| Plansul de sambata seara -Sfantul Efrem Sirul Acum, inca si astazi, cu fata rusinata si in pamant
plecata, indraznesc sa graiesc catre Stapanul ingerilor si Ziditorul
tuturor; iar eu sunt pamant si cenusa; ocara oamenilor si defaimare
norodului; vierme, cu adevarat, si nu om, mustrat si prihanit fiind, cu
totul prea dureros si de mahniciune plin. Cum voi cauta catre bunatatea Ta, Stapane? Cu ce fel
de inima, cu ce fel de constiinta? Ce fel de limba necredincioasa si
intinata voi indrazni sa misc? Si cum voi face inceputul marturisirii
mele? Peste masura eu, ticalosul, am intaratat numele Tau
si mai presus decat curvarul am vietuit curveste. Ca pe cel ce este
intru mine dupa chipul Tau l-am intinat, netrebnicindu-l, si glasul
poruncilor Tale nu l-am pazit. A caror pacate ale mele lasare voi cere mai intai eu,
pacatosul? A celor intru cunostinta, cu neasemanare neiertate, ori a
celor intru calcarile de sfintele Tale porunci, ori a celor intru
impreuna invoirile cu gandurile cele rele si viclene? Stiu, Doamne, ca, pentru multele intinari ale
sufletului meu si pentru necuratia mea, nu sunt vrednic de infricosata
Ta chemare. Nu pot sta intru rugaciune inaintea Ta; nu pot sa caut si sa
privesc la inaltimea Cerului, caci cu poftele cele necuvioase usa
deschizand-o si dobitocesti si fara de randuiala porniri uneltind, pe
ticalosul meu suflet cu patimile l-am intinat. Miluieste-ma Doamne, ca sufletul meu s-a inecat in
marea dezmierdarilor celor amare; si cu urata socoteala haina sufletului
meu am manjit-o; si toata mintea mea s-a framantat de gandurile
dracilor; si prin toate lucrurile si gandurile mele am amarat si de-a
pururea amarasc bunatatea Ta, iar pe vrajmasul meu care se lupta cu mine
de-a pururea il trag catre mine si il slujesc. Constiinta imi mustra gandirea mea. Imi rusinez fata
mea. Insumi de sine-mi osandit sunt mai inainte de judecata cea gatita
mie. Inversunarea ce este intru mine ma biruieste, ca de-a pururea in
noroiul lacomiei pantecelui ma tavalesc; scrisa pe stalp este reaua mea
petrecere, ca de-a pururea dezmierdarile ma innegureaza; spre osanda imi
este goliciunea mea, ca de-a pururea reaua putoare a patimilor ma
manjeste, de-a pururea cu gandurile spurcate ma intinez. Din pruncie m-am facut vas al pacatului celui de
stricaciune facator, si acum, in fiecare zi auzind de judecata si de
rasplatire, nu voiesc sa stau impotriva poftelor trupului care se ostesc
impotriva sufletului meu, ci totdeauna eu, ticalosul, intru cunostinta
pacatuiesc, totdeauna ma amagesc, totdeauna ma robesc, totdeauna ma
biruiesc. Pentru aceasta sarac si urat, Doamne, si pustiu de darul Tau
ma fac. Vai mie, Doamne, ca indelunga rabdarea Ta rau am
cheltuit-o! Vai mie, ca intru multi ani am scarbit pe Duhul Tau cel
Sfant! Vai mie, ca vremea vietii mele a trecut intru toata
desertaciunea! Ci, Doamne, nu cu mania Ta sa ma mustri pe mine, sa
nu dai la aratare pacatele si rusinoasele mele lucrari cele urate in
privelistea a toata lumea, inaintea tuturor ingerilor si a oamenilor,
spre rusinea mea si spre osanda vesnica; ca pricinuitor sunt a toata
rusinea si osanda. Cum voi plange orbirea sufletului meu! Cum voi plange
atata necunostinta a mea! Cum voi plange voirea mea cea asa de patimasa
si nepocaita! Astazi nevoitorii se odihnesc cu mangaierea Sfantului
Duh, iar eu ma tulbur, socotind saracia mea cea din lenevire. Astazi se veselesc cei carora li se descopera de
