Copii fiind, imi amintersc despre ultima saptamana din Postul Craciunului, care era plina de evenimente placute, printre care taiatul porcului, dar mai ales pregatitul turtelor pentru ziua de Craciun.
Luni diminata, mama se scula si cu faina care statuse dupa soba, la uscat, framanta un aluat fara drojdie, doar din faina, apa si sare pe care, dupa ce il insemna cu semnul Sfantei Cruci, il lasa o jumatate de ora sa de odihneasca.
Cand ne sculam, o gaseam pe mama cu facaletul lung in mana, intinzand foi subtiri, pe care mai apoi le taia in patru si la cocea pe marginea plitei, dupa care le punea sus, pe soba, pe un stergar de canepa alb (ca neaua de afara), se se usuce.
Noi trebuia sa spargem nucile, cat mai multe, caci turtele erau cu atat mai bune, cu cat aveau mai multe nuci. Odata sparte nucile, acestea erau puse intr-o tava, in rola, unde erau mestecate din cand in cand, sa nu se arda, dupa care, lasate sa se racesca, erau fercate de catre mama cu mainile si apoi vanturate, pentru a se indeparte coaja, apoi erau date prin masina de nuci, care le marunte bine.
Mai furam, cand se intorcea cu spatele, cate o manuta de nuci prajite si cate o turta coapta, pe care le rontaiam cu pofta.
Noaptea, turtele puse una peste alta, pana in tavan, trosneau parca vestindu-ne ca Iisus se va naste in curand si noi vom putea gusta din bunatatile Craciunului.
Cu o seara inainte de Ajun, mama punea un ceaun mare cu apa la fiert, iar cand clocotea, lua cate doua turte si le trecea prin clocotele dupa care, cu o paleta din plasa, le scutura putin si intinzandu-le le aseza cu indemanare pe platou. Ne randuiam cate una, sa presuram pe turte nuca prajita si tocata amestecata cu zahar, cu coaja de lamanie si cu vanilie.
Ultima turta ramanea asa cum o scotea din ceaun, iar mama o aseza frumos dand forma de tort acestei "prajituri", care trebuia sa stea macar o noapte,numai bine pana dupa ce trecea parintele, care le sfintea stropindu-le cu putina aghiasama.
Ne spunea mama in fiecare an ca Domnul Iisus ne vede ca postim si ne va ajuta sa crestem mari, destepte si sanatoase si intr-adevar asa se intampla.
Poarta casei era larg deschisa si dupa pranz venea parintele cu dascalul, ne punea patrafirul pe cap si ne dadea sa sarutam icoana Nasterii Domnului, dupa care si ii spunea mamei, care il poftea sa guste din turtele taiate frumos si asezate pe masa, langa sticla cu vin bun, pastrata special pentru aceasta ocazie:
- Da-le la copii sa guste, ca abia astepta. Craciun cu pace si bucurie.
Dandu-ne cate o bucatica de busuioc frumos mirositor, pe care il pastram printe lucrurile de pret, parintele pleca, lasand in urma miros de tamaie si de sarbatori.
