1. Dumnezeule, intrat-au neamurile în moştenirea Ta, pângărit-au
locaşul Tău cel sfânt, făcut-au din Ierusalim ruină.
2. Pus-au cadavrele robilor Tăi mâncare păsărilor cerului,
trupurile celor cuvioşi ai Tăi, fiarelor pământului.
3. Vărsat-au sângele lor ca apa împrejurul Ierusalimului şi nu era
cine să-i îngroape.
4. Făcutu-ne-am ocară vecinilor noştri, batjocură şi
râs celor dimprejurul nostru.
5. Până când, Doamne, Te vei mânia până în sfârşit? Până
când se va aprinde ca focul mânia Ta?
6. Varsă mânia Ta peste neamurile care nu Te cunosc şi peste
împărăţiile care n-au chemat numele Tău.
7. Că au mâncat pe Iacob şi locul lui l-au pustiit.
8. Să nu pomeneşti fărădelegile noastre cele de demult;
degrabă să ne întâmpine pe noi îndurările Tale, că am
sărăcit foarte.
9. Ajută-ne nouă, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, pentru slava
numelui Tău; Doamne, izbăveşte-ne pe noi şi
curăţeşte păcatele noastre pentru numele Tău.
10. Ca nu cumva să zică neamurile: "Unde este Dumnezeul
lor?" Să se cunoască între neamuri, înaintea ochilor
noştri,
11. Răzbunarea sângelui vărsat, al robilor Tăi; să intre
înaintea Ta suspinul celor ferecaţi.
12. După măreţia braţului Tău, păzeşte pe
fiii celor omorâţi.
13. Răsplăteşte vecinilor noştri de şapte ori, în
sânul lor, ocara lor cu care Te-au ocărât pe Tine, Doamne.
14. Iar noi, poporul Tău şi oile păşunii Tale,
mărturisi-ne-vom ţie, în veac, din neam în neam vom vesti lauda
Ta.
