"Calator si oaspete sunt pe acest pamant." - asa ziceau batranii. Aceasta era conceptia lor limpede, simtul drept al vietii acesteia. Aceasta conceptie s-a incetosat in vremurile noastre; acest simt al realitatii a slabit.
Vai noua, fratilor! Acelea sunt lucrurile de capatai - cu adevarat de capatai. Cum de le-am lasat sa se incetoseze, ca un geam prin care nu se mai vede nimic? Cum de le-am lasat sa slabeasca, incat nu mai putem spune ce sufla dinspre Rasarit si dinspre Apus?
Am uitat ca suntem calatori si nu mai intrebam pe nimeni calea, ci ne-am facut vatra in mijlocul drumului, ca pentru mii de ani; din pricina aceasta, batjocorita soarta ne calca cu masina ei. Am uitat ca suntem oaspeti, ca ne-am desfacut bagajele in casa straina, intr'un han, si ne purtam ca si cum noi am fi zidit hanul. Din aceasta pricina ne bate mana nevazutei Gazde, si ne doare, ne tot doare. Dar, plangand din pricina lui Dumnezeu, urmam totusi jocului nostru.
Veti spune: Dar noi intrebam care e calea ! Pe cine intrebati ?
Cand doi calatori merg intaia data pe un drum, si se intreaba unul pe celalalt care este calea, veti spune ca au innebunit.
Asa se intampla cu popoarele asa-zis moderne, acele popoare care vor mai degraba sa se numeasca moderne decat Crestine. Pentru ele, calea sfanta e un loc de plimbare, iar aceasta lume, acest sfant lacas al Domnului, este un han de betivi, pentru asa-zise petreceri - de fapt, pentru un dans inainte de moarte.
Cine ne va arata calea ? Despre ce cale intrebati ?
In Biblie sunt infatisate toate caile: calea sfanta si calea nesfanta, calea dreapta si calea gresita, calea adevarului si calea minciunii, calea dreptatii si calea nedreptatii, calea luminii si calea intunericului, calea milostivirii si calea rautatii, calea mantuirii si calea pierzaniei, calea fiilor lui Dumnezeu si calea potrivnicilor lui Dumnezeu. Vom numi pe scurt calea dreapta, "cale sfanta," iar cealalta, "cale nesfanta." Deci, despre ce cale intrebati?
Daca intrebati despre calea sfanta, atunci intrebati-l doar pe Domnul, si El va va arata calea sfanta. Iar daca intrebati despre calea nesfanta, atunci intrebati-va pe voi insiva, intrebati-i pe tovarasii vostri de drum, care stiu la fel de putin cat stiti si voi, intrebati-i pe ghicitori si pe vrajitori, care invata de la cel ce s'a lepadat de Dumnezeu si sta in intunericul adanc si vesnic ca sa insele lumea.
Cu adevarat, fratii mei, generatia noastra se aseamana unor calatori cazuti sub o vraja. Oare nu e firesc ca aceia ce calatoresc pe un drum necunoscut sa intrebe care e drumul pe unul ce stie, adica a mai mers pe acea cale, de la un capat la altul? Aceasta este cu totul firesc pentru cei nevrajiti. Dar cei vrajiti calatoresc impreuna si se intreaba unul pe altul de drum, macar ca si cunoasterea lor despre drum e de fapt o necunoastere.
O, fratii mei, pentru ce a lasat Europa calea cea dreapta si a ratacit in pustia de nestrabatut? Pentru ca s'a indepartat de la Hristos cel Calauzitor, si a inceput sa intrebe de cale pe filosofii sai, pe capeteniile sale, pe politicienii sai, pe carturarii sai, pe toti ceilalti nestiutori ai sai si pe ghicitori.
Europa nu-l mai intreba calea pe Cel ce s'a pogorat din cer si s'a inaltat din nou la cer, pe Cel ce si-a varsat pentru Europa sangele pe crucea Evreiasca - ci s'a invatat sa intrebe care e calea pe cei ce se intrec sa fie calauze, ale caror sfaturi se platesc.
Prorocul Isaia, plin de Duhul lui Dumnezeu, a vazut viitorul omenirii - si ce a vazut acolo? Acolo va fi cale curata, si cale sfanta se va chema, si nu va trece acolo necurat, nici va fi acolo cale necurata; iar cei risipiti merge-vor pre dansa si nu vor rataci. (Is. 35, 8)
Demult s'a despartit Europa de acea cale sfanta - s'au facut o mie de ani. Nu se poate intoarce usor la acea cale, caci acea cale sfanta e numai a lui Hristos, iar ea, din ura pentru Evrei, il lepada si pe Hristos. Tot treiera si treiera, iar atunci cand termina, amesteca neghina cu graul si le arunca din arie.
Una singura e calea cea sfanta, dar sute sunt caile nesfinte. Mana Domnului loveste toate caile, insa o miluieste doar pe una singura. Pe toate caile satana il intovaraseste pe om, insa cale, pe calea sfanta.
Fratii mei, calea cea sfanta a Domnului nici nu e neumblata, nici nepietruita, nici nemarcata, ca sa ne putem plange ca nu o vedem sau nu o cunoastem. Pe aceasta cale au trecut sfintii apostoli, sfintii mucenici si marturisitori, sfintii imparati Crestini si patriarhi, sfintii postnici si sihastri, si alte mii si mii, milioane si milioane.
