Si astazi, Doamne, cu fata rusinata si-n pamant
plecata, indrazesc catre Tine, Stapanul ingerilor si Ziditorul tuturor, eu ca
ce sunt pamant si cenusa, ocara oamenilor si defaimarea norodului, vierme si nu
om. Sunt mustrat si prihanit cu totul, plin de durere si de intristare.
Cum voi cauta catre bunatatea Ta, Stapane? Ce fel de limba necredincioasa si
intinata voi indrazni sa misc catre Tine? Si cum voi face inceputul marturisirii
mele? Peste masura am intinat eu, ticalosul, numele Tau. Si mai ticalos decat
curvarul din Evanghelie am vietuit curveste. Caci pe acela ce este intru mine
dupa chipul Tau l-am intinat si l-am lasat fara paza.
Care pacate ale mele, eu ticalosul, voi cere mai intaii sa mi le ierti? Pe cele
intru cunostinta, cu neasemanare neiertate? Sau a tuturor calcaturilor de
porunci pe care, cu gandurile mele si cu simturile, nevraind le-am savarsit?
Stiu, Doamne, ca, pentru multele intinari ale sufletului meu si pentru
necuratia mea, nu sunt vrednic de chemarea Ta. Nu pot sta intru rugaciune
inaintea Ta. Nu pot sa caut si sa privesc la inaltimea cerurilor, caci
pornirile rele, fara randuiala uneltind, intru totul sufletul l-au intinat.
Haina cea de nunta a Botezului mi-am manjit. Caci toata mintea s-a framantat in
gandurile dracilor. Prin toate lucrurile si gandurile, pururea Te amarasc. Iar
pe vrajmasul meu, care se lupta cu mine de-a pururi, il trag catre mine si lui
ii slujesc. Cugetul ma mustra, fata mi se rusineaza in inima mea. Osandit de
mine insumi, astept judecata Ta.
O, cum ma da pe fata inversunarea din mine! Si cum, fara intrerupere, in noroi
ma tavalesc. De-a pururi cu ganduri desfranate ma pangaresc. Caci din pruncie
chiar m-am facut vas pacatului. Si acum, in fiecare zi, stiind ca ma asteapta
Judecata, eu totusi pacatuiesc. Nu vreau sa ma impotrivesc poftelor trupului.
Ci intocmai, intotdeauna, ma ratacesc si patimilor robesc.
Vai mie Doamne! - indelunga Ta rabdare cat de rau am cheltuit-o. Vai mie! Vremea
vietii am petrecut-o in desertaciuni. Doamne, sa nu ma mustri cu mania Ta! Sa
nu dai la vedere toate lucrurile mele cele urate si necuviin- cioase ca sa le
afle toata lumea. si nici inaintea ingerilor, spre osana vesnica sa nu ma dai.
Stiu ca de toata rusinea si de toata osanda sufletului sunt vrednic, Stapane!
O, cum voi putea plange orbirea sufletului meu? Cum voi plange atata
necunostinia? Cum voi plainge voirea mea atat de patimasa si nepocaita?
Alaturatu-m-am cu dobitoacele cele fara de minte si m-am asemanat lor. Gol m-am
facut eu, ticalosul, prin a mea trandavie caci strain sunt de cei ce intru
rugaciune si intru priveghere s-au nevoit. Cauta spre mme, Stapane, cu mila
dintru inaltimea cea sfanta a Ta. Vezi neindreptarea sufletului meu celui ticalos
si cu judecatile Tale miluieste-ma si ma indreapta.
Ca si cum as sta inaintea Sfantului Scaun al Slavei Tale, ca si cum m-as fi
atins de prea curatele Tale picioare, asa ma rog si ma daruiesc Tie cu inima
zdrobita.
Miluieste-ma, Milostive, pe mine, faptura Ta. Intoarce-ma pe mine cu Darul Tau.
Stiu ca toate le poti si cu neputinta nimic nu este inaintea.Ta. Sa nu astepti
vointa mea cea stricata, caci nu am osardie spre a ma indrepta. Plangeti toata
firea cea vazuta si nevazuta, pentru mine, cel care intru pacate si-n patimi de
tot am imbatranit. Plangeti pentru mine, cel care pentru cei ce ma vad sunt
intreg si intelept, dar pe dinlauntru de-a pururea curvesc.
