A ne ruga pentru insanatosire nu este pacat. Dar trebuie sa adaugam daca voiesti, Doamne! Supunerea deplina fata de Domnul alaturi de primirea docila a celor trimise ca a unor bunuri de la Domnul cel bun si pace sufletului daruiesc ... si pe Domnul Il milostivesc si El: fie insanatoseste, fie umple de mangaiere, in pofida situatiei triste. [1, 35] A va trata sora sau a alerga la sfinti sunt doua lucruri care nu se exclud reciproc. Pe doctor Dumnezeu l-a facut si doctoriile sunt creatiile lui Dumnezeu. Doctorul nu el insusi trateaza, ci Dumnezeu trateaza prin el. Dumnezeu ii insufla doctorului si el prescrie medicamentul potrivit. Dar, cand Dumnezeu nu ii ajuta pe doctori, nu stiu daca atunci vreunul dintre ei ajunge sa prescrie medicamentul potrivit. Adresati-va medicului, dar in acelasi timp rugati-va mai mult Domnului si sfintilor Lui ca sa-i invete pe acesta sa prescrie corect medicamentul. Si la sfintii placuti sa alergati si sa faceti tot ceea ce fac oamenii binecredinciosi in aceste cazuri (numai la descantatoare sa nu mergeti) ...
Numai Dumnezeu stie totul. Boala nu este un jug, nici nu este semnul lepadarii lui Dumnezeu. Dimpotriva, este mila lui Dumnezeu. De la Dumnezeu tot mila este: fie ca e boala, fie ca e saracie, fie ca e nenorocire. Sa se roage sora dumneavoastra cu mai multa ravna lui Dumnezeu, dar, rugandu-se, sa nu spuna: "Da-mi sanatate", ci "Fie voia Ta, Doamne! Slava Tie, Doamne! Daca Tu voiesti, Doamne, izbaveste-ma, iar daca nu voiesti, fie voia Ta! Cred ca si aceasta (boala) este buna, asa cum buna este sanatatea ... " [1, 38]
Starea bolnava sau sanatoasa a trupului Dumnezeu o trimite in vederea mantuirii. [1, 39]
Primiti aceasta boala ca fiind trimisa de Dumnezeu spre mantuirea dumneavoastra. Si, rabdand cu blandete starea dumneavoastra bolnava, aflati ca mergeti pe calea ce duce direct in rai ... Calea intr-acolo este si stramta si dureroasa ... Si, iata, tocmai pe ea va aflati. Fiti atenta sa nu lasati sa treaca sau, mai simplu, sa nu scapati din vedere mantuirea. [1, 40]
Toate sunt de la Dumnezeu: si bolile, si sanatatea; si tot ceea ce este de la Dumnezeu ni se da spre mantuirea noastra ... Prin ce anume cele trimise de Dumnezeu slujesc la mantuire, putem sa nu cautam sa clarificam, deoarece nici nu vom afla. Dumnezeu trimite unele spre pedeapsa, ca si canon; altele, spre cumintire, ca omul sa-si vina in fire; altele, ca sa-l izbaveasca pe om de nenorocirea in care ar fi cazut daca ar fi fost sanatos; altele, ca omul sa aiba rabdare si prin aceasta sa merite rasplata mare; altele, ca sa-l curateasca de anumite patimi, si pentru multe alte motive ...
A ne trata, insa, nu este pacat, chiar daca de la Dumnezeu este boala: caci si ratiunea medicala tot Dumnezeu o da si medicamentele tot Dumnezeu le-a creat. [1,42]
Rugaciunea cu rugaciunea si doctorii cu doctorii. Si pe doctori tot Dumnezeu i-a dat si voia lui Dumnezeu este sa apelam la ei. Domnul vine cu ajutorul Sau atunci cand mijloacele firesti, tot de El randuite, nu sunt de ajuns. De aceea, de rugat, sa ne rugam, dar mijloacele firesti tot nu trebuie sa le neglijam. [III, 455]
Totul este de la Dumnezeu, El stie ce ii este mai de folos fiecaruia ... si pe doctori sa nu va suparati. Nu ei vindeca. Dar vindeca atunci cand Dumnezeu binecuvanteaza. Dumnezeu, insa, despre starea bolnava si cea sanatoasa are cu totul alte ganduri fata de noi si intre ele si cele ale noastre exista o distanta ca de la cer la pamant. Se intampla ca Dumnezeu prin boala sa-i apere pe unii de nenorocirile care nu i-ar fi ocolit daca ar fi fost sanatosi ...
