Cuvantul Sfantului Nicodim la Praznicul Adormirii Maicii Domnului
Cuvantul Sfantului Nicodim la Praznicul
"...Insusi imparatul Cel mai presus de toate, Unul Nascut al lui Dumnezeu Cuvant si Fiu dupa trup al Fecioarei, in chip nevazut este de fata la ingroparea iubitei Lui Maici si primeste in preacuratele Sale palme sufletul eipreastralucitor..."
Cand Solomon, cel intre intelepti rege si intre regi intelept, a construit acel faimos si preaminunat templu din cetatea Ierusalimului, a vrut sa mute Chivotul Legii Domnului din cetatea lui David, tatal sau, adica din muntele Sionului, care era acropola a Ierusalimului, si sa-l aseze in Davir, adica in partea cea mai tainica a templului, altfel zicand, sa-l mute in Sfanta Sfintelor, sub aripile Heruvimilor. Atunci a adunat tot poporal Israel si, cu alai mare si slava, au mutat chivotul si marturiile din el, cu ajutorul preotilor care l-au ridicat, regele mergand inainte impreuna cu tot poporal, jertfind diferite jertfe, dupa cum este scris: "Atunci a adunat Solomon la el in Ierusalim pe batranii lui Israel, pe capeteniile semintiilor si pe toti capii de familii ai fiilor lui Israel, ca sa aduca chivotul cu Legea Domnului din cetatea lui David, adica din Sion. Si s-au adunat la regele Solomon toti israelitii, in zilele sarbatorilor din luna Etanim, care este a saptea luna. Iar dupa ce au venit toti batranii lui Israel, au ridicat preotii chivotul si au adus chivotul Domnului si cortul adunarii si toate lucrurile sfinte care au fost in cort; pe acestea le-au adus preotii si levitii. Iar regele Solomon impreuna cu toata obstea fiilor lui Israel, care se adunasera la el, mergea inaintea chivotului, aducand jertfe vite marunte si mari, care nu se puteau socoti, si nici numara din pricina multimii lor. Si au bagat preotii chivotul cu legea Domnului la locul lui, in Sfanta Sfintelor din templu, sub aripile heruvimilor" (III Regi 8, 1-6).
Iar, daca atunci cand urma sa fie mutat acel neinsufletit si simbolic Chivot in Sfanta Sfintelor, cea sensibila, s-a facut adunare si alai de popor, de fata fiind si regele Solomon, cum sa nu se cuvina sa se adune astazi toata multimea ortodocsilor ca sa praznuiasca cu bucurie preacuvioasa Adormire a Nascatoarei de Dumnezeu, Chivotul cel adevarat si insufletit al lui Dumnezeu? Sau cum sa nu fim datori a praznui cu stralucire preasfanta si datatoarea de vuata mutarea acesteia? Astazi Datatorul de intelepciune si imparat al pacii, Domnul , Fiul Pururea Fecioarei Maria, a tinut sa primeasca pe Preasfanta Lui Maica, si sa o aseze pe ea in cereasca si nefacuta de mana Sfanta a Sfintelor, cum a numit-o Pavel, ca, acolo unde este Fiul, acolo sa fie si Maica, si, unde imparateste Fiul, acolo -sa imparateasca impreuna si cea care L-a nascut pe Acesta. Si, daca acolo unde este Stapanul Hristos, acolo este si slujitorul lui Hristos, dupa cum a promis Cel care nu minte niciodata - "Daca-Mi slujeste cineva, sa-Mi urmeze, si unde sunt Eu, acolo va fi si slujitorul Meu" (In. 12, 26) -, cum sa nu fie de mii de ori mai cu dreptate ca Stapanul Hristos sa primeasca in imparatia Lui pe Preasfanta Lui Maica, ca sa imparateasca vesnic impreuna cu El? De aceea, asa cum Hristos "nu a intrat intr-o Sfanta a Sfintelor facuta de maini, ci in acest Cer, ca sa se infatiseze inaintea lui Dumnezeu", dupa cum zice Pavel (Evr. 9, 24), tot asa se cuvenea ca si Maica Lui tot acolo sa intre, ca sa ramana nedespartita de Fiul ei.
Pentru aceasta, asadar, haideti sa praznuim si noi, fratilor, si sa sarbatorim stralucitoarea si a toata lumea praznuire si sarbatoare a Nascatoarei de Dumnezeu! Caci daca toate praznicele sfintilor seamana stelelor, cum spune Sfantul Ioan Hrisostom -"Toate sarbatorile sfintilor sunt minunate si imita stralucirea stelelor" (Cuv. la Nascatoarea de Dumnezeu) -, cu siguranta sarbatoarea de fata a Maicii lui Dumnezeu, se aseamana din plin stralucitoarei si luminoasei si argintatei luni, care inlatura intunericul noptii, luminand cercul pamantului. Sa cantam, asadar, cu totii, fara exceptie, Maicii Dumnezeului nostru, patriarhii la un loc, arhiereii si preotii, imparatii, intaistatatorii si toti judecatorii pamantului, barbati si femei, copii si fecioare, batranii la un loc cu tinerii! Caci astazi toate cetele ingerilor netrupesti in chip nevazut stau in jurul Fecioarei adormite, cele mai inalte, Tronurile, Heruvimii si Serafimii, cele din mijloc, Stapanirile, Puterile si Domniile, si cele din urma, incepatoriile, Arhanghelii si ingerii, unii mergand inainte, altii urmand alaiului, si cu totii conducand pe cea care este primita la cele ceresti.
Ce spun? Insusi imparatul Cel mai presus de toate, Fiul Unul Nascut al lui Dumnezeu, Dumnezeu Cuvantul si Fiul Fecioarei dupa trup, in mod nevazut este de fata la adormirea iubitei Lui Maici, si, primind in preacuratele Lui palme mult stralucitorul ei suflet dupa trei zile invie si trupul ei de viata datator, si astfel, in intregime o primeste la Ceruri.
De aceea si noi, avand pe cei doi sfinti melozi ai celor doua Canoane de cantare a Adormirii Nascatoarei de Dumnezeu, cantatori si propovaduitori ai acestei sarbatori sobornicesti si stralucitoare, mult seriosul si vrednicul de cinstire melod si scriitor de cantari, exarhul si ierarhul Cosma si stralucitorul in exprimare, preasarbatorescul purtator de nume si presbiterul iubitor de Dumnezeu Ioan desavarsitul in cantari, sa-i urmarim cantand aceste sfinte cantari si indemnandu-ne unii pe altii in a praznui preacinstita mutare a Pururea Fecioarei Maria.
