Vai mie, in ce fel de deznadajduim stau, in ce fel
de rusine zac ! Nu este omul cel dinlauntru, precum este cel vazut. Caci macar
ca vorbesc despre sfintenie, cugetarea uratelor patimi este in mine ziua si
noaptea. Si macar ca ridic in slavi curatenia prin graiurile mele, totusi in
inima mea, ma gandesc la necuratenie.
Vai mie, ce fel de judecata imi este gatita ! Pentru ca numai chip de sfintenie
am, iar nu si putere. Cu ce fala ma voi apropia oare eu, care de atatea rautati
sunt vinovat, de Domnul Dumnezeul meu, Cel Ce-mi cunoaste si cele ascunse ale
inimii mele. Ma tem, stand la rugaciune, sa nu se pogoare foc din cer si sa ma
arda pe mine, precum, oarecand, pe cei care in pustie, cu foc de la Dumnezeu,
Domnul i-a ars.
Dar eu ce voi astepta de la cele ale mele, care cu multa si nemasurata greutate
de pacate sunt infasurate?
S-a infocat inima mea, s-a schimbat gandul meu cel dreptcredincios, s-a
intunecat mintea mea. De-a pururea ma intorc ca un caine in varsatura sa.
Nu este in mine nici o indrazneala catre Cel Ce cearca inima si rarunchii.
Mintea nu-mi este curata si lacrimile imi lipsesc in rugaciune. Caci daca vreau
sa suspin, fata mi se apleaca scufundata in rusine. Bate-mi, o, Doamne, pieptul
care este locas al patimilor si al gandurilor rele !
Slava Tie, Facatorule de bine al sufletelor si trupurilor noastre. Mari si
multe sunt indurarile Tale peste noi pacatosii, Doamne!
Sa nu ma lepezi pe mine cu cei ce zic Tie "Doamne, Doamne", dar cu
inima nu implinesc voia Ta, pentru rugaciunile Prea Curatei Stapanei noastre,
Nascatoarea de Dumenezeu. Caci Tu cunosti, Doamne, patimile cele ascunse intru
mine. Tu stii ranile sufletului meu. Vindeca-ma, Doamne! Imi vei zidi casa
sufletului la care se ostenesc toti ziditorii, caci ma pregatesc catre
impotrivirea patimilor. Cand ma apuc de lupta, insa, atunci reaua mestesugire a
dusmanului imi slabeste taria sufletului prin placeri, si fara sa fie nimeni
care sa ma sileasca, ca pe un robit ma trage catre ele.
Ma sarguiesc sa ma smucesc din vapaia care ma arde si din neiscusinta, dar,
impreuna cu ea ma scufund. Cert pe cel bolnav, in timp ce eu sunt mai bolnav ca
dansul. Doctor al patimilor vreau sa ma fac eu, ticalosul, si iata ca eu insumi
ma dau lor robit. Lumineaza-mi Doamne, ochii inimii ca sa-mi cunosc multimea
patimilor.
Darul Tau sa umbreasca peste mine, Stapane. Lumineaza-mi mintea cea intunecata,
salasluind in mine lumina dumnezeirii ! Caci Tie nimic nu-Ti este cu neputinta.
Cine nu ma va plange pe mine oare, cand, pentru o mica placere, focul cel
nestins l-am cumparat si de Imparatia cea vesnica m-am lepadat?
M-am robit patimior, eu ticalosul!
Cu slobozenia sufletului meu, dobitoc m-am facut. Si nu pot sa caut catre
Domnul cel milostiv. Am ingropat in lene darurile Stapanului, cele de viata
purtatoare, si am iubit mai mult saracia patimilor! Strain m-am facut de
faptele cele bune, in tara departata a rautatii ducandu-ma.
Pe jumatate sunt mort, in viata fiind.