A apela la medicamente nu este pacat, caci si doctorul este al lui Dumnezeu si medicamentele sunt ale lui Dumnezeu si retetele sunt ale lui Dumnezeu. Intrebati-i pe doctorii smeriti. Va vor spune deschis ca nici ei nu stiu cum prescriu retetele care vindeca ... Dumnezeu a binevoit sa ne inconjoare in afara de mijloacele firesti si cu mijloace suprafiresti. Si nimanui nu ii este inchisa calea de acces catre aceste izvoare. Cheia pentru ele este credinta. Si Dumnezeu, cand voieste sa vindece in acest fel, El Insusi da si putere credintei, si atrage acolo unde binevoieste sa dea vindecarea. Noi suntem orbi. Si nestiind unde este ascunsa de Dumnezeu vindecarea noastra, umblam dupa toate mijloacele date de Dumnezeu - si firesti, si suprafiresti ... [III, 458]
Caci nu atat profunzime a gandirii ne chinuie mintea, cat ne obsedeaza grijile si ne chinuie inima, iar din inima chinul trece in minte ... Reteta mea spre aceasta si este indreptata, anume: sa nu se chinuie inima prin obsesii si griji, ci toata durerea si grija sa fie lasate in mainile lui Dumnezeu asa incat inima sa ramana cu desavarsire libera. Atunci mintea, oricat ar aprofunda, tot nu se va istovi. [III, 463]
Boala ii smereste pe toti, dar pe unii ii invata sa carteasca impotriva lui Dumnezeu ... Paziti-va ... Sentimentele smerite vrajmasul le poate spulbera si le poate inlocui cu cele mandre. Totusi a apela la doctor in timpul bolii nu este pacat. Sanatatea este darul lui Dumnezeu. Trebuie sa va paziti. Iar pentru atunci cand nu va paziti, Dumnezeu i-a creat pe doctori si doctoriile. Intrebuintarea lor nu inseamna iesirea din randuielile lui Dumnezeu. [III, 476]
Ce este cu homeopatia?! Unde alopatia [sistemul obisnuit de tratament numit astfel in opozitie fata de homeopatie] timp de cinci saptamani nu a avut succes, ea a avut efect simtitor in jumatate de zi. Trebuie sa-i ridicam un monument. [IV, 580]
Boala, totusi, ne invata smerenia si supunerea fata de voia lui Dumnezeu. [IV, 644]
Aceasta-i boala! Ce sa faceti? Indurati si multumiti lui Dumnezeu, zicand in sinea dumneavoastra: "Boala aceasta este pentru pacatele mele cele mari si nenumarate. Domnul mi-a luat puterile ca macar asa sa ma cuminteasca. Nici El nu mai stie cum sa ma indrepte. Si milele, si necazurile - pe toate le-am incercat si tot nu mi-au priit. Iar ceasul mortii se apropie; si, cand va veni, ce voi face atunci cu blestematiile mele? Doamne, Dumnezeul meu! Ai mila de neputincioasa Ta faptura!" [IV, 718]
Faptul ca adresarea launtrica inaintea lui Dumnezeu in timpul bolii nu mai este aceeasi este urmarea slabiciunii. Cine isi simte netrebnicia inaintea lui Dumnezeu, acela nu-si ingaduie sentimente nedrepte nici in timpul bolii. [IV, 745]
Rugaciunea cu rugaciunea si doctorii cu doctorii. Si pe doctori tot Dumnezeu i-a dat si voia lui Dumnezeu este sa apelam la ei. Domnul vine cu ajutorul Sau atunci cand mijloacele firesti, tot de El randuite, nu sunt de ajuns. De aceea, de rugat, sa ne rugam, dar mijloacele firesti tot nu trebuie sa le neglijam. [III, 455]
Totul este de la Dumnezeu, El stie ce ii este mai de folos fiecaruia ... si pe doctori sa nu va suparati. Nu ei vindeca. Dar vindeca atunci cand Dumnezeu binecuvanteaza. Dumnezeu, insa, despre starea bolnava si cea sanatoasa are cu totul alte ganduri fata de noi si intre ele si cele ale noastre exista o distanta ca de la cer la pamant. Se intampla ca Dumnezeu prin boala sa-i apere pe unii de nenorocirile care nu i-ar fi ocolit daca ar fi fost sanatosi ...
