l. Oare nu lui Dumnezeu se va supune sufletul meu? Că de la El este
mântuirea mea;
2. Pentru că El este Dumnezeul meu, Mântuitorul meu şi Sprijinitorul
meu; nu mă voi clătina mai mult.
3. Până când vă ridicaţi asupra omului? Căutaţi
toţi a-l doborî, socotindu-l ca un zid povârnit şi ca un gard
surpat!
4. S-au sfătuit să doboare cinstea mea, alergat-au cu minciună;
cu gura lor mă binecuvântau şi cu inima lor mă blestemau.
5. Dar lui Dumnezeu supune-te, suflete al meu, că de la El vine
răbdarea mea;
6. Că El este Dumnezeul meu şi Mântuitorul meu, Sprijinitorul meu; nu
mă voi strămuta.
7. În Dumnezeu este mântuirea mea şi slava mea; Dumnezeu este ajutorul meu
şi nădejdea mea este în Dumnezeu.
8. Nădăjduiţi în El toată adunarea poporului;
revărsaţi înaintea Lui inimile voastre, că El este ajutorul
nostru.
9. Dar deşertăciune sunt fiii oamenilor, mincinoşi sunt fiii
oamenilor; în balanţă, toţi împreună sunt
deşertăciune.
10. Nu nădăjduiţi spre nedreptate şi spre jefuire nu
poftiţi; bogăţia de ar curge nu vă lipiţi inima de
ea.
11. O dată a grăit Dumnezeu, aceste două lucruri am auzit:
că puterea este a lui Dumnezeu şi a Ta, Doamne, este mila; că Tu
vei răsplăti fiecăruia după faptele lui.
