Ocultismul (de la ocultum = ascuns, secret) sau esoterismul (de la ezotheros = intern, ascuns) este stiinta care pretinde ca ar cunoaste ceea ce este mai presus de experienta obisnuita, adica ceea ce este necunoscut in natura si in sufletul omului. Putinta atingerii acestei tinte este data, dupa ocultisti, in simturile noastre hiperfizice sau in al saselea simt.
Ocultismul ar data, dupa teoreticieni, chiar de la inceputul omenirii, fiind facut cunoscut omului de zei sau ingeri cazuti. El s-ar fi pastrat si transmis in mod misterios din generatie in generatie, ascuns sub valul credintelor, titlurilor si simbolurilor vechi, cunoscute numai de cei initiati. Adeptilor sai, el le promite descoperirea adevarului primitiv ce sta la originea oricarei religii si filosofii, parghia care ridica toate fortele naturii, cheia care descuie lacatul secretelor lumii. Ceea ce ni s-a pastrat din ocultismul vechi se datoreaza - zic ocultistii - lui Hermes Trismeghistos, adica "cel de trei ori prea mare".
Se numeste astfel deoarece el ar fi intemeietorul religiei, al filosofiei si al stiintei egiptene. De la el au ramas trei lucrari sau trei carti ocultiste. Trebuie insa stiut ca un Hermes Trismeghistos n-a existat in realitate, ci sub acest nume se intelege zeul grecesc Hermes, corespunzator lui Tot al egiptenilor, insusi cuprinsul cartilor nu este de origine egipteana, ci greceasca, si este de data relativ recenta, datand din veacul III al erei crestine.
Ocultismul este, de altfel, un nume generic pentru o intreaga serie de asa zise stiinte. In el se cuprind - pe langa teosofie si spiritism, pe care le cunoastem deja, si astrologia, fiziognomonia, hiromantia, grafologia, cartomantia, oniromantia si magia. Apoi, aproape fiecare din acestea are mai multe ramificatii. Sa le examinam pe rand:
Astrologia este, dupa o scurta definitie, stiinta despre influenta exercitata de astre asupra lumii pamantesti si in special asupra omului sau stiinta determinismului material si psihologic.
Dupa astologi, fiecare zi a saptamanii sta sub dominatia unei planete: luni sub a Lunii, marti sub a lui Marte, miercuri sub a lui Mercur, joi sub a lui Jupiter, vineri sub a Venerei, duminica sub a Soarelui. Cum vedem soarele si luna sunt considerate ca planete, ceea ce e fals; si cand s-au descoperit cele doua planete noi, socotelile astrologilor s-au incurcat.
Fiecare din aceste planete influenteaza intr-un anumit fel asupra celor ce se nasc in ziua pe care ea o domina. Astfel, cei care se nasc luni sunt vizionari, nervosi, egoisti, lenesi, predispusi la paralizie, somnambulism, etc. Cei care se nasc marti sunt firi voluntare, energice, eroice etc, si asa mai departe in celelalte zile.
Dar firea sau caracterul muritorului nu este determinata de ziua in care el s-a nascut, ci si de aceea in care a fost conceput si zodia, adica de constelatia, in timpul careia s-a nascut, pentru ca fiecare zi a anului sta sub o constelatie. De observat ca lunile zodiacale nu corespund intocmai cu cele solare. Astfel, ianuarie tine de la 20 ianuarie, la 18 februarie si sta sub constelatia sau zodia Varsatorului; februarie tine de la 19 februarie la 20 martie si sta sub zodia Pestilor; martie tine de la 21 martie la 19 aprilie si sta sub zodia Berbecului si asa mai departe.
Fiecare constelatie exercita, ca si planetele, o anumita influenta asupra celor ce se nasc in timpul dominatiei lor. De exemplu cei nascuti in zodia Varsatorului au fizic slab, sunt expusi la boli spasmotice, dar sufleteste sunt discreti, mistici, altruisti, cu gusturi artistice, vointa ferma, rabdare, pasiuni violente etc. Cei nascuti in zodia Pestilor sunt predispusi la ulcere, artritism si moarte silnica, iar sufleteste sunt mici la suflet, nestatornici, indolenti etc.
Rezultanta combinatiei influentelor constelatiei si a planetei sub care cineva s-a nascut constituie horoscopul, in care astrologii sustin ca se poate citi ca intr-o carte deschisa, tot trecutul si viitorul acelei persoane, ceea ce nu este adevarat. Astrologia a fost mult cultivata in vechime si anume intai la asiro-babilonieni si indieni, dupa aceea la egipteni, greci si romani, iar in Evul Mediu de arabi, precum si de popoarele din apusul Europei, in special de italieni. Din ea s-a nascut Astronomia si Meteorologia, si prin Astrologie se intelege astazi numai partea ei divinatorie, careia cativa savanti apuseni, ca Paul Flambert, Barlez, Brieux, Kraft, si altii, au cautat sa-i dea caracter strict stiintific, fara a reusi. Caci, daca baza si punctul de plecare al Astrologiei sunt admisibile, deoarece nu se poate tagadui influenta mediului si al conditiilor fizice din momentul conceptiei si al nasterii oricui asupra caracterului sau destinului sau, totusi concluziile la care ajunge Astrologia §i precizarile ce ea le da sunt pur fanteziste. Pentru ce nu sunt absolut la fel toti cati se nasc in aceeasi zi a saptamanii din aceeasi luna, adica sub influenta aceleiasi planete si a aceleiasi constelatii? Deja din vechime, filosoful sceptic Sextus Empiricus a pus intrebarea: "S-au nascut oare toti cati mor intr-o catastrofa in aceeasi zodie?"