A apela la medicamente nu este pacat, caci si doctorul este al lui Dumnezeu si medicamentele sunt ale lui Dumnezeu si retetele sunt ale lui Dumnezeu. Intrebati-i pe doctorii smeriti. Va vor spune deschis ca nici ei nu stiu cum prescriu retetele care vindeca ... Dumnezeu a binevoit sa ne inconjoare in afara de mijloacele firesti si cu mijloace suprafiresti. Si nimanui nu ii este inchisa calea de acces catre aceste izvoare. Cheia pentru ele este credinta. Si Dumnezeu, cand voieste sa vindece in acest fel, El Insusi da si putere credintei, si atrage acolo unde binevoieste sa dea vindecarea. Noi suntem orbi. Si nestiind unde este ascunsa de Dumnezeu vindecarea noastra, umblam dupa toate mijloacele date de Dumnezeu - si firesti, si suprafiresti ... [III, 458]
Caci nu atat profunzimea gandirii ne chinuie mintea, cat ne obsedeaza grijile si ne chinuie inima, iar din inima chinul trece in minte ... Reteta mea spre aceasta si este indreptata, anume: sa nu se chinuie inima prin obsesii si griji, ci toata durerea si grija sa fie lasate in mainile lui Dumnezeu asa incat inima sa ramana cu desavarsire libera. Atunci mintea, oricat ar aprofunda, tot nu se va istovi. [III, 463]
Boala ii smereste pe toti, dar pe unii ii invata sa carteasca impotriva lui Dumnezeu ... Paziti-va ... Sentimentele smerite vrajmasul le poate spulbera si le poate inlocui cu cele mandre. Totusi a apela la doctor in timpul bolii nu este pacat. Sanatatea este darul lui Dumnezeu. Trebuie sa va paziti. Iar pentru atunci cand nu va paziti, Dumnezeu i-a creat pe doctori si doctoriile. Intrebuintarea lor nu inseamna iesirea din randuielile lui Dumnezeu. [III, 476]
Ce este cu homeopatia?! Unde alopatia [sistemul obisnuit de tratament numit astfel in opozitie fata de homeopatie] timp de cinci saptamani nu a avut succes, ea a avut efect simtitor in jumatate de zi. Trebuie sa-i ridicam un monument. [IV, 580]
Boala, totusi, ne invata smerenia si supunerea fata de voia lui Dumnezeu. [IV, 644]
Aceasta-i boala! Ce sa faceti? Indurati si multumiti lui Dumnezeu, zicand in sinea dumneavoastra: "Boala aceasta este pentru pacatele mele cele mari si nenumarate. Domnul mi-a luat puterile ca macar asa sa ma cuminteasca. Nici El nu mai stie cum sa ma indrepte. Si milele, si necazurile - pe toate le-am incercat si tot nu mi-au priit. Iar ceasul mortii se apropie; si, cand va veni, ce voi face atunci cu blestematiile mele? Doamne, Dumnezeul meu! Ai mila de neputincioasa Ta faptura!" [IV, 718]
Faptul ca adresarea launtrica inaintea lui Dumnezeu in timpul bolii nu mai este aceeasi este urmarea slabiciunii. Cine isi simte netrebnicia inaintea lui Dumnezeu, acela nu-si ingaduie sentimente nedrepte nici in timpul bolii. [IV, 745]
Bolnavul are privilegiul ca moartea, daca ii este randuit sa vina, nu vine pe neasteptate. In aceasta privinta bolnava are un avantaj din boala. Se poate gandi mult la ea si se poate pregati crestineste pentru plecare. [V, 857]
Domnul tocmai de aceea trimite bolile, ca sa ne aducem aminte de moarte, iar de la aceasta amintire bolnavul sa treaca sa se ingrijeasca, in cele din unna, si de pregatirea pentru moarte. [V, 861]
Cum ceasurile vietii nu sunt in mainile noastre, iar gandurile lui Dumnezeu se afla fata de ale noastre ca cerul fata de pamant, a avea in timpul bolii in minte plecarea nu este potrivnic nici lui Dumnezeu, nici nadejdilor noastre. [V, 881]
V-ati trudit mult de dragul bolnavului si ati slabit.
