Cuvant catre pelerinii de la Sfantul Dimitrie cel Nou - PS Sofronie
Cuvantul rostit de Prea Sfintitul Episcop Sofronie in prima seara a "Pelerinajului la Sfantul Dimitrie cel Nou"
In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh P.S. parinte episcop Sebastian, iubit frate si impreuna liturghisitor, prea cuviosi si prea cucernici parinti, prea cuvioase maici, iubiti crediciosi si credincioase,
Suntem cu totii impreuna in aceasta seara binecuvantata si sfintita. Impreuna cu cine? Impreuna cu Dumnezeul Cel Viu, cu Dumnezeul Cel adevarat, in Sfanta Treime inchinat si preamarit: Tatal, Fiul si Sfantul Duh. Impreuna cu Nascatoarea de Dumnezeu, cu sfintii, maritii si intrutot laudatii Apostoli, cu Sfintii Imparati, cei intocmai cu Apostolii si de Dumnezeu incununati, Constantin si maica sa Elena. Impreuna cu Sfantul Mare Mucenic Dimitrie izvoratorul de mir. Impreuna cu Sfantul Preacuviosul si de Dumnezeu purtatorul parintele nostru Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucurestilor. Impreuna cler si popor, ierarhi, preoti, diaconi, calugari, calugarite, crediciosi si credincioase. Impreuna in rugaciune cu sfintii si cu stramosii nostri in aceasta seara sfanta si binecuvantata.
P.S. Sofronie Si unde suntem aici cu totii impreuna? In acest loc sfant din Cetatea de scaun a Romaniei, in acest loc sfant al Bucurestilor, in vatra Manastirii Sfintilor Imparati Constantin si Elena, vatra a manastirii in care se afla preafrumoasa noastra Catedrala Patriarhala, cel dintai scaun vladicesc al tarii si al Bisericii Ortodoxe Romane. Cel dintai sfant Altar al patriei. Iata in aceasta seara, ca si de multe, multe alte ori a devenit neincapator si, pentru aceasta, cu totii suntem nu in sfanta biserica, ci in vatra Sfintei Manastiri a Sfintilor Imparati Constantin si Elena, unde a fost stramutat, de la Targoviste aici, scaunul mitropolitan al Tarii Romanesti, care mai apoi in anul 1925 a fost ridicat la scaun patriarhal.
Aceasta vrednicie l-a indatorat inca pe cel dintai patriarh al nostru sa caute loc pentru a ridica o catedrala pe masura. Pana cand Dumnezeu va randui sa ne putem ruga in noua catedrala pe masura vredniciei bisericii stramosesti, biserica de origine apostolica intemeiata pe predica Sfantului Apostol Andrei cel Intai chemat, iata-ne in vatra manastirii Sfintilor Imparati Constantin si Elena rugandu-ne in aceasta Catedrala naturala de pe aceasta binecuvantata colina a Bucurestilor, deasupra noastra avand, ca si cupola, insusi cerul. Suntem aici in vatra unei manastiri. Intr-un loc sfant. Sfintit de atatea generatii de calugari cu viata imbunatatita care aici s-au nevoit si l-au marturisit pe Hristos. Un loc sfant, sfintit de vrednicia atator ierarhi din neamul nostru romanesc care au impodobit prin sfintenia lor cetele sfintilor. Daca ar fi sa ne gandim numai la faptul ca in acest loc, in aceasta manastire, la acest sfant Altar s-au rugat, s-au nevoit, au slujit mari barbati ai bisericii noastre, dintre care unii au fost trecuti in randurile sfintilor, cum este Sfantul Ierarhul Martir si Marturisitor Antim Ivireanul, Sfantul Ierarh Grigorie Dascalu si atatia altii care la timpul cuvenit vor fi si ei inscrisi in calendarele noastre. In acest loc sfant, pentru ca este sfant, sfintit nu numai de atatia ierarhi care au impodobit biserica, de atatia calugari care s-au nevoit, locul este sfant si datorita rugaciunilor voastre. Ale atator pelerini binecuvantati care an de an, de zeci de ani, de sute de ani, intr-o zi ca aceasta, in zile acestea binecuvantate de la sfarsitul lui octombrie, urcati colina aceasta sfanta pentru mai multa rugaciune.