O, suflete ticalos, s-a apropiat dezlegarea ta de trup! Pentru ce te veselesti
de privirile cele straine de tine, de care vrei sa te lasi? Cu care lucruri ai
veselit pe Domnul, pe Nascatoarea de Dumnezeu, pe Sfinti si pe vecinii tai?
Trezeste-te, suflete ticalos, ca sa nu te afli in scarbe si-n suspine! Ca sa nu
plangi fara de folos in vecii vecilor. Caci de ar veni atunci toate in mintea
ta, nu te vei ajutora. acum este vremea rascumpararii, pe care toti au
folosit-o.
Trimite-mi puterea Ta, Doamne, spre ajutor.Intoarce-ma si miluieste-mi inima,
care s-a facut pestera si locas dracilor. Nu sunt vrednic sa-ti cer iertare,
Doamne, ca de multe ori m-am fagaduit sa ma pocaiesc Tie si mincinos al
fagaduintei m-am facut. De multe ori m-ai ridicat si eu iarasi am cazut. Pentru
aceasta atrag osanda asupra mea si marturisesc ca sunt vrednic de toata munca
si pedeapsa. Caci de cate ori mi-am luminat mintea cea intunecata si ai adunat
din ratacire gandurile mele si eu iarasi, cu sufletul meu, vin spre cel rau.
Totul ma inspaimanta si ma cutremur cand ma gandesc cum m-a biruit patima. Cum
voi povesti darurile ce mi s-au dat mie de la Darul Tau Doamne, pe care eu,
ticalosul, le-am lepadat si le lepad din pricina lenevirii mele! Caci Tu
Stapane, cu nenumarate daruri m-ai umplut pe mine, iar eu, ticalosul, Ti-am
rasplatit cu cele potrivnice.
Si Tu, Doamne, cel ce firesc ai indelunga rabdare si adincul milostivirii, sa
nu ma parasesti ca sa fiu taiat precum smochinul cel neroditor. Sa nu te
grabesti a ma secera din viata crud si fara de vreme. Sa nu ma rapesti pe mine
nefiind pregitit. Sa nu ma ridici pe mine mai inainte de a-mi aprinde candela.
Sa nu ma iei pe mine neavand imbracaminte de nunta. Ci ca un bun iubitor de
oameni, miluieste-ma pe mine, si daruieste-mi ani de pocainta. Si nu pune
sufletul meu gol, la jalnica mustrare inaintea infricosatului Tau Divan. Caci daca
dreptul abia se mantuieste, apoi eu cel necredincios pacatos unde ma voi arata?
Si daca stramta si necajita este calea ce duce in viata, atunci eu, cel ce am
benchetuit desfatandu-ma si inaltandu-ma, cum ma voi invrednici bunatatilor
celor vesnice? Tu Doamne, Mantuitorul meu, Fiu al adevaratului Dumnezeu, in dar
intoarce-ma de la rautatea ce este in mine si din pierzare.
La mila Ta nazuiesc eu, ratacitul. Primeste suspinele mele ca pe lacrimile
curvei. Caci Tu, stii, Stapane, cat de lesne e alunecarea spre pacat a firii
omenesti!
Adu-ti aminte ca din tinerete se pleaca mintea omului spre cele rele. Sa nu te
manii asupra noastra, ci deschide-mi usa milei Tale.
Sa nu biruiasca trandavia mea iubirea Ta de oameni, sa nu biruiasca lenevia mea
sarguinta Ta. Primeste, Stapane, si auzi intinata si nevrednica mea rugaciune.
Cela ce nu Te intorci de la rugaciunea pacatosilor. Cela ce dai mana celui ce
zace jos. Povatuieste-ma pe mine la frica Ta! Da-mi lacrimi de umilinta !
Am ridicat ochii cei duhovnicesti ai sufletului meu catre Tine, Doamne. Sa nu
ma lepezi de la fata Ta, ca Binecuvantat este numele Tau in vecii vecilor -
Amin -