catre Dansul cele tainice, iar eu ma rusinez ca de toata fapta cea buna
strain am crescut. Astazi se bucura cei ce vad de la Dansul vistieriile
rasplatilor lor, iar eu plang cu amar ca m-am alaturat cu dobitoacele
cele fara de minte si m-am asemanat lor. Gol m-am facut eu, ticalosul,
cu a mea trandavie, fiindca strain sunt de cei ce intru rugaciune si
intru priveghere s-au nevoit. Cauta spre mine, Stapane, cu mila, dintru inaltimea
Ta cea sfanta. Vezi neindreptarea sufletului meu celui netrebnic si, cu
judecatile care stii miluindu-ma, indrepteaza-ma. Ca inaintea sfantului
Scaun al slavei Tale stand, ca atingandu-ma de prea-curatele Tale
picioare, asa ma rog si ma cuceresc cu inima zdrobita: Miluieste-ma, Milostive, pe mine, faptura Ta;
intoarce-ma pe mine in dar cu darul Tau. Stiu ca toate le poti si cu
neputinta Tie nimic nu-Ti este. Sa nu astepti voirea mea cea stricata,
ca nu am osardie spre a ma indrepta pe sine-mi. Plangeti pentru mine, toata firea cea vazuta si cea
nevazuta, cel ce intru pacate si in patimi de tot am imbatranit.
Plangeti pentru mine, cel ce sunt intreg-intelept pentru cei ce ma vad,
iar in launtru de-a pururea curvesc. O, suflete muncit, s-a apropiat dezlegarea ta cea din
trup! Pentru ce te veselesti intru privirile cele straine de tine, de
care o sa te lasi si de care o sa te lipsesti? Gandeste-te la cele pe
care le-ai lucrat, cum si ce sunt: cu cine ti-ai petrecut zilele
lucrarii si ale plugariei. Pe cine ai veselit cu lupta ta, ca sa-ti vina in
intampinare in ceasul iesirii tale; pe cine ai veselit intru alergarea
ta, ca sa fii odihnit in livada sa; si pentru cine ai muncit in dar, sau
intru privegheri te-ai ticalosit, ca sa-ti iasa inainte cu bucurie; pe
cine ti-ai facut prieten in veacul ce va sa fie, ca sa te primeasca
voios; in ce fel de tarina te-ai tocmit si ce plata va sa-ti dea tie; cu
ce nevointe ai veselit pe Domnul, pe Nascatoarea de Dumnezeu, pe
Sfinti, pe vecinii tai. Trezveste-te, suflete ticaloase, ca sa nu te afli in
ceasul despartirii in scarbe si in suspinuri; ca sa nu plangi fara de
folos in vecii vecilor. Vor veni atunci acestea toate in mintea ta si
vei zice intru sine-ti, plangand si jeluindu-te cumplit: Eu pe acestea
in fiecare ceas, pe toate mi le-am amintit, insa nu m-am ingrijit de a
mea mantuire. Vezi, Stapane Hristoase, Mantuitorule, izvoarele
lacrimilor mele si zdrobirile si suspinurile nevrednicului meu suflet;
si sa vina peste mine mila Ta, mai inainte de a veni Judecata cea
infricosata sa ma ia nepregatit si rusinat. Trimite-mi putere mai presus de puterea mea, ca sa ma
intoarca pe mine si sa viez intru cuviosie si dreptate, dupa sfanta
voia Ta. Sfinteste-mi inima mea, care s-a facut pestera si lacas al
dracilor. Sfinteasca-se peste mine infricosatul si prea-sfintul
Tau nume. Nu am fost eu odata pe pamant. Si Ti s-a parut Tie, intru
multe indurarile Tale, a ma plasmui intru pantecele maicii mele; si m-am
nascut, cu mila Ta, invrednicindu-ma a ma face vas darului Tau; si
mi-ai daruit mie luminarea duhovnicestii cunostinte. Iar eu, lenesul si
pacatosul, am lepadat si lepad daruirile darului Tau. Deci de ce fel de iertare sunt vrednic eu, ticalosul,
cerand indurare, Doamne, caci nu am marturisire curata? Ca de multe ori
m-am fagaduit Tie sa ma pocaiesc, si mincinos al fagaduintei m-am
facut. De multe ori m-ai miluit, si eu iarasi m-am lepadat.
