l. Ce te făleşti întru răutate, puternice?
Fărădelege toată ziua, nedreptate a vorbit limba ta; ca un brici
ascuţit a făcut vicleşug.
2. Iubit-ai răutatea mai mult decât bunătatea, nedreptatea mai mult
decât a grăi dreptatea.
3. Iubit-ai toate cuvintele pierzării, limbă vicleană!
4. Pentru aceasta Dumnezeu te va doborî până în sfârşit, te va smulge
şi te va muta din locaşul tău şi rădăcina ta din
pământul celor vii.
5. Vedea-vor drepţii şi se vor teme şi de el vor râde şi
vor zice: "Iată omul care nu şi-a pus pe Dumnezeu ajutorul
lui,
6. Ci a nădăjduit în mulţimea bogăţiei sale şi
s-a întărit întru deşertăciunea sa".
7. Dar eu, ca un măslin roditor în casa lui Dumnezeu, am
nădăjduit în mila lui Dumnezeu, în veac şi în veacul
veacului.
8. Slăvi-Te-voi în veac, că ai făcut aceasta şi voi
aştepta numele Tău, că bun este înaintea cuvioşilor
Tăi.