Suntem impreuna cand? Intr-o seara binecuvantata de ajun, intr-o seara de priveghere pentru a-l serba cu totii pe Sfantul Mare Mucenic Dimitrie. Cateva ceasuri cu totii am privegheat impreuna. Dar privegherea aceasta a noastra liturgica prin sfintele slujbe ale bisericii, prin laudele care au fost indatinate de parintii si dascalii bisericii a fi savarsite la vremea privegherii, in afara de aceste cateva ore, practic ziua intreaga, de dimineata de cand sfintele moaste ale Sfantului Cuvios Parinte Dimitrie cel Nou impreuna cu raclita cu particele din moastele Sfintilor Imparati cei intocmai cu Apostolii, Constatin si maica sa Elena, de cand au fost scoase aceste sfinte moaste, de dimineata si pana cand in ziua de sambata sfintele moaste vor pleca la noua Manastire din Bucuresti a Sfintilor Romani pentru a fi acolo la sfintire, pana atunci acest loc va fi binecuvantat de Dumnezeu datorita rugaciunilor sutelor de mii de pelerini care vor veni aici si se vor ruga cerand binecuvantarea lui Dumnezeu peste vietile lor. Pentru ca daca suntem aici, in vatra Manastirii Sfintilor Imparati Constantin si Elena - care este si sediul Patriarhiei Romane-, daca suntem aici in aceste clipe de priveghere pentru marea sarbatoare a Sfantului Mare Mucenic Dimitrie, daca suntem aici impreuna cu totii, cu Dumnezeu, cu sfintii, cu stramosii nostri, suntem impreuna si pentru ceva anume. Suntem impreuna pentru ca vrem sa fim impreuna cu Dumnezeu.
Am urcat cu totii ca pelerini aceasta colina, acest loc inalt, acest loc sfant al capitalei Romaniei pentru ca sa ne rugam, pentru ca sa ne adancim sufletele noastre in rugaciune, pentru ca sa cerem binecuvantarea lui Dumnezeu peste vietile noastre, peste familiile noastre, peste casele noastre, peste neamul nostru de aici si de pretutindeni, peste tara noastra binecuvantata dar si peste lumea intreaga. Suntem aici impreuna cu totii in rugaciune, in meditatie, in reculegere, in priveghere. Toti am venit aici pentru ca toti avem nevoie de Dumnezeu. Nici unul dintre noi nu poate sa-si duca viata sa in mod firesc daca nu-l va ajuta Dumnezeu Cel care l-a si chemat la viata. Toti am venit aici pentru ca avem nevoie de Dumnezeu. Si avem nevoie de mijlocirile sfintilor pentru ca noi toti care am urcat ca pelerini locul acesta, in locul acesta sfant, stim ca suntem oameni pacatosi, stim ca avem nevoie de mijlocirile sfintilor pentru aceasta urcam ca si pelerini cu ganduri bune, cu ganduri care se inalta catre Domnul, cu ganduri catre Dumnezeu pentru ca Domnul sa binecuvinteze viata noastra. De aceea suntem impreuna. De aceea nu mai conteaza nici lungimea slujbelor, nu conteaza nici oboseala, nu conteaza nici distantele de la care am venit, mai de-aproape sau mai de departe, conteaza un singur lucru: sfintenia lui Dumnezeu stralucind in vietile sfintilor pe care-i cinstim in aceste zile. Am venit aici ca sa ne intalnim cu Dumnezeu prin rugaciune, ca sa ne intalnim cu Dumnezeu si sarbatorindu-i pe sfintii nostri. Dar am venit si sa ne intalnim cu Dumnezeu atingand raclele cu sfintele moaste, acolo unde sunt trupurile preamarite, trupurile pline de har ale sfintilor care inca din viata aceasta fiind s-au umplut de harul lui Dumnezeu, har dumnezeiesc, har tamaduitor, har vindecator.
Prea Sfintitul Episcop SOFRONIE - EPISCOPIA ORTODOXA ROMANA DIN UNGARIA, Gyula, Ungaria