De multe ori m-ai tinut, si eu iarasi m-am intors. De multe ori m-ai
inviat, si eu iarasi am cazut. Pentru aceasta hotararea eu o aduc asupra
mea si marturisesc ca sunt vrednic de toata munca si pedeapsa. De cate ori ai plinit darul Tau cel mangaietor,
iubitorule de oameni, prisosind cu bucurie, iar eu pururea Te intarat pe
Tine! De cate ori ai desavarsit asupra mea darul Tau, si ai saturat
foamea mea, si setea mea ai racorit-o! De cate ori ai luminat gandirea
mea cea intunecata si ai adunat din inselare gandurile mele! De cate ori
ai imbogatit saracia mea si ai gonit putrejunea mea, iar eu, ticalosul,
totdeauna lepad bogatia Ta. Cu totul ma spaimantez si ma cutremur, acestea
gandindu-le. Cu totul intru adancul indoielii ma cufund, nimic vrednic
catre darea de raspuns nu am eu, ticalosul. De cate ori mi s-a facut mie
darul Tau, Stapane, cale a vietii, si luminare, si bucurie nepovestita!
De cate ori s-a facut intru inima robului Tau intelepciune, si
frumusete, si putere, negraita inaltime si lauda, si bucate mai dulci
decat mierea in gura robului Tau! Cum voi povesti darurile cele ce mi s-au dat mie de
la darul Tau, Doamne, pe care eu, ticalosul, le-am lepadat si le lepad
pentru lenevirea mea? De nenumarate pedepse fiind vrednic, de nenumarate
daruri m-ai umplut pe mine, pacatosul; iar eu, ticalosul, cu cele
impotrivnice iti rasplatesc. Ci Tu, Doamne - ca Cel ce firesc ai noianul
indelungii rabdari si adancul milosardiei - sa nu ma parasesti, ca sa nu
fiu taiat ca smochinul cel neroditor; sa nu Te grabesti a ma secera pe
mine crud si fara de vreme din viata; sa nu ma iei pe mine ne-gata
fiind; sa nu ma ridici pe mine mai inainte, pana nu imi voi aprinde
candela; sa nu ma iei pe mine neavand imbracaminte de nunta; ci, ca un
bun si iubitor de oameni, miluieste-ma, si-mi daruieste mie ani spre
pocainta. Sa nu pui sufletul meu gol jalnica mustrare inaintea
infricosatului si nemitarnicului Tau Divan; ci, ca un iubitor de oameni,
milostiveste-Te spre mine, Doamne, cel sarac cu sufletul, cel jalnic,
cel gol, cel neputincios, cel lenes, cel spurcat, cel curvar, cel
trandav, cel impietrit, cel afundat, cel rusinat, cel pacatos, cel
neindraznet, cel fara-de-raspuns, cel osandit, cel nevrednic, cel
vrednic de toata pedeapsa si munca. Daca dreptul abia se mintuieste, apoi eu, cel pagan
si pacatos, cum ma voi arata? Daca stramta si necajita este calea care
duce la viata, apoi cum eu, netrebnicul, care ma impatimesc de
dezmierdari si desfranez, ma voi invrednici mantuirii? Daca prin multe necazuri se mosteneste de cei
vrednici imparatia Cerurilor, atunci cum eu, cel fara de minte, voi
dobandi mostenirea si odihna cea vesnica? Vai mie, suflete netrebnice! Scurta este viata,
repede trece vremea, catre moarte trimitand. Ce raspuns vei da, intru
cunostinta pacatuind? Cum vom rabda mustrarea? Ce fel de cutremur ne va
lua, cand vom auzi acea amara si plina de plans tagaduire: «Nu va stiu
pe voi.»? Pe voi toti va rog, Sfinti ai lui Dumnezeu, soliti
pentru mine, pacatosul si prea-micul. Varsati, rogu-va, cererea voastra