Plangeti-ma, lucratori infrinati, pe mine, care sunt indaratnic si indracit cu
pacatele si iubitor de dezmierdari! Plangeti-ma, cei miluiti, pe mine, care
L-am amarit pe Cel Ce m-a miluit! Plangeti-ma, cei ce ati iubit cele bune si
ati urat cele rele, pe mine, care am iubit cele rele si am urat cele bune.
Plangeti-ma, cei cu viata imbunatatita, pe mine, cel ce numai cu chipul sunt
imbunatatit, dar cu faptele sunt patimas si nebagator de seama. Plangeti-ma,
cei ce bine ati placut lui Dumnezeu, pe mine, care am placut oamenilor.
Plangeti-ma, cei ce dragostea cea desavirsita catre Dumnezeu si catre aproapele
o aveti, pe mine, care numai cuvintele iubesc, dar cu lucrurile stau departe de
adevarata dragoste. Plangeti-ma, cei ce aveti rabdare, si aduceti roade
prisositoare Bisericii Domnului, pe mine, cel nerabdator si neroditor.
Plangeti-ma cei ce fara de rusine si cu indrazneala va rugati lui Dumnezeu, pe
mine, cel ce ma rusinez a cauta la fata Domnului. Plangeti-ma, cei ce aveti
blandete, pe mine, cel ce sunt strain de blandete. Plangeti-ma, cei smeriti si
curati cu inima, pe mine, cel ingamfat si mandru si necuviincios. Plangeti-ma,
cei ce necastigarea apostolilor ati castigat, pe mine, cel indracit, cel ce cu
materia sunt ingreunat. Piangeti-ma, cei ce aveti in minte pe Judecatorul si
Judecata cea de dupa moarte, pe mine, cel ce marturisesc ca o pomenesc, dar
impotriva ei traiesc. Plangeti-ma, mostenitorii Imparatiei Cerurilor, pe mine,
mostenitorul gheenei focului.
Rugati-va, Sfinti ai lui Dumnezeu, pentru sufletui meu cel inviforat. Intru
ceea ce puteti, Sfinti ai lui Dumnezeu, ajutati-mi !
Caci stiu ca daca veti ruga pe Iubitorul de oameni, Dumnezeu, toate se vor
ierta noua, pentru noianul bunatatii Sale!
Si precum Dumnezeu este iubitor de oameni, asa si voi sa nu treceti cu vederea
rugaciunea mea, a pacatosului ! Caci eu n-am indrazneala, din pricina multelor
mele pacate rele. Lucrul vostru este, o, Sfinti ai lui Dumnezeu, a va ruga
pentru cei pacatosi ! Iar la Dumnezeu, lucrul este ca pe cei deznadajduiti sa-i
miluiasa
Rugati-va vietii pentru cel mort! Sa trimita Domnul darul Sau si sa opreasca
alunecarea sufletului meu smerit! Stapane al tuturor, primeste rugaciunea pacatosului
! Indulceste sufletul amarat de pacat ! Impartasesc celui insetat din izvorul
vietii si il povatuiesc cand inima ca intr-un lant de fier imi e tinuta. Sa ma
intampine indurarile Tale, Doamne, prin indurarile Sfintilor Tai, inainte de a
ma trage impreuna cu cei ce lucreaza faradelegea ! Acolo se vor descoperi cele
intru intuneric si cele intru lumina, lucrate de mine.
Vai mie, ce fel de rusine ma va cuprinde, cand ma vor vedea osandit pe mine,
care ma socotese acum fara prihana.
Lucrarea cea duhovniceasca am parasit-o, eu ticalosul, si patimilor m-am supus.
Vai mie suflete, pentru ce innegresti soarele cu negura patimilor? Pentru ce nu
se risipeste negura cand vine de fata raza? Pentru, ce alegem mai curand
stricaciunea decat nestricaciunea? Pentru ce ne framantam cugetul pe pamant cu
patimile?
Haina cea dumnezeiasca am netrebnicit-o, si nevrednic de Nunta cea imparateasca
m-am facut. De bunavoie ne-am daruit pacatelor vrajmasului si vietii noastre
robi ne-am facut.
