1. Luaţi aminte, poporul meu, la legea mea, plecaţi urechile
voastre spre graiurile gurii mele.
2. Deschide-voi în pilde gura mea, spune-voi cele ce au fost dintru
început,
3. Câte am auzit şi am cunoscut şi câte părinţii
noştri ne-au învăţat.
4. Nu s-au ascuns de la fiii lor, din neam în neam,
5. Vestind laudele Domnului şi puterile Lui şi minunile pe care le-a
făcut.
6. Şi a ridicat mărturie în Iacob şi lege a pus în Israel.
7. Câte a poruncit părinţilor noştri ca să le arate pe ele
fiilor lor, ca să le cunoască neamul ce va să vină,
8. Fiii ce se vor naşte şi se vor ridica, şi le vor vesti fiilor
lor,
9. Ca să-şi pună în Dumnezeu nădejdea lor şi să
nu uite binefacerile lui Dumnezeu şi poruncile Lui să le
ţină,
10. Ca să nu fie ca părinţii lor neam îndărătnic
şi răzvrătit,
11. Neam care nu şi-a îndreptat inima sa şi nu şi-a
încredinţat lui Dumnezeu duhul său.
12. Fiii lui Efraim, arcaşi înarmaţi, întors-au spatele, în zi de
război.
13. N-au păzit legământul lui Dumnezeu şi în legea Lui n-au v
rut să umble.
14. Şi au uitat facerile Lui de bine şi minunile Lui, pe care le-a
arătat lor,
15. Minunile pe care le-a făcut înaintea părinţilor lor, în
pământul Egiptului, în câmpia Taneos.
16. Despicat-a marea şi i-a trecut pe ei; stătut-au apele ca un
zid;
17. Povăţuitu-i-a pe ei cu nor ziua şi toată noaptea cu
lumină de foc;
18. Despicat-a piatră în pustie şi i-a adăpat pe ei cu
bogăţie de apă.
19. Scos-a apă din piatră şi au curs apele ca nişte
râuri.
20. Dar ei încă au greşit înaintea Lui, amărât-au pe Cel
Preaînalt, în loc fără de apă.
21. Şi au ispitit pe Dumnezeu în inimile lor, cerând mâncare sufletelor
lor.
22. Şi au grăit împotriva lui Dumnezeu şi au zis: "Va
putea, oare, Dumnezeu să gătească masă în
pustiu?"
23. - Pentru că a lovit piatra şi au curs ape şi pâraiele s-au
umplut de apă.
24. "Oare, va putea da şi pâine, sau va putea întinde masă
poporului Său?"
25. Pentru aceasta a auzit Domnul şi S-a mâniat şi foc s-a aprins
peste Iacob şi mânie s-a suit peste Israel.
26. Căci n-au crezut în Dumnezeu, nici n-au nădăjduit în
izbăvirea Lui.
27. Şi a poruncit norilor de deasupra şi uşile cerului le-a deschis
28. Şi a plouat peste ei mană de mâncare şi pâine cerească
le-a dat lor.
29. Pâine îngerească a mâncat omul; bucate le-a trimis lor din
destul.
30. Poruncit-a El, din cer, vânt dinspre răsărit şi a adus cu
puterea Lui vânt dinspre miazăzi.
31. Şi a plouat peste ei ca pulberea cărnuri şi ca nisipul
mării păsări zburătoare.
32. Şi au căzut în mijlocul taberei lor, împrejurul corturilor
lor.
33. Şi au mâncat şi s-au săturat foarte şi pofta lor
şi-au împlinit-o.
34. Nimic nu le lipsea din cele ce pofteau şi mâncarea le era încă în
gura lor,
35. Când mânia lui Dumnezeu s-a ridicat peste ei şi a ucis pe cei
sătui ai lor şi pe cei aleşi ai lui Israel i-a doborât.
36. Cu toate acestea încă au mai păcătuit şi n-au crezut în
minunile Lui.
37. Şi s-au stins în deşertăciune zilele lor şi anii lor
degrabă.
38. Când îi ucidea pe ei, Îl căutau şi se întorceau şi reveneau
la Dumnezeu.
39. Şi şi-au adus aminte că Dumnezeu este ajutorul lor şi
Dumnezeul Cel Preaînalt este izbăvitorul lor.
40. Dar L-au înşelat pe El, cu gura lor şi cu limba lor L-au
minţit.