Va puteti mangaia cu faptul ca nu din vina dumneavoastra ati slabit. Domnul in mila Sa si de dragul iubirii dumneavoastra de mama si pentru rabdarea fata de cel ce va ocaraste va primi ingrijirea pe care i-ati dat-o acestuia ca pe o ingrijire acordata Lui: bolnav am fost (Matei 25, 36). [V, 887]
Daca tot mai sunteti bolnav, indurati. La patul de boala este treieris. Cu cat mai multe sunt loviturile, cu atat mai multe grane sunt batute si cu atat mai bogata este cantitatea de cereale trei erata. Apoi, trebuie sa puneti granele sub piatra de moara, dupa aceea faina in amestecul aluatului si sa o lasati sa creasca, apoi sa o coaceti sub forma de paini si, in cele din urma, sa o puneti pe masa lui Dumnezeu. [VI, 991]
De proprietatea curativa a artosului cu aghiasma mare am auzit si eu. Totusi fie voia Domnului. Dar medicamente de ce nu folositi?! Si unele si altele le puteti folosi - si pe cele dumnezeiesti, si pe cele omenesti ... Si in mijloacele omenesti actiunea curati va este de la Dumnezeu. Potrivit acestei credinte si cele omenesti trec in cele dumnezeiesti ... sau cele dumnezeiesti vin prin cele omenesti. [VI, 994]
Si pe medici si medicamentele tot Dumnezeu le-a creat, nu pentru ca ele doar sa existe, ci pentru ca de ele sa se foloseasca cei bolnavi. Toate sunt de la El: El ingaduie sa ne imbolnavim si tot El ne inconjoara cu mijloace de vindecare. Daca avem datoria de a pazi dumnezeiescul dar al vietii, trebuie sa ne si tratam atunci cand suntem bolnavi. Putem sa nu ne tratam in asteptarea ca Dumnezeu ne va vindeca, insa acest lucru este foarte indraznet. Putem sa nu ne tratam pentru a exersa in rabdare, in devotamentul fata de voia lui Dumnezeu, insa acest lucru este foarte inalt si in acest timp fiecare "of!" va fi spre invinuirea noastra, caci potrivita este numai bucuria plina de recunostinta ... [VI, 1012]
Exista boli in vindecarea carora Domnul pune oprelisti cand vede ca boala este mai necesara pentru mantuire decat sanatatea. Nu pot spune ca acest lucru nu a avut loc in privinta mea. [VI, 1018]
A ne trata nu este pacat si fata de acest lucru nici nu trebuie sa existe vreo problema. Insa faptul ca multi nu s-au folosit de acest mijloc datorita credintei si pentru rabdare nu este lipsit de valoare. Trebuie numai ca apoi sa si rabdam cu blandete pentru a nu ajunge la cartire. Cartirea este pacat. Cine nu simte curajul, precum facem noi toti pacatosii, mai binc sa apeleze la doctori, asteptand in acelasi timp ajutor de la Dumnezeu: caci El ii invata pe doctori. [VII, 1080]
Bolnavii au avantajul ca nu simt indemnul de a fi in societate; stand acasa, vrand-nevrand se roaga lui Dumnezeu. [VIII, 1239]
Sa se roage si sa-I ceara Domnului sa-i invete pe doctori ca si boala sa o recunoasca, si medicamentele cuvenite sa le prescrie corect. Caci Domnul vindeca. Doctorul este instrumentul Lui. [VIII, 1258]
Durerea de cap sa o indurati cu blandete. Ea arata ca exista Cineva care va iubeste si care va aminteste despre Sine. [VIII, 1291]