pentru mine catre induratul Dumnezeu, ca sa intoarca sufletul meu din
iadul in care s-a pironit de patimile cele de necinste, ca sa
straluceasca sfantul Sau dar intru dansul si sa-mi lumineze gandirea cea
intunecata; ca sa ma fac prea-osarduitor si vrednic de pocainta, cu
puterea sfintelor voastre rugi. Ci Tu, Doamne, Mantuitorul meu, Fiule al adevaratului
Dumnezeu, Tu, precum stii, precum voiesti, pentru singura bunatatea Ta,
in dar ma intoarce de la rautatea ce este intru mine si de la pierzare,
si pune intru mine fapta buna cea frumoasa, deznadejdea sufletului meu
izgonind-o. La mila Ta nazuiesc eu, ranitul. Primeste suspinurile
mele ca pe lacrimile desfranatei. Sa nu ma urasti pe mine pentru
intinaciunile cele multe ale pacatelor mele. Stii, Stapane,
lesne-alunecarea firii omenesti. Adu-ti aminte ca din tinerete se pleaca
gandirea omului cu sarguinta spre cele rele si viclene. Adu-ti aminte
ca Tu singur esti curat, si fara prihana, si nespurcat. Miluieste-ma pe mine, Cel ce esti din fire bun, si
milostiv si milosard. Biruieste impietrirea mea si fa insuti, precum
stii, indreptarea; ca ma tiranisesc de obiceiul meu cel rau si viclean;
ca neputincios sunt cu trupul, si cu sufletul, si cu cunostinta; ca s-a
stins vremea mea; ca s-au stins intru desertaciuni zilele mele. Mi se apropie sfarsitul caii si insumi sunt
neravnitor spre indreptarea de sine-mi. Si deschide-mi mie, Stapane, usa
milei Tale si sa nu mi-o incui pe dansa, ca sa bat cu nevrednicie. Intinde-mi mie mana de ajutor intru noianul patimilor
si al dezmierdarilor care ma inviforeaza. Da-mi mie vreme de pocainta
si chip de mantuire. Caci daca nu vei face Tu, Doamne, cate eu voiesc,
neputincioase si lesne de stricat sunt acelea; cate eu apuc
nefolositoare si nedesavarsite se fac. Iata, Doamne, vezi impotrivirea vrajmasilor si
neputinta firii noastre. Pana cand iti intorci fata Ta de la mine? Pana
cand se va inalta vrajmasul meu asupra mea? Intoarce, Doamne, izbaveste
sufletul meu din lucrarea lui cea rea; caci peste tot ma ranesc si el
sta rizand de mine. Mantuieste-ma pentru mila Ta si nu pentru lucrurile
mele; caci rele si viclene sunt. Adu-Ti aminte, Doamne, ca milele Tale
din veac sunt, peste cei pacatosi intinzandu-se. Caci, daca vei privi la
faradelegi, ca si cum nu as fi voi pieri. Sa nu biruiasca trandavia si nebunia mea iubirea Ta
de oameni cea nemarginita. Sa nu ma randuiesti de-a stanga cu caprele pe
mine, cel iute la pacat, cel ticalos, cel nevrednic de mila. Sa nu ma
judeci pe mine, Stapane, ca pe un rob netrebnic si rau, si viclean, nici
sa ma pierzi pe mine cu cei ce-Ti zic Tie «Doamne, Doamne» si nu fac
voia ta. Primeste, Stapane, si auzi spurcata si nevrednica mea
cerere, Cel ce mantuiesti pe toti cei ce nadajduiesc intru Tine, Cel ce
nu Te intorci despre cererea pacatosilor, Cel ce dai mana celui ce zace
jos. Povatuieste-ma pe mine la frica Ta. Da-mi mie lacrimi
de umilinta, pocainta spre mantuire aducand, caci catre Tine am ridicat
ochii cei ganditori ai sufletului meu; caci catre Tine, Doamne, m-am