41. În inima lor n-au fost drepţi cu El, nici n-au crezut în
legământul Lui.
42. Iar El este îndurător, va curăţi păcatele şi nu-i
va nimici.
43. Îşi va întoarce de multe ori mânia Lui şi nu va aprinde
toată urgia Lui.
44. Şi-a adus aminte că trup sunt ei, suflare ce trece şi nu se
mai întoarce.
45. De câte ori L-au amărât în pustiu, L-au mâniat în pământ
fără de apă?
46. Şi s-au întors şi au ispitit pe Dumnezeu şi pe Sfântul lui Israel
L-au întărâtat.
47. Nu şi-au adus aminte de braţul Lui, de ziua în care i-a
izbăvit pe ei din mâna asupritorului.
48. Că a făcut în Egipt semnele Lui şi minunile Lui în câmpia
Taneos:
49. El a prefăcut în sânge râurile lor şi apele lor, ca să nu
bea.
50. El a trimis asupra lor tăuni şi i-a mâncat pe ei; şi
broaşte şi i-a prăpădit pe ei.
51. Dat-a stricăciunii rodul lor şi ostenelile lor,
lăcustelor.
52. Bătut-a cu grindină via lor şi duzii lor cu
piatră.
53. Dat-a grindinii dobitoacele lor şi averea lor focului.
54. Trimis-a asupra lor urgia mâniei Lui; mânie, urgie şi necaz trimis-a
prin îngeri nimicitori.
55. Făcut-a cale mâniei Lui; n-a cruţat de moarte sufletele lor
şi dobitoacele lor morţii le-a dat.
56. Lovit-a pe toţi cei întâi-născuţi din Egipt, pârga
ostenelilor lor, în locaşurile lui Ham.
57. Ridicat-a ca pe nişte oi pe poporul Său şi i-ţa dus pe
ei, ca pe o turmă, în pustiu.
58. Povăţuitu-i-a pe ei cu nădejde şi nu s-au
înfricoşat şi pe vrăjmaşii lor i-a acoperit marea.
59. Dusu-i-a pe ei la hotarul sfinţeniei Lui, muntele pe care l-a dobândit
dreapta Lui.
60. Izgonit-a dinaintea lor neamuri şi le-a dat lor prin sorţi
pământul de moştenire;
61. Şi a aşezat în corturile lor seminţiile lui Israel.
62. Dar ei au ispitit şi au amărât pe Dumnezeul Cel Preaînalt şi
poruncile Lui nu le-au păzit.
63. Şi s-au întors şi au călcat legământul ca şi
părinţii lor, întorsu-s-au ca un arc strâmb.
64. Şi L-au mâniat pe El cu înălţimile lor şi cu idolii lor
L-au întărâtat pe El.
65. Auzit-a Dumnezeu şi S-a mâniat şi a urgisit foarte pe
Israel.
66. A lepădat cortul Său din Şilo, locaşul Lui, în care a
locuit printre oameni.
67. Şi a robit tăria lor şi frumuseţea lor a dat-o în
mâinile vrăjmaşului.
68. Şi a dat sabiei pe poporul Său şi de moştenirea Lui n-a
ţinut seama.
69. Pe tinerii lor i-a mistuit focul şi fecioarele lor n-au fost
înconjurate cu cinste.
70. Preoţii lor de sabie au căzut şi văduvele lor nu vor
plânge.
71. Şi S-a deşteptat Domnul ca cel ce doarme, ca un viteaz
ameţit de vin,
72. Şi a lovit din spate pe vrăjmaşii Săi; ocară
veşnică le-a dat lor.
73. Şi a lepădat cortul lui Iosif şi seminţia lui Efraim
n-a ales-o;
74. Ci a ales seminţia lui Iuda, Muntele Sion, pe care l-a iubit.
75. Şi a zidit locaşul Său cel sfânt, ca înălţimea
cerului; pe pământ l-a întemeiat pe el în veac.
76. Şi a ales pe David robul Său şi l-a luat pe el de la turmele
oilor.
77. De lângă oile ce nasc l-a luat pe el, ca să pască pe Iacob,
poporul Său, şi pe Israel, moştenirea Sa.
78. Şi i-a păscut pe ei întru nerăutatea inimii lui şi în
priceperea mâinii lui i-a povăţuit pe ei.
