Friday, 2024-11-22, 4:19 AM
Logged in asGuest | Group "Guests"WelcomeGuest| RSS


Arhiva ortodoxa

Home » Articles » Sfaturi duhovnicesti

Cum dodandim si pastram harul ?
- Si cum este cu putinta sa fie atras harul ?

- Facand cele placute lui Dumnezeu si supunandu-ne Lui intru toate. Oare nu si in casele mari vedem ca acelea dintre slugi au trecere care nu se ingrijesc de ale lor, ci, cu tot sufletul si sarguinta, de cele ale stapanilor? Si le randuiesc bine pe toate nu numai fiindca sunt nevoiti asa din pricina stapanirii sub care se afla, ci si din ravna si din iubire.

Cand pururea ei se afla in ochii stapanilor, cand petrec in casa, cand nu fac nimic pentru ei insisi, cand nu se ingrijesc de ale lor, oare nu au atunci mai degraba in locul castigurilor cele ale stapanilor lor? Caci cel ce a facut cele ale stapanului nu a facut cele ale unui stapan oarecare, ci cele ale stapanului sau. Asemenea stapanului porunceste in cele ale stapanului. Asemenea aceluia le detine pe toate. Si multe dintre slugi mai degraba se tem de el; si ce zice sluga, aceasta zice si stapanul. Si toti dusmanii lui au frica de el.

Iar daca cel ce dispretuieste cele lumesti, cele ale sale, si alege sa faca cele ale stapanului, nu a dispretuit de fapt cele ale sale, ci mai degraba are parte de si mai mari bunatati, cu mult mai mult in cele duhovnicesti. Dispretuieste ale tale si ai luat cele ale lui Dumnezeu. Chiar El insusi vrea aceasta. Dispretuieste pamantul si rapeste imparatia cerurilor. Acolo sa petreci, nu aici. De acolo vei fi infricosator, nu de aici. De acolo vei fi infricosator nu numai oamenilor, ci si dracilor; si insusi diavolului ii vei fi infricosator. Dar de pe urma lucrurilor de aici vei fi si diavolilor usor de dispretuit, si adesea si oamenilor. Si cu cate te vei imbogati, in cele ale robilor te vei imbogati.

Iar daca treci cu vederea pe acestea vei fi stralucit in casa imparateasca. Asa erau apostolii: dispretuiau casa robilor si lucrurile de aici. Si ia aminte cum porunceau in cele ale Stapanului! Cutare a fost scapat de boala, altul de draci. Leaga aceea si dezleaga aceasta. Pe pamant s-a petrecut aceasta, dar ca si cum ar fi fost in ceruri poruncit. "Cate veti lega", zice, "pe pamant, vor fi legate in cer" (Matei 18,18). Si mai mare stapanire le-a dat decat a Sa.

Iar ca nu am mintit, asculta ce zice El insusi: "Cel ce crede in Mine va face, mai mari decat fac Eu" (cf. Ioan 14, 12). Cum asa? Pentru ca si asa la Stapan trece cinstea. Fiindca si in treburile noastre, cand sluga poate face lucruri mari, mai mult este admirat stapanul. Caci daca sluga este in stare de atatea, cu cat mai mult cel ce-l stapaneste? Iar daca cineva, lasand slujirea stapanului, se ingrijeste de femeia lui si de copil si de sluga, si vrea sa se imbogateasca si sa-si stranga, fie furand, fie vatamand cele ale stapanului, degraba se pierde si pe sine impreuna cu lucrurile sale.

De aceea, avand aceste exemple, va rog, sa nu ne ingrijim de cele ale noastre, ca sa ne ingrijim de noi insine. Sa le dispretuim tocmai ca sa le dobandim! Daca noi le dispretuim, El insusi Se va ingriji de ele. Daca noi ne ingrijim de ele, Dumnezeu le va dispretui, in cele ale lui Dumnezeu sa ne ostenim, nu in ale noastre; ba, mai degraba, in ale noastre. Caci ale Lui sunt ale noastre. Nu ma refer la cer, nu ma refer la pamant, nu ma refer la cele din lume, caci acestea sunt nevrednice de El. Acestea nu sunt doar ale noastre, ci si ale necredinciosilor. Dar la care ma refer eu? La slava, la imparatie. Acestea sunt si ale Lui si ale noastre, din pricina Lui.

- Cum?

- "Daca murim impreuna cu El", zice, "vom si trai impreuna cu El. Daca rabdam, vom si imparati impreuna" (II Timotei 2, 11-12). Impreuna mostenitori ne-am facut si frati ne numim. Pentru ce ne pornim in jos, de vreme ce El ne trage sus la Sine? Pana cand suntem sarmani, pana cand saraci? Cerul ne sta inainte si noi ne invartim pe pamant? Imparatia cerurilor ne e pusa in fata si noi alegem saracia de aici? Viata fara de moarte ne e data si noi ne cheltuim pentru lemne si pietre si tarini?

Fii bogat! Asta vreau si eu! Fii lacom si rapeste! Aici, in cele duhovnicesti, asta nu-i rusine. Aici a nu fi lacom este vinovatie, aici a nu rapi este osanda. Ce inseamna asta? "imparatia cerurilor", zice, "se ia cu sila si cei ce se silesc o rapesc" (Matei 11, 12). Fii silitor acolo! Fii rapitor! Nu micsora ceea ce este rapit! Ca nici virtutea nu se imparte, nici dreapta cinstire, si imparatia cerurilor nu se micsoreaza.

