l. Necredinţa călcătorului de lege spune inimii mele, că
nu este într-însul frica de Dumnezeu.
2. El singur se amăgeşte în ochii săi, când zice că ar fi
urmărind fărădelegea şi ar fi urând-o.
3. Graiurile gurii lui fărădelege şi vicleşug; n-a vrut
să priceapă ca să facă bine.
4. Fărădelege a gândit în aşternutul său, în toată
calea cea bună n-a stat şi răutatea n-a urât.
5. Doamne, în cer este mila Ta şi adevărul Tău până la
nori.
6. Dreptatea Ta ca munţii lui Dumnezeu, judecăţile Tale adânc
mare; oameni şi dobitoace vei izbăvi Doamne.
7. Că ai înmulţit mila Ta, Dumnezeule, iar fiii oamenilor în umbra
aripilor Tale vor nădăjdui.
8. Sătura-se-vor din grăsimea casei Tale şi din izvorul
desfătării Tale îi vei adăpa pe ei.
9. Că la Tine este izvorul vieţii, întru lumina Ta vom vedea
lumină.
10. Tinde mila Ta celor ce Te cunosc pe Tine şi dreptatea Ta celor
drepţi la inimă.
11. Să nu vină peste mine picior de mândrie şi mâna
păcătoşilor să nu mă clatine.
12. Acolo au căzut toţi cei ce lucrează fărădelegea;
izgoniţi au fost şi nu vor putea să stea.