Fiziognomonia este stiinta care sustine ca se poate ghici, dupa intreg exteriorul cuiva, caracterul sau moral, structura sa sufleteasca.
O legatura intre infatisarea exterioara si specificul sufletesc exista, deoarece nu se poate tagadui existenta unei fizionomii a rasei umane, fizionomii nationale si familiale, apoi a copilariei, a tineretului si a batranetii, a barbatului si a femeii etc. Trebuie sa existe deci si putinta cunoasterii sufletului dupa anumite criterii somatice, inteleptul Solomon a zis: Cum se reflecta in apa figura celui ce priveste in ea, asa si sufletele oamenilor in ochii inteleptului (fiziognomonistului). Acest raport intre fizic si psihic este insa relativ, cum o recunoaste un fiziognomist (Rabat): Virtutea infrumuseteaza si urateste pe om, zice el. Totusi, poti intalni urati plini de calitati, si femei frumoase care sunt foarte rele.
Daca Fiziognomia se margineste numai la observatii asupra craniului, ia numele de Frenologie. Daca se margineste la studierea mainii, se cheama Hirologie. Frenologia sau Craniologia a facut obiectul studiului si cercetarilor a doi mari anatomisti, Gall si Broca, si a luat dupa catva timp forma stiintifica. Acesti doi invatati, plecand de la observarea particularitatilor craniului, au format faimoasa teorie a localizarii functiilor cerebrale, teorie care a fost infirmata de observatiile facute in razboiul mondial asupra creierului ranitilor.
Hirologia este pe cale de a lua caracter stiintific sub numele de Dactilomantie sau Digitomantie, adica de studiu al amprentelor digitale sau al acelor linii ce se intiparesc pe orice obiect cand il atingem cu degetele, care variaza de la individ la individ si de care se folosesc politistii ca sa descopere criminalii.
Hiromantia este arta sau stiinta ghicirii sufletului si a destinului cuiva dupa forma mainii, a degetelor, a unghiilor, a liniilor din palma etc. Hiromantii moderni, cu pretentie de oameni de stiinta, sustin ca hiromantia se intemeiaza pe anatomie, fiziologie si psihologie si au oarecare dreptate, pentru ca intre trup si suflet este o stransa legatura in fiinta omeneasca. Aceste legaturi nu sunt inca deajuns de cunoscute si concluziile si prezicerile hiromantiei, asa cum se practica ea, sunt arbitrare si dubioase.
Grafologia este studiul raporturilor ce exista intre scrisul cuiva si caracterul sau. Cu tot aerul de stiinta ce-si da, grafologia este si ramane ceva ce pluteste in vag.
Cartomantia este prezicerea viitorului din asa zisa "dare in carti de joc". Desi se cunosc unele preziceri celebre, totusi nu se poate da nici o crezare cartomantiei. Iar prezicerile care se implinesc trebuie atribuite puterilor divinatoare necunoscute ale sufletului omenesc, pe care le poseda in mare masura, cu ajutorul celui rau, unii ghicitori sau ghicitoare in carti.
Oniromantia este interpretarea viselor. Extravaganta viselor si coincidenta ce se observa adesea intre ele si evenimentele ulterioare au impresionat adanc omenirea de totdeauna si au determinat din vechime pe intelepti sa le caute explicatia. Au impresionat si impresioneaza in mod special visele premonitorie sau profetice. Asemenea vise sunt, de exemplu, cele amintite in Istoria Sfanta, ca visul lui faraon cu cele sapte vaci grase si sapte slabe, explicat de Iosif; visul imparatului Nabucodonosor cu o statuie minunata, explicat de proorocul Daniel; visul dreptului Iosif de a se refugia in Egipt cu pruncul Iisus si cu mama lui etc.
Cei mai vechi credeau ca visele profetice erau o descoperire a zeilor. Ocultistii explica visele ca o comunicare a spiritelor facuta prin intermediul corpului astral. Psihologii le atribuie diferitelor cauze fiziologice, iar Biserica le atribuie lui Dumnezeu.
Magia sau vrajitoria este totalitatea mijloacelor misterioase prin care omul poate dispune de puterile ascunse ale naturii, de spirite si de insasi divinitatea. Ca atare ea cuprinde in sine toate stiintele oculte si este numele vechi al ocultismului, iar numele popular ii este de vrajitorie.
Dupa cum are ca scop sa faca bine sau rau, magia, ia numele de alba, sau negra. Aceasta din urma se mai numeste si teurgie. Mijloacele de care se serveste si una si alta sunt practicile magice care constau din amulete si talismane, inele, baghete si oglinzi, ierburi, pietre, parfumuri magice, descantece, asa zisele farmece de tot felul, necromantie, pacte, invocarea diavolilor, satanism, vampirism etc.
O ramura a magiei este alchimia, care urmarea trei scopuri himerice: sa faca aur din alte metale, sa gaseasca un elixir care sa vindece orice boala si sa creeze viata prin mijloace magice. Ea a adus totusi oarecare servicii chimiei si terapeuticii. Tot magie este si Cabalistica, numita si magie inalta care pretinde ca explica totul prin numere, carora le atribuie putere oculta si este arta corespondentei secrete, a legii analogiei, a fortelor fluide necunoscute, a imparatiei cuvantului etc. Ea este cea mai complicata dintre stiintele oculte si este socotita de ocultisti ca o coroana a ocultismului.