Pe aceasta cale au trecut si multi dintre inaintasii vostri, inainte de Sfantul Savva si dupa Sfantul Savva. Nu puteti spune ca nu stiti aceasta cale. Aceasta e cea mai cunoscuta cale din istoria Crestinilor si din istoria neamului vostru. Pe calea sfanta, Dumnezeu blagosloveste norodul Sau sfant. Amin.
Pe ce cale sa pornim?
Oamenii nu pot urma calea cea dreapta nu pentru ca n'ar avea calauza, ci pentru ca au prea multe. Si inca dintr'o pricina, aratata de Prorocul Ieremia prin aceste cuvinte: Stiu, Doamne, ca nu este a omului calea lui, nici barbat va merge si va ispravi calatoria sa. (Ier 10, 23)
Dar cine ne va arata calea? Numai Cel in a carui stapanire este viata omului. Numai Cel ce ne-a trimis pe acest drum al vietii ne poate fi cale si calauza. Caci numai El stie cele doua capete ale caii, inceputul si sfarsitul. Si cine ar putea sti acestea, daca nu a fost de fata la zidirea lumii si daca nu este in stare sa prevada sfarsitul lumii zidite?
Furnica, ce isi masoara cararea ei in milimetri, nu ne poate spune nimic despre calea noastra lunga de kilometri; cum ar putea omul insusi, logodnic al mortii inca din leagan, sa infatiseze calatoria omenirii de mii de ani, de vreme ce propria sa calatorie in lumea aceasta tine o clipa sau doua dupa socoteala Ziditorului vremilor, inaintea Caruia o mie de ani sunt ca o zi? Din pricina acestei desavarsite nepriceperi si neputinte, oamenii inceputurilor de la intunecarea lui Adam s'au tot inselat cu privire la cale.
Caci multe cai li s'au parut drepte, dar de fapt numai una este calea cea dreapta, iar toate celelalte sunt gresite. Cu mult inainte de Hristos, inainte de noua socotire a anilor, inainte de capitolul Messianic din istorie, a vazut acestea si preainteleptul Solomon, zicand: Este cale, care pare oamenilor dreapta; iar sfarsitul ei duce in fundul iadului. (Pil. 14:12)
O, fratii mei, am putea afla oare vreun adevar mai limpede? Nenumarate calauze nedorite si necautate ale vremurilor noastre ne cheama: "Haideti pe drumul acesta! Asta-i singura cale buna!" Si noi privim, si la prima vedere ni se pare ca asa este.
"Ascultati, oameni si popoare, calea stiintei este calea cea buna!" - striga unii. Si noua ni se pare ca asa este. Dar cine merge pe aceasta cale pana spre capat pricepe ca omul care o urmeaza este aidoma viermilor si omizilor, maimutelor si microbilor, si la sfarsit afla moarte fara inviere, si noapte fara zori.
Altii striga: "Ascultati, oameni si popoare, calea culturii, aceasta este singura cale buna. Celelalte cai sunt caile salbaticiei!" Unii se pacalesc si aleg acest numar, precum la ruleta din cazinou, dar la sfarsit sunt pacaliti si batjocoriti, si fug de pe calea aceasta. Altfel ar cadea in cursa nereusitei si mortii.
Cei de-ai treilea striga: "Ascultati, oameni si popoare! Calea deplinei egalitati intre oameni este singura calea buna. Urmati-o, si veti fi fericiti." Si unora li se pare ca intr'adevar aceasta ar fi calea dreptatii si adevarului. Dar undeva pe drum inteleg ca cel care ii fura in vremea inegalitatii ii fura si in calea egalitatii, si atunci incearca sa se intoarca si sa scape de nenorocire si moarte.
Si cei de-ai patrulea, si ai cincilea, si ai zecelea, si ai o sutalea, si ai miilea striga, si striga, si striga. Cu adevarat, viata omeneasca nu a semanat nicicand mai mult cu un iarmaroc plin de nenumarati amagitori, ca in vremurile noastre. Se cuvine sa fim cu multa luare aminte. Ratacitii se infatiseaza drept calauze. Amagitorii se infatiseaza drept prieteni. Incendiatorii se infatiseaza drept paznici ai casei.
Bogatanii se infatiseaza drept izbavitori, desfranatii drept insotitori, necredinciosii drept povatuitori, pierzatorii de suflete drept sprijinitori. Cu adevarat, nicicand de la Adam nu au fost mai multe calauze mincinoase decat in veacul al douazecilea. Si in toate veacurile, ca si in acesta, este o singura cale buna si o singura calauza adevarata - Domnul Iisus Hristos, Messia, Fiul lui Dumnezeu, Mantuitorul si Rascumparatorul oamenilor.
Eu sunt calea, a spus El in urma cu doua mii de ani. Si dupa ce vor trece inca doua mii de ani, cuvintele Lui vor rasuna precum argintul intre pietre: Eu sunt calea. Si dupa alte doua mii de ani, cuvintele Lui vor rasuna precum aurul intre tinichele: Eu sunt calea. La sfarsitul sfarsiturilor, cand toate reclamele murdare vor obosi, toate minciunile vor ragusi, iar ragetul lor de leu se va schimba intr'un suierat ragusit de sarpe, atunci toate urechile vor auzi numai rasunetul argintiu al cuvintelor lui Dumnezeu:
Eu sunt calea. Iar toate generatiile, printre care si a noastra, vor avea de ales intre multi rataciti si Hristos Calauzitorul. Alegerea este a voastra. Ce ar fi daca si voi v'ati razgandi si ati alege din nou? Oare voi si copiii vostri veti urma satanei si mortii? Nu, ci lui Hristos. Amin !