Daca simtiti si vedeti ca singur sunteti vinovat, incepeti sa va caiti si sa regretati inaintea lui Dumnezeu pentru faptul ca nu ati pazit darul sanatatii, pe care El vi l-a dat. Iar apoi reduceti totul la faptul ca boala este de la Domnul, caci fiecare curs al imprejurarilor de la Domnul este si nimic nu este intamplator. Si dupa aceea multumiti-I iarasi Domnului. Boala smereste, inmoaie sufletul si ii usureaza greutatea obisnuita datorata multelor griji. [VIII, 1298]
In timpul bolii invatati smerenia, rabdarea, blandetea si recunostinta fata de Dumnezeu. Faptul ca va vine nerabdarea este un lucru omenesc. Cand vine, trebuie sa o alungati. De aceea si exista sentimentul greutatii situatiei, ca sa rabdam. Daca nu se simte greutatea, nici rabdare nu exista. Dar, cand vine sentimentul greutatii si este insotit de dorinta de a o lepada, atunci nu este nici un pacat. Este un sentiment firesc! Pacatul incepe cand in urma acestui sentiment sufletul se deda nerabdarii si incepe sa se aplece spre cartire. A venit sentimentul, trebuie sa-I alungati. Iar lui Dumnezeu sa-I multumiti. [VIII, 1343]
Linistirea sufleteasca este un mare ajutor pentru insanatosire. [VIII, 1350]
Ce inseamna boala - acest lucru este mai bine sa nu-l aprofundam. Ea inseamna mila lui Dumnezeu, nevazuta pentru noi, dar nu mai putin lucratoare. [VJII, 1351]
Homeopatia poate ajuta in toate bolile, dar trebuie sa nimereasca medicamentul potrivit. Si il poate nimeri dupa simptome sau dupa felul in care se manifesta boala. Prin homeopatie te poti vindeca, fara sa-I vezi pe doctor, prin intermediul corespondentei. [VIII, 1402]
Durerea de cap ... este cea mai puternica. De ce o aveti ... Nu cumva din cauza stomacului? Nu din cauza sederii in spatiu inchis? (Iesiti mai des la aer). Nu din cauza iritarii nervilor prin neplaceri? Ultima nu se poate vindeca prin nimic, in afara de lasarea desavarsita in voia lui Dumnezeu ... [VIII, 1412]
Ma intrebati cum sa va purtati fata de boli. Sa va bucurati ... de boli ... si sa-I multumiti lui Dumnezeu sincer: caci toate sunt de la Dumnezeu si toate sunt spre binele nostru. Daca sa va tratati? De ce sa nu va tratati? Si pe medici si medicamentele tot Dumnezeu le-a facut. Oare degeaba le-a facut? Nu; ci pentru ca ele sa vindece bolile. Evitarea medicului si a medicamentelor este un repros adus lui Dumnezeu. Puteti sa nu va tratati, hotarandu-va spre rabdare, dar trebuie sa va temeti ca nu cumva sa vi se strecoare increderea prea mare in sine si sa ziceti: "Sa se trateze cei slabi, eu sunt puternic". In urma unei asemenea pareri despre sine vine cartirea. Mai bine este asa: daca a venit boala, sa va tratati; daca va trece durerea datorita medicamentelor, slava lui Dumnezeu, iar daca nu va trece, sa rabdati si lui Dumnezeu sa-I multumiti. [IX, 70]
Socotiti ca boala dumneavoastra este pedeapsa lui Dumnezeu pentru pacatele savarsite ... Asa este, chiar daca nu intotdeauna se vede. Caci toate sunt de la Dumnezeu si toate sunt spre binele nostru sufletesc si vesnic. [XII5, 3]