Ce vei zice, suflete al meu Judecatorului, in ziua cea infricosata si groaznica
? Am flamanzit pentru Tine, sau inselat sau gol m-am facut, sau m-am smerit?
Te-am iubit pe Tine cu tot sufletul meu? Cu indrazneala striga suflete, catre
Domnul ! Primeste darul Lui, tu, cel ce esti slobod.
Pentru ce tot amani intoarcerea cand El te cheama? Pentru ce apuci pierzania si
nu mantuirea? Pentru ce nu-ti asculti cugetul cat mai ai inca vreme; pana ce
esti domn al gandurilor, pana nu se osteneste trupul si mintea inca e vie, pana
nu va zacea in puterea altora binele tau, pana ce mai poti prinde inca Darul cu
puterea crediniei si nu, cu indoiala, sa te prazi tu singur.
Pana cand lacrimile tale sunt vestite intoarcerii, intampina, stai vitejeste
impotriva patimilor. Lupta cu tarie, cu toata puterea, cu ajutorul lui
Dumnezeu. arunca-te cu vitejie asupra lui Goliat, sa nu te apuce mai inainte
talharul, sa nu te rapeasca mai inainte ucigasul. Ca nu cumva slujitorii
Imparatiei sa te incuie afara. Se cuvine sa ne temem si cu toata strajuirea sa
ne pazim. Se cade sa nu ne aratam mincinosi ai marturisirii noastre.
Ca vamesul suspin, ca si curva lacrimez, ca talharul slobod glas, ca si fiul
cel curvar strig catre Tine, Iubitorule de oameni, Hristoase, Mantuitorul
lumii, Lumina cea adevarata. Intareste sufletul meu cel slabit si robit cu
betia dezmierdarilor !
Tamaduieste ranile acestea, precum si abaterile mintii mele!
Spala-ma cu scumpul Tau Sange pe mine, cel inegrit, Rascumparator al pacatului
! Acum este vremea bine primita ! Acum este zi de mantuire. Cu multumirea milei
Tale, intoarce-ma, Unule, indelung Rabdatorule! Si ma slobozeste de toata
desfatarea cea dezmierdatoare. Sa nu ma arda cuptorul patimilor. Ci, cu roua
milei Tale sterge sufletul meu!
Vai mie, ca mi-ai daruit, Doamne, lumina cunostintei si eu o lepad,
netrebnicul. De cate daruri ma mai umpli pe mine pacatosul, Stapane, iar eu
ticalosul sunt nemultumit si nerecunoscator cu voia ! Totdeauna ma indulcesc cu
darul Tau, totdeauna ma intaresc si totdeauna il lepad intru amaraciunea mea si
iar ma schimb. Imi aduc aminte, Prea Bunule, de moarte, de muncile cele
vesnice; ci ma tragi pe mine totdeauna catre viata, sa ma mantuiesc, iar eu in
rautatea mea raman de-a pururi. Pentru aceasta nu voi avea nici im raspuns
acolo ! Bat sa mi se deschida usa milei Tale, Doamne; ingaduie-mi ca rugandu-ma
sa-mi dobindesc cererea ! Ca nu fara rusine caut sa ma miluiesc. Fii indelung
rabdator asupra mea, razvratitul ! Si izbaveste-ma de pacatele care m-au
inconjurat, ridica-ma sanatos din adancul faradelegilor !
Slobozeste-ma pe mine de tot lucrul cel rau mai inainte de a ma apuca
sfarsitul. Caci in Iad cine se va marturisi Tie? Albeste-mi vestmantul cel
intinat mai inainte de a veni porunca cea infricosata si a ma lua nepregatit si
nerusinat. Izbaveste-mi sufletul necajit din gura leului si miluieste-l pe
dansul cu darul si indurarile Tale.
Pentru rugaciunile Prea Curatei Stapanei noastre, Nascatoarea de Dumnezeu si
ale tuturor Sfintilor, ca binecuvantat esti in vecii vecilor - Amin. -
