l. Pentru ce m-ai lepădat, Dumnezeule, până în sfârşit?
Aprinsu-s-a inima Ta peste oile păşunii Tale.
2. Adu-ţi aminte de poporul Tău, pe care l-ai câştigat de la
început.
3. Izbăvit-ai toiagul moştenirii Tale, muntele Sionului, acesta în
care ai locuit.
4. Ridică mâinile Tale împotriva mândriilor lor, până la
sfârşit, că rău a făcut vrăjmaşul în locul cel
sfânt al Tău.
5. Şi s-au fălit cei ce Te urăsc pe Tine în mijlocul locului de
prăznuire al Tău, pus-au semnele lor drept semne;
6. Sfărâmat-au intrarea cea de deasupra.
7. Ca în codru cu topoarele au tăiat uşile locaşului Tău,
cu topoare şi ciocane l-au sfărâmat.
8. Ars-au cu foc locaşul cel sfânt al Tău, până la pământ;
spurcat-au locul numelui Tău.
9. Zis-au în inima lor împreună cu neamul lor: "Veniţi să
ardem toate locurile de prăznuire ale lui Dumnezeu de pe
pământ".
10. Semnele noastre nu le-am văzut; nu mai este profet şi pe noi nu
ne va mai cunoaşte.
11. Până când, Dumnezeule, Te va ocărî vrăjmaşul, până
când va huli potrivnicul numele Tău, până în sfârşit?
12. Pentru ce întorci mâna Ta şi dreapta Ta din sânul Tău, până
în sfârşit?
13. Dar Dumnezeu, Împăratul nostru înainte de veac, a făcut mântuire
în mijlocul pământului.
14. Tu ai despărţit, cu puterea Ta, marea; Tu ai zdrobit capetele
balaurilor din apă;
15. Tu ai sfărâmat capul balaurului; datu-l-ai pe el mâncare popoarelor
pustiului.
16. Tu ai deschis izvoare şi pâraie; Tu ai secat râurile Itanului.
17. A Ta este ziua şi a Ta este noaptea. Tu ai întocmit lumina şi
soarele.
18. Tu ai făcut toate marginile pământului; vara şi
primăvara Tu le-ai zidit.
19. Adu-Ţi aminte de aceasta: Vrăjmaşul a ocărât pe Domnul
şi poporul cel fără de minte a hulit numele Tău.
20. Să nu dai fiarelor sufletul ce Te laudă pe Tine; sufletele
săracilor Tăi să nu le uiţi până în
sfârşit.
21. Caută spre legământul Tău, că s-au umplut
ascunzişurile pământului de locuinţele
fărădelegilor.
22. Să nu se întoarcă ruşinat cel umilit; săracul şi
sărmanul şă laude numele Tău.
23. Scoală-Te, Dumnezeule, apără pricina Ta; adu-Ţi aminte
de ocara de fiecare zi, cu care Te necinsteşte cel fără de
minte.
24. Nu uita strigătul vrăjmaşilor Tăi!
Răzvrătirea celor ce Te urăsc pe Tine se urcă pururea spre
Tine.