Atunci sporeste virtutea, cand rapesti. Atunci se micsoreaza cele trupesti, cand rapesti. Si e lamurit ca e vorba de a rapi de acolo, din cele duhovnicesti. Sa fie in oras mii de barbati. Daca toti acestia vor rapi virtutea si dreptatea, au inmultit-o de fapt. Pentru ca prin mii de fapte bune devin drepti. Iar daca nu o rapesc, o imputineaza, caci nu se poate arata nicidecum dreptatea. Vezi ca prin faptul de a rapi cele duhovnicesti mai degraba se inmultesc bunatatile? Iar daca se rapesc cele trupesti, mai degraba se micsoreaza?

Asadar, sa nu sedem in saracie, ci sa alegem bogatia. Bogatia lui Dumnezeu este ca sa fie multi care sa se bucure de imparatie. "Cel Ce imbogateste pe toti", zice, "pe toti cei ce-L cheama pe El" (Romani 10, 12). Sporeste averea Lui! Si o vei spori daca rapesti, daca te lacomesti, daca silesti. Cu adevarat este nevoie de silire.

- Cum asa?

- Fiindca multi sunt cei ce ne opresc: femeile, copiii, grijile, treburile lumesti, impreuna cu acestea dracii si insusi diavolul, conducatorul dracilor. Asadar, e trebuinta de silire, e trebuinta de rabdare. Cel ce se sileste este in chinuri.

- Cum?

- Pe toate le rabda si sta tare in fata nevoilor.

- Cum?

- Se apuca de cele aproape cu neputinta. Deci, daca asa sunt cei ce se silesc, iar noi nici de cele ce ne stau in putere nu ne apucam, cand vom avea parte de ele? Cand ne vom bucura de cele ravnite? "Cei ce se silesc", zice, "rapesc imparatia cerurilor". E trebuinta de silire si de rapire. Caci nu ne este pur si simplu pusa inainte imparatia, nici de-a gata. Cel ce rapeste este intotdeauna treaz, desteptat, se framanta si se grijeste ca sa faca la vremea potrivita rapirea. Nu vedeti in razboaie ca cel ce vrea sa rapeasca privegheaza toata noaptea? Toata noaptea sta inarmat.

Deci, daca cei ce rapesc cele lumesti, si noaptea privegheaza si sunt inarmati, cum, daca vrem sa rapim cele duhovnicesti, care au trebuinta de mai mare ravna decat acestea, noi dormim si sforaim si ziua, si pururea petrecem neinarmati si goi? Caci cel ce petrece in pacate este neinarmat si gol, dupa cum cel ce petrece intru dreptate este inarmat. Dar noi nu ne ingradim cu milostenia, nu ne gatim candele aprinse, nu ne inconjuram cu arme duhovnicesti, nu ne invatam calea care duce acolo, nu suntem treji, nu suntem desteptati. De aceea nu putem rapi nimic.

Daca cineva ar vrea sa atace imparatia cea lumeasca, nu s-ar da pe sine mai inainte la mii de morti? Nu se va ingradi, nu va cugeta la pregatirea razboiului, nu va face toate pentru reusita aceasta si abia atunci va porni la atac? Insa noi nu asa, ci dormind, vrem sa rapim. Si de aceea ne si intoarcem cu mainile goale.

Nu vezi pe cei ce rapesc cum fug, cum alearga, cum taie toate ce le stau in cale? E trebuinta de alergare. Ca indata alearga mai inainte de tine diavolul si porunceste celor din fata ta sa te tina. Dar daca esti tare, daca esti treaz, pe unul l-ai lovit cu piciorul, pe altul l-ai impins, si ai scapat de toti ca o pasare. Iar daca ai plecat de aici, daca ai traversat forul si multa tulburare - care este viata aceasta - vei merge la cele mai inalte decat acestea, adica la veacul viitor.

Acolo e ca in pustie: nu este nici o tulburare, nici cineva care sa ingreuieze, nici cineva care sa ne tina. Ai rapit? Dupa rapire e trebuinta de putina incordare ca sa nu ne fie pierdut ceea ce fost luat de catre noi. Daca alergam, daca nu ne uitam la nimic din cele ce stau inaintea ochilor nostri, daca nu ne grijim de nimic altceva, ci scapam de cei ce ne impiedica, vom putea sa tinem in siguranta cele rapite.

Ai rapit intreaga intelepciune? Nu sta! Fugi! Du-te departe de diavol! Daca vede ca nu te poate prinde, nu te va mai urmari. Asa si noi, daca ii pierdem din privire pe cei ce au rapit ceva, renuntand si noi, nu mai alergam si nu mai poruncim altora sa-i tina, ci ii lasam sa se duca. Asa si tu, alearga tare la inceput. Cand vei fi departe de diavol, nu te va mai putea prinde, ci vei fi in siguranta, bucurandu-te fara frica de bunatatile cele negraite. De care fie ca noi toti sa avem parte intru Hristos Iisus Domnul nostru cu care Tatalui si Duhului Sfant slava, putere, cinste si inchinaciune acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Sfantul Ioan Gura de Aur

(Fragment din Omilia a IX-a la Epistola II Timotei.)
Traducere de Preot Marcel Hanches
Category: Sfaturi duhovnicesti | Added by: PortalOrtodox (2011-08-04)
Views: 386 | Tags: spiritualitate, hristos, duhovnic, staret, Pr. Filip Albu, sfaturi duhovnicesti, parinte duhovnicesc, sfaturiortodoxe, fiu duhovnicesc, referat | Rating: 0.0/0
Total comments: 0
Only registered users can add comments.
[ Sign Up | Log In ]
Site menu
Log In
Search
Site friends
Link exchange

Scheme electronice

Statistics

Total online: 1
Guests: 1
Users: 0
Copyright MyCorp © 2024