1. Dumnezeule, cu urechile noastre am auzit, părinţii noştri
ne-au spus nouă
2. Lucrul pe care l-ai făcut în zilele lor, în zilele cele de
demult.
3. Mâna Ta popoare a nimicit, iar pe părinţi i-ai sădit;
bătut-ai popoare, iar pe ei i-ai înmulţit.
4. Că nu cu sabia lor au moştenit pământul şi braţul
lor nu i-a izbăvit pe ei,
5. Ci dreapta Ta şi braţul Tău şi luminarea feţei
Tale, că bine ai voit întru ei.
6. Tu eşti Însuţi Împăratul meu şi Dumnezeul meu, Cel ce
porunceşti mântuirea lui Iacob;
7. Cu Tine pe vrăjmaşii noştri îi vom lovi şi cu numele
Tău vom nimici pe cei ce se scoală asupra noastră.
8. Pentru că nu în arcul meu voi nădăjdui şi sabia mea nu
mă va mântui.
9. Că ne-ai izbăvit pe noi de cei ce ne necăjesc pe noi şi
pe cei ce ne urăsc pe noi i-ai ruşinat.
10. Cu Dumnezeu ne vom lăuda toată ziua şi numele Tău îl
vom lăuda în veac.
11. Iar acum ne-ai lepădat şi ne-ai ruşinat pe noi şi nu
vei ieşi cu oştirile noastre;
12. Întorsu-ne-ai pe noi înapoi de la duşmanii noştri şi cei ce
ne urăsc pe noi ne-au jefuit.
13. Datu-ne-ai pe noi ca oi de mâncare şi întru neamuri ne-ai
risipit;
14. Vândut-ai pe poporul Tău fără de preţ şi nu l-ai
preţuit când l-ai vândut.
15. Pusu-ne-ai pe noi ocară vecinilor noştri, batjocură şi
râs celor dimprejurul nostru;
16. Pusu-ne-ai pe noi pildă către neamuri, clătinare de cap
între popoare.
17. Toată ziua înfruntarea mea înaintea mea este şi ruşinea
obrazului meu m-a acoperit,
18. De către glasul celui ce ocărăşte şi
cleveteşte, de către faţa vrăjmaşului şi
prigonitorului.
19. Acestea toate au venit peste noi şi nu Te-am uitat şi n-am
călcat legământul Tău
20. Şi nu s-a dat înapoi inima noastră; iar paşii noştri nu
s-au abătut de la calea Ta,
21. Că ne-ai smerit pe noi în loc de durere şi ne-a acoperit pe noi
umbra morţii.
22. De am fi uitat numele Dumnezeului nostru şi am fi întins mâinile
noastre spre dumnezeu străin,
23. Oare, Dumnezeu n-ar fi cercetat acestea? Că El ştie
ascunzişurile inimii.
24. Că pentru Tine suntem ucişi toată ziua, socotiţi am
fost ca nişte oi de junghiere.
25. Deşteaptă-Te, pentru ce dormi, Doamne? Scoală-Te şi nu
ne lepăda până în sfârşit.
26. Pentru ce întorci faţa Ta? Uiţi de sărăcia noastră
şi de necazul nostru?
27. Că s-a plecat în ţărână sufletul nostru, lipitu-s-a de
pământ pântecele nostru.
28. Scoală-Te, Doamne, ajută-ne nouă şi ne
izbăveşte pe noi, pentru numele Tău.
