Cand mergi la duhovnic trebuie sa-ti spui pacatele, iar nu virtutile. Insa pacatele tale si nu ale altora. Sa nu mergi la duhovnic si sa incepi a-i spune ce a facut unul si altul. Nu, ci ceea ce ai facut tu. Iar pentru a face o marturisire buna, trebuie sa ai in vedere urmatoarele:
a) Mai inainte de a merge la duhovnic, trebuie sa te pregatesti. Iar atunci cand spun ca trebuie sa te pregatesti, am in vedere faptul ca mai inainte de toate trebuie sa te rogi.
b) Dupa aceea, cauta sa-ti amintesti toate pacatele tale pe care va trebui sa le marturisesti ca sa nu te straduiesti sa ti le amintesti in clipa aceea si astfel sa devii obositor pentru duhovnic.
c) Cand te vei afla inaintea duhovnicului tau, lasa-ti inima sa marturiseasca pacatele tale cu sinceritate si fara indreptatire de sine.
d) Sa marturisesti numai pacatele tale, iar nu pe cele straine. Sa spui toate pacatele tale, nu pe unele sa le spui, iar pe altele sa le tainuiesti. Sa stii ca pacatul nedescoperit ramane neiertat, iar pe deasupra, il maniem si pe Dumnezeu. Daca ai de gand sa mergi la duhovnic si sa ascunzi pacatele, mai bine sa nu mergi deloc. Sfantul Cosma Etolianul spune: Daca ai o suta de pacate si spui la duhovnic numai nouazeci si noua, tainuind unul, atunci toate pacatele tale raman neiertate.
e) Sa nu te rusinezi, nici sa te temi, deoarece unii din pricina rusinii si a fricii isi spun pacatele cele mici si neinsemnate, iar pe cele mari si de moarte le ascund.
f) Sa marturisesti pacatele tale asa cum au fost savarsite, deoarece multi crestini, in straduinta lor de a se indreptati, le infatiseaza in mod diferit fata de felul in care au fost savarsite.
g) De asemenea, la duhovnic sa spui pacatele tale, iar nu sa-i povestesti diferite intamplari din viata ta. Acestea sa i le povestesti alta data, cand duhovnicul va avea timp si nu va astepta pe altii pentru Marturisire.
h) Atunci cand te marturisesti la duhovnic sa spui nu numai ce ai facut, ci si ce ai spus, ce ganduri rele ai avut, ce ai poftit si, in general, tot ceea ce este pacatos. Sa spunem nu virtutile si lucrurile bune pe care le-am facut, ci pacatele noastre.
i) Ia aminte, ca nu cumva sa te asemeni cu acei crestini care merg la duhovnic si spun nu pacate concrete - de exemplu: am furat, m-am maniat, am hulit, am desfranat si altele, - ci: "Eu, parinte, sunt cel mai mare pacatos". Si nu spun ce au facut de au devenit atat de pacatosi. Sau iarasi: "Eu, parinte, am facut toate pacatele". Insa nu marturisesc nici unul. Iar altii, atunci cand duhovnicul le spune sa marturiseasca ceea ce le ingreuiaza constiinta, ei raspund: "Nu am nimic pe constiinta" sau "intrebati-ma Sfintia Voastra, Parinte!"
Tu, fratele meu, atunci cand mergi la duhovnic, nu astepta sa te intrebe el daca ai facut cutare sau cutare pacat, ci spune tu mai intai pacatele tale cu zdrobire de inima. Descrie tu singur duhovnicului starea ta sufleteasca, exact asa cum faci pentru trupul tau atunci cand mergi la medic, in sfarsit, niciodata sa nu mergi la duhovnic numai ca sa iti citeasca rugaciunea de iertare. Fara Marturisire, rugaciunea de iertare nu poate fi citita. Toate acestea sa le ai in vedere, atunci cand vrei sa faci o Marturisire buna.
Si acum sa vedem consecintele unei Marturisiri bune.
PRIMEJDIA AMANARII
Amanarea marturisirii este o primejdie de moarte. Un proverb zice: Drumul de maine ne conduce in tara lui niciodata. Cu amanarea necontenita te osandesti pe tine insuti si in aceasta viata, dar mult mai mult in cealalta, in viata vesnica. Mai bine ar fi daca am spune: "Maine voi pacatui, astazi ma voi pocai".