indreptat din pantecele maicii mele; si sa nu ma lepezi pe mine de la
fata Ta, ca multe sunt indurarile Tale peste cei ce cheama numele Tau
intru adevar; ca bine esti cuvantat in vecii vecilor. Amin! Alta rugaciunea Sfantului Efrem Sirul - fiindca nu se face plecarea genunchilor sambata seara - Darul Tau mi-ai dat mie sa graiesc catre Tine,
Doamne, si dorul pe care il am catre bunatatea Ta ma sileste sa nu tac.
Ca un singur bun si al nostru al tuturor Ziditor, iarta faradelegile si
pacatele robului Tau celui pacatos si nemultumitor. Stiu ca covarsesc cu pacatele pe toti oamenii,
Doamne, dar am scapare adancul cel covarsitor al indurarilor Tale; si
tare sunt incredintat ca primesti si miluiesti pe toti cei ce
nadajduiesc la bunatatea Ta; si mai inainte cunoscator fiind, Stapane,
inima celui ce vine la Tine mai inainte o vezi daca s-a dezbracat de
lume cu totul. Mai inainte de a ajunge el la usa ii deschizi lui;
mai inainte de a-Ti cadea el la picioare ii intinzi mana; mai inainte de
a varsa el lacrimi indurarile Tale i le intinzi si, ca pe un negutator
care cu multa bogatie s-a intors, asa primesti pe cel care vine la Tine
din tot sufletul; ca doresti sa vezi pocainta, si poftesti sa vezi
lacrimi, si Te bucuri de sarguinta robilor Tai celor ce se nevoiesc sa
gaseasca curatia. Insa, fiindca nu este cu putinta a se vinde
vindecarile darului Tau, Doamne, si prin lacrimi le daruiesti pe acestea
in dar, daruieste mie, nevrednicului robului Tau, lacrimi, ca sa rog
neasemanata bunatatea Ta cu luminare, si cu dorire, si cu credinta, si
sa ma vindec de ranile mele cele ascunse. Deci arata intru madularele mele milosardia Ta cea
multa, milosarde Doctore, si curate fa ranile mele, si aratata se va
face milosardia Ta spre mine, ticalosul. Izbaveste-ma de muncile cele ce
se cuvin mie. Izbaveste-ma pe mine, Doamne, de necajirea
nevazutilor vrajmasi, si sa se propovaduiasca darul Tau, ca el pe mine
m-a slobozit. Sa se propovaduiasca darul Tau, precum totdeauna si
aiurea, precum la cei nenumarati trandavi, asa si la mine. Asemenea este, Stapane, mintea noastra cea
neputincioasa lemnului celui de curand rasarit, trebuindu-i totdeauna
umezeala apei. Astfel, gandirea noastra, neputincioasa fiind, are nevoie
neincetat de darul Tau si de luminare. Vindeca-ma, Doamne, si ma voi vindeca. Iar de m-am
lepadat si ma lepad, ca un pamantesc, insa, precum ai umplut vedrele de
blagoslovenia Ta, umple si inima mea de darul Tau si de bunatatea Ta. Maica cea milosirda, Doamne, lepadand-o pruncul ei,
nu voieste a-l trece cu vederea pe dansul, ca se biruieste de
milostivirea ei. Milostivirile pasarii curg asupra puilor ei, si in
fiecare ceas ii cerceteaza pe dansii, si hrana le aduce lor, si se
osteneste ca sa-i hraneasca pe dansii. Asa si milosardia Ta se biruieste
de catre bunatatea cea dintru Sine-Ti ai milui pe cei ce din tot
sufletul Te cheama pe Tine. Insa aceia, prunci fiind, la Judecata nu vor veni,
iar eu, ticalosul, intru cunostinta pacatuind, stiu ca voi fi judecat.
