"Scoala Waldorf" este creatia
"Societatii antroposofice", intemeiata de Rudolf Steiner in anul 1913.
In opinia lui Steiner, menirea acestei scoli este aceea de a educa si de
a forma oameni liberi, independenti de ordinea politica si sociala
existenta, intrucat doar un om liber are capacitatea de a conferi in
permanenta noi forte ordinii sociale prezente.
Prima scoala de acest tip, inaugurata
la data de 7 septembrie 1919, a fost construita in urma colaborarii
dintre Rudolf Steiner (27 februarie 1861 - 30 martie 1925) si directorul
general al fabricii de tigari "Waldorf-Astoria", din Stuttgart, Emil
Molt (1876-1936), care a suportat toate cheltuielile pentru aceasta
investitie.
La deschidere, "Scoala libera Waldorf",
cum avea sa fie numita aceasta institutie antroposofica, avea 252 de
elevi, dintre care 191 erau copii ai angajatilor fabricii. Steiner a
ocupat functia de director al acestor scoli pana la moartea sa, in anul
1925. In acel an existau deja in Germania doua asemenea scoli, iar in
Olanda si Anglia, cate una. In anul 1938, cele opt scoli Waldorf din
Germania au fost interzise. In acelasi an, in alte tari mai functionau
inca paisprezece asemenea scoli.
Pedagogia aplicata in scolile "Waldorf"
isi are radacinile in pretinsa stiinta spirituala antroposofica, desi
Rudolf Steiner sustinea ca "Scoala Waldorf" n-ar urma linia unei anumite
conceptii religioase sau filosofice. Pedagogia propusa de Steiner
corespunde insa perfect conceptiei lui despre evolutia in trei etape a
omului; fiecare dintre aceste etape se deruleaza pe parcursul a cate
sapte ani.
Potrivit lui Steiner, pana la sapte ani
se se formeaza trupul fizic; educatia primita in familie si gradinita
in acest interval nu este altceva decat un ajutor pentru intruparea
acestui element fizic al omului. In acest capitol al vietii, organele
senzoinale devin functionale. De asemenea, tot in acesti ani, intre
fortele spirituale, se dezvolta vointa, cu ajutorul careia copilul isi
formeaza trupul fizic in asa fel, incat acesta sa devina utilizabil
pentru restul vietii.
Mai apoi, urmeaza perioada de pana la
14 ani, cand copilul actioneaza mai mult in planul sufletesc, cand
devine apt pentru educatie. Odata cu nasterea trupului eteric, vor
trebui cultivate si dezvoltate sentimentele copilului. In aceasta faza,
copilul intra sub tutela unei autoritati, reprezentata de profesor, care
il va conduce pana la urmatoarea etapa a vietii. In acesti ani, elevii
nu utilizeaza nici un fel de manuale, ci invata doar in functie de ceea
ce li se preda si dicteaza. Daca este cazul, profesorul isi poate impune
autoritatea inclusiv prin pedepse corporale.
Capacitatea de evaluare a copilului
apare, in conceptia lui Steiner, progresiv, abia dupa inceputul
pubertatii, intre 14-21 ani, adica dupa nasterea trupului astral. Catre
sfarsitul perioadei de scolarizare se dezvolta individualitatea omului.
Pe la 19 ani, tanarul traieste o experienta interioara profunda, el
incepe sa inteleaga ceea ce isi doreste de la viata, are o imagine clara
despre destinul sau profesional si incepe sa cultive relatii de
prietenie.
In cadrul scolilor Waldorf, totul se
fundamenteaza si orienteaza in functie de antropologia lui Steiner:
materiile care se predau la nivelul unei clase, metoda pedagogica
utilizata, ba chiar ornamentatia salilor de clasa si coridoarelor. Este
limpede ca, in acest conditii, Scoala Waldorf, care se autointituleaza
"libera", nu este nici pe departe libera. Ea prescrie exact ceea ce este
bine si ceea ce este rau pentru copii. Tot la fel, vacantele de vara,
in timpul carora elevii scapa pentru cateva saptamani de sub influenta
scolii si a profesorilor, sunt privite de catre pedagogii scolilor
Waldorf ca un real pericol.
Dupa cum se poate observa, in acest
mod, copiii sunt crescuti, stigmatizati si dirijati pe baza unei
cunoasteri si experiente cu un caracter ocult, pe baza unei structuri de
evaluare, de multe ori, necunoscuta parintilor si autoritatilor
statului.
Intreaga perioada de scolarizare si
viata particulara a copiilor sunt tinute sub un control strict.
Fundamentele unei asemenea pedagogii stranii exclud dialogul cu oameni
de stiinta care impartasesc alte principii, ele nu tin seama de
cunostintele pedagogice si psihologice din afara spectrului
antroposofic. Din pacate, acestea nu sunt aduse in mod clar si fara
echivoc la cunostinta publicului larg.
Iulian Predescu
| 
