Daca tu te rogi lui Dumnezeu ca sa te scape de razboiul pacatului ce te apasa si nu esti auzit de Dumnezeu, apoi nu te intrista. Dumnezeu stie mai bine ce iti este de folos. Rugandu-te lui Dumnezeu in timpul luptei, sa nu zici: scapa-ma de cutare, sau de cutare, sau daruieste-mi cutare sau cutare. In rugaciunea ta zi asa: "Doamne Iisuse Hristoase! Ajuta-mi, nu ma lasa pe mine cel ratacit sa petrec in pacatul meu; nu-mi ingadui sa-mi urmez voia mea, nu ingadui sa fiu pierdut de pacatele mele; ci milostiveste-Te spre zidirea Ta. Eu sunt neputincios, nu ma trece cu vederea! Catre Tine am scapat: nu ma parasi; vindeca sufletul meu, ca am gresit Tie. Inaintea Ta sunt toti cei ce ma necajesc pe mine si nu am alta scapare, Domnul meu, afara de Tine. Doamne, mantuieste-ma dupa mare mila Ta. Sa se rusineze si sa se infrunteze cei ce se scoala asupra mea, cei ce cauta sufletul meu ca sa-l ia pe el (Ps. 39, 19)- Doamne, Tie toate iti sunt cu putinta si prin Tine slavim pe Dumnezeu-Tatal si pe Dumnezeu-Duhul Sfant in veci".
Atunci si constiinta ta va spune in ascuns inimii tale de ce Dumnezeu nu ia aminte la cererea ta. De tine depinde sa nu nesocotesti indemnurile constiintei tale si sa implinesti ceea ce iti va spune. Sa stii ca Dumnezeu numai la rugaciunea acelui om care nu asculta de El nu ia aminte.
Dumnezeu este aproape de fiecare om, insa implinirea poftelor noastre, care sunt impotriva voii Lui, nu-I ingaduie sa ne auda. Deci, nu te lasa inselat de parerea de sine. Dupa cum pamantul nu poate aduce rod de la sine de nu va fi semanat si udat cu apa, asa si omul nu va putea aduce rod duhovnicesc fara patimirea celor rele lucrate de viata cea cu nevointe si fara de smerita cugetare.
Prin cuvintele "patimirea celor rele" se inteleg nevointele si lipsurile trupesti. Jugul nevointelor si lipsurilor trebuie sa si-l ia fiecare om care vrea sa scape de sub stapanirea patimilor. Nevointele si lipsurile nu trebuie sa depaseasca masura cuvenita, adica nu trebuie sa depaseasca puterile si sa vatame sanatatea.
Masura cuvenita in satisfacerea cerintelor trupului consta in a-i da numai cele ce ii sunt necesare si sa nu ii dam nimic din ce i-ar sluji pentru desfatare si moleseala si sa nu-i dam ceea ce cauta pofta capricioasa. Acest lucru se refera la indeplinirea tuturor felurilor de cerinte trupesti: la mancare, somn, imbracaminte, lucrurile din chilie si chiar chilia. Deja satisfacerea poftelor capricioase aduce in trup moleseala, pofta trupeasca iubitoare de placeri, pe care trupul le transmite inimii, iar inima - sufletului.
