Painea pustniceasca este un aliment
intalnit mai ales in viata pustnicilor din vechime, de la care aceasta
paine isi trage si numele. Numita uneori si "paine harica", fapt care
i-a facut pe unii sa se pronunte prea repede impotriva ei, aceasta paine
este numai un aliment pustnicesc, aducator de mult folos celor care se
nevoiesc in liniste si rugaciune. Painea pustniceasca nu inlocuieste
Sfintele Taine si anafura, ci constituie numai baza unui regim alimentar
sanatos, intalnit mai ales in viata pustnicilor.
Painea pustniceasca este pusa adesea in
legatura cu parintele Ghelasie de la Frasinei, care o recomanda tuturor
ucenicilor sai. La randul sau insa, parintele Ghelasie a preluat
aceasta traditie de la cuviosul pustnic Arsenie Praja, care, la randul
sau, a aflat despre ea din traditia pustniceasca pusa in legatura cu
pustnicul Neofit din Carpati (secolul XI). Renumitul pustnic din
Apuseni, Cuviosul Arsenie Praja, trecut la cele vesnice in anul 1974, a
fost duhovnicul parintelui Ghelasie de la Manastirea Frasinei.
Painea pustniceasca, un ajutor in viata isihasta
Pentru pustnici, calugari si nevoitori
duhovnicesti, mancarea reprezenta adesea o problema esentiala. Daca
locul singuratic este prima conditie a unei vieti pustnicesti, mancarea
este a doua. Astfel, deparece pustnicii isi consacrau tot timpul
lucrarii duhovnicesti, a umbla "cu bucataria in pustie" era un fel de
contrazicere a vietii pustnicesti. Pentru aceasta, pustnicii din vechime
au gasit o solutie, pe cat de simpla, pe atat de roditoare: un aliment a
carui preparare nu solicita mult timp, nici foc, dar care hranea
suficient si sanatos.
Deoarece fructele de padure si
verdeturile aflate la indemana se aratau uneori insuficiente, pustnicii
din vechime au ajuns la "chipul painii", adica la "painea pustniceasca".
Aceasta paine, care nu necesita bucatarie, caci nu are nevoie de foc,
este o paine speciala, ea fiind mult intrebuintata de pustnicii din
vechime.
Painea pustniceasca devenise in vechime
hrana cea mai obisnuita a pustnicilor, ca un fel de "lege a
pustnicilor". Se spune ca cine nu manca aceasta paine, fie nu putea
ramane multa vreme in pustnicie, fie slabea mai inainte de vreme si se
imbolnavea. Pentru aceasta, painea pustniceasca si verdeturile aflate la
indemana erau de ajuns, atat pentru tineri, cat si pentru batrani, spre
a vietui indelung si sanatos.
Cu timpul insa, odata cu inmultirea
vietuitorilor din pustie si a a intemeierii manastirilor cu viata de
obste, painea pustniceasca a inceput a fi uitata, locul acesteia fiind
luat de painea alba, coapta pe vatra. Impreuna cu painea coapta, in
alimentatia monahilor au intrat si multe alte produse nefolosite pana
atunci de acestia. Pentru aceasta, calugarii si pustnicii au inceput sa
isi piarda sanatatea trupului.
Vechea traditie pustniceasca autohtona,
identificata de catre parintele Ghelasie cu cea "carpatina", a ramas
astazi mai mult o amintire de demult, aceasta avand tot mai putini
urmasi. Cand parintele Ghelasie de la Frasinei a vorbit despre valoarea
painii pustnicesti in viata mistica, acesta a fost judecat ca inselat.
Painea pustniceasca nu are nici o
legatura cu mistificarea vreunui aliment. Pentru aceasta, cand parintele
Ghelasie vorbea despre importanta acestei paini in viata isihasta, el
nu facea catusi de putin vreo "mistica a mancarii", ci vroia numai sa
arate ca viata mistica sta intr-o foarte stransa legatura cu alimentatia
trupeasca.
Reteta pentru painea pustniceasca
Se macina graul, obtinandu-se faina
integrala. Cu putina apa, faina integrala se framanta pana ce ajunge sub
forma de coca tare. Odata obtinuta coca, aceasta se lasa la dospit,
intr-un loc uscat si cald, in jur de zece ore. Odata dospita, aceasta
paine se poate manca asa cum este sau, daca se usuca si mai mult, sub
forma de pesmet.
Potrivit cuviosului Ghelasie de la
Frasinei, "aceasta paine are toata hrana". In acelasi sens, Sfantul
Grigorie Sinaitul spune: "Nu intaresc trupul celelalte mancaruri, cat il
intareste impartasirea de paine si apa.” In continuare, isihastul de la
Frasinei, spune: "Sfantul Antonie cel Mare manca o astfel de paine si a
trait peste o suta de ani. Multi pustnici, ajungand sa foloseasca
painea coapta, s-au imbolnavit, facand carente de hranire. Aceasta paine
aduce o ameliorare indeosebi in bolile psihice si in potolirea
patimilor. Indeosebi in specificul traditiei carpatine este folosita
aceasta paine pustniceasca, deodata cu gestul iconic al inchinarii
(rugaciunea)."
Teodor Danalache
| 
