cu Dumnezeu, cu oamenii si impreuna cu ei cu Dumnezeu. Cea mai mare si mai deplina bucurie nu poate fi decat cea data de credinta, de credinta crestina; este o bucurie care da sanatate trupului si sufletului. Bucuria izvorata din bunurile materiale folosite intr-un mod strain de legile, poruncile lui Dumnezeu, este o bucurie care imbolnaveste atat trupul cat si sufletul.
Trairea credintei in duhul adevarului revelat de Dumnezeu, cercetand cat mai des casa lui Dumnezeu, sfanta biserica, aduce adevarata bucurie, vecina cu cea pe care omul plinitor al poruncilor lui Dumnezeu o va trai in viata veacului ce va sa vie, imparatia Cerurilor (I Corinteni 2, 9).
Harul lui Dumnezeu care ni se impartaseste in Sfintele Taine il primim si lucreaza in noi pe masura credintei noastre; harul lui Dumnezeu inseamna bucurie, este bucuria comuniunii noastre cu Dumnezeu, este bucuria cunoasterii lui Dumnezeu si a trairii noastre in Dumnezeu.
In sfanta Taina a Spovedaniei, daca marturisim pacatele noastre cu smerenie, zdrobirea inimii, cainta si credinta ca Dumnezeu ne iarta, primim si traim cea mai mare bucurie: bucuria iertarii pacatelor marturisite (Romani 4, 7).
Inainte de a primi Sfanta Impartasanie, dumnezeiescul Trup al Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos, marturisim credinta noastra ca ceea ce primim nu este ceea ce vedem cu ochii trupului - paine si vin - ci ceea ce credem si marturisim: Trupul si Sangele Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Dupa ce ne impartasim, rostim: "Am vazut lumina cea adevarata, am primit Duhul cel ceresc, am aflat credinta cea adevarata, nedespartitei Sfintei Treimi inchinandu-ne, ca aceasta ne-a mantuit pe noi." Este bucuria nemarginita adusa de credinta in dumnezeiasca Impartasanie.
Lumea de astazi este foarte ravasita sufleteste, este nefericita pentru ca a slabit in credinta sau chiar s-a lepadat de credinta.
Pacea si bucuria omului nu vin decat daca traim cu toata credinta, implinind poruncile lui Dumnezeu: "Fericiti cei fara prihana in cale, care umbla in legea Domnului. Fericiti ce ce pazesc poruncile Lui si-L cauta cu toata inima lor" (Psalmul 118).