Stiu ce imi vei spune: ca ai de gand sa mergi sa te marturisesti, insa nu acum, ci atunci cand vei mai imbatrani putin. Atunci cand vor trece putin anii tineretilor tale, cand se vor sfarsi treburile care te preocupa in acest moment si care te tin cu sila in viata cea plina de ticalosii a pacatului, inca imi vei mai spune ca ai de gand sa te indrepti si sa devii un bun crestin, ca vei purta grija de suflet insa nu acum, ci mai tarziu, cand vei iesi cu bine la pensie, atunci cand vor incepe batranetile. Asadar, te vei marturisi cand vor lua sfarsit treburile tale, cand vei imbatrani, cand va sosi timpul potrivit etc.
Ah, ticaloase suflete, cat de bine ti-a intins diavolul cursa amanarii si cat de usor te-a prins! Acum am aflat de ce nu mergi sa te marturisesti si de ce amani aceasta pentru ziua de maine, pentru mai tarziu, pentru viitor. Insa as vrea sa te intreb: Ia spune-mi, tot astfel amani si treburile cu care te ocupi, precum si obligatiile tale familiale? Cu siguranta ca nu. Asadar, pentru lucrurile cele pamantesti si trecatoare nu ingadui nici o amanare, insa pentru mantuirea sufletului tau si pentru lucrurile cele vesnice si netrecatoare amani necontenit. Ai spus ca vei purta grija si de suflet, dar mai tarziu, atunci cand vei imbatrani. Bine, dar esti incredintat ca vei apuca sa imbatranesti? Ai facut invoiala cu moartea? Nu vezi ca mor mai multi tineri decat cei batrani? Nu vezi cine sunt cei care mor in accidentele de circulatie? Nu vezi cine sunt ucisi in razboaie? Asadar, sa nu te batjocoreasca diavolul cu astfel de sfat pierzator ca, adica, vei purta grija de suflet atunci cand vei imbatrani. Diavolul va avea si atunci cursa pregatita. Sa presupunem ca vei imbatrani si tu ca si ceilalti. Dar atunci vei putea, oare, sa porti grija de sufletul tau? Crezi ca varsta batranetii este potrivita pentru pocainta? Atunci de ce atatia batrani si atatea batrane traiesc departe de Dumnezeu? De ce arata si acestia atata nepasare pentru mantuirea sufletelor lor? Dar sa stii, fratele meu, ca Dumnezeu nu se lasa batjocorit Afla ca atunci cand vei imbatrani, - daca vei mai apuca sa imbatranesti - nu vei lasa tu pacatul, ci pacatul te va lasa pe tine, dupa ce isi va fi facut lucrarea sa distrugatoare in sufletul tau. Sa nu crezi ca este lucru usor ca sa treci dintr-odata de la o viata traita atatia ani in pacat la o viata de sfintenie. Pacatul pe care l-ai slujit atatia ani s-a inradacinat adanc in sufletul tau si nu va lasa nici vointa, nici inima, nici trupul si nici mintea sa ravneasca cele ceresti. Nu te va lasa sa te pocaiesti si sa-ti plangi pacatele. Impreuna cu trupul iti va imbatrani si sufletul in pacat.
Dupa toate acestea mai continui sa gandesti in acest chip? Vei continua sa amani? Nu-L vezi pe Hristos, Care te cheama sa mergi langa El? Veniti la Mine toti cei osteniti si impovarati si Eu va voi odihni pe voi. Nu auzi cat de tare bate la usa sufletului tau si asteapta sa-I deschizi? Iata, stau la usa si bat. Daca va auzi cineva glasul Meu si va deschide usa, voi intra si voi cina cu el si el cu Mine. Nu auzi cuvintele de Dumnezeu insuflate ale Apostolului Pa-vel? Noaptea a trecut, ziua s-a apropiat. Sa lepadam, asadar, lucrurile intunericului si sa ne intrarmam cu armele luminii. Nu mai amana mantuirea sufletului tau. Nu maine, deoarece ziua de maine nu este a ta; nu maine, ci astazi. Astazi de veti auzi glasul Lui, sa nu va invartosati inimile voastre.
Acum, iar nu mai tarziu. Acum cat esti tanar sa traiesti o viata crestineasca si duhovniceasca, ca sa poti si la batranete sa duci o astfel de viata. Acum este timpul potrivit si nu mai tarziu. Iata vreme bine-primita, iata acum ziua mantuirii. Dupa toate acestea, fratele meu, sa te adresezi sufletului tau nepasator si impreuna cu imnograful Bisericii noastre sa spui: Suflete al meu, suflete al meu, scoala! Pentru ce dormi? Sfarsitul se apropie si ai sa te tulburi Desteapta-te, dar, ca sa se milostiveasca spre tine Hristos Dumnezeu, Cel ce este pretutindeni si toate le plineste.