Cad deci, indurarile Tale trebuindu-mi, Fiule al lui Dumnezeu,
Unule-Nascut, ca in tot ceasul sa ma cerceteze darul Tau pe mine, cel
pacatos si nevrednic, si sa mi se faca mie acesta luminare, si scapare,
si putere, ca sa ma acopere cu aripile sale atunci, in ceasul cel
infricosat al judecatii, si sa stau de-a dreapta Ta cu cei ce bine s-au
nevoit si Ti-au bine-placut Tie, cu indurarile darului, cu mantuirea
intru mila, slavind si bine-cuvantand bunatatea Ta cea nemasurata, in
vecii vecilor. Amin! Pe toate Tu le-ai zidit, Doamne; insa acelea la
Judecata nu vor veni, iar eu si pentru un cuvant desert, si pentru
ganduri rele si viclene, si pentru insasi pofta ma voi osandi. Ca
numaidecat ce vine asupra-mi dulceata, indata si uit pe toate ale mele
si, ca si cum as fi iesit din minte, intru toate robesc rautatii: ma fac
maret in desert, manios, trandav, lenevos, inalt, indracit cu
pantecele, iubitor de dezmierdari, cu totul intinat; in tot ceasul ma
amagesc si nu pricep. Venirea de fata a darului Tau, Stapane, iubitorule de
oameni, daruieste dulceata, liniste, umilinta. O, iubitorule de oameni,
prea-bunule Doamne, vrand si nevrand, mantuieste-ma pentru multa
bunatatea Ta. Amin! Sfantul Efrem Sirul
 despre dreapta credinta ortodoxa , yoga , vrajitorie , secte , reincarnare , parapsihologie , moarte , suflet , biserica, ortodoxa ,romana, calendar, crestin, ortodox, parintele, Cleopa ,vietile, sfintilor, icoane, biblia, evanghelia, Dumnezeu , vocea evangheliei ,masonerie, casatorie ,nunta, tantra, ,reincarnare, eros ,tantrice ,yoghin, yogaesoteric, , alchimia ,astrologie, horoscop, korosi , evanghelica ,sfarsitul lumii , taina cununuei ,curatirea de patimi, crestin ortodox, paginiortodoxe, viata, sfantul, sf., despre, Romania ,predici ,crestine, romaneste ,textul ,sfanta ,scriptura, online, download ,biblice ,spre, cer radio ,crestinism ortodox, biserici, mp3 ,muzica ,bizantina ,slujbe, curatirea, patimi ,crestinism, ministru, stefan cel mare, manastirea putna, sihastria, sambata, manastiri, parintele staniloae, arsenie boca, papacioc, cleopa, ioanichie, sofian,Despre dreapta credintaortodoxa , yoga , vrajitorie , secte , reincarnare , parapsihologie , moarte , Intamplari de necrezut, Calatoria sufletului dupa moarte. Despre puterea mistica a muzicii, Sfaturi ortodoxe, Predici ale Parintelui Cleopa, rugaciuni ortodoxe, rugaciunile de cerere, rugaciunile de multumire , rugaciunile de lauda, rugaciunile intalnite in cult, rugaciuni in vreme de boala, rugaciuni catre sfinti, rugaciuni catre ingeri |
