1. Cu glasul meu către Domnul am strigat, cu glasul meu către
Dumnezeu şi a căutat spre mine.
2. în ziua necazului meu pe Dumnezeu am căutat; chiar şi noaptea
mâinile mele stau întinse înaintea Lui şi n-am slăbit; sufletul n-a
vrut să se mângâie.
3. Adusu-mi-am aminte de Dumnezeu şi m-am cutremurat; gândit-am şi a
slăbit duhul meu.
4. Ochii mei au luat-o înainte, treji; tulburatu-m-am şi n-am
grăit.
5. Gândit-am la zilele cele de demult şi de anii cei veşnici mi-am
adus aminte şi cugetam;
6. Noaptea în inima mea gândeam şi se frământa duhul meu
zicând:
7. Oare, în veci mă va lepăda Domnul şi nu va mai binevoi în
mine?
8. Oare, până în sfârşit mă va lipsi de mila Lui, din neam în
neam?
9. Oare, va uita să Se milostivească Dumnezeu? Sau va închide în
mâinile Lui îndurările Sale?
10. Şi am zis: Acum am început să înţeleg; aceasta este
schimbarea dreptei Celui Preaînalt.
11. Adusu-mi-am aminte de lucrurile Domnului şi-mi voi aduce aminte de
minunile Tale, dintru început.
12. Şi voi cugeta la toate lucrurile Tale şi la faptele Tale mă
voi gândi.
13. Dumnezeule, în sfinţenie este calea Ta. Cine este Dumnezeu mare ca
Dumnezeul nostru? Tu eşti Dumnezeu, Care faci minuni!
14. Cunoscută ai făcut între popoare puterea Ta. Izbăvit-ai cu
braţul Tău poporul Tău, pe fiii lui Iacob şi ai lui
Iosif.
15. Văzutu-Te-au apele, Dumnezeule, văzutu-Te-au apele şi s-au
spăimântat şi s-au tulburat adâncurile.
16. Glas au dat norii că săgeţile Tale trec.
17. Glasul tunetului Tău în vârtej, luminat-au fulgerele Tale lumea,
clătinatu-s-a şi s-a cutremurat pământul.
18. În mare este calea Ta şi cărările Tale în ape multe şi
urmele Tale nu se vor cunoaşte.
19. Povăţuit-ai ca pe nişte oi pe poporul Tău, cu mâna lui
Moise şi a lui Aaron.
