1. Judecă, Doamne, pe cei ce-mi fac mie strâmbătate; luptă
împotriva celor ce se luptă cu mine;
2. Apucă arma şi pavăza şi scoală-Te întru ajutorul
meu;
3. Scoate sabia şi închide calea celor ce mă prigonesc; spune sufletului
meu: "Mântuirea ta sunt Eu!"
4. Să fie ruşinaţi şi înfruntaţi cei ce caută
sufletul meu; să se întoarcă înapoi şi să se ruşineze
cei ce gândesc rău de mine.
5. Să fie ca praful în faţa vântului şi îngerul Domnului
să-i necăjească. Să fie calea lor întuneric şi
alunecare şi îngerul Domnului să-i prigonească.
6. Că în zadar au ascuns de mine groapa laţului lor, în deşert
au ocărât sufletul meu.
7. Să vină asupra lor laţul pe care nu-l cunosc şi cursa pe
care au ascuns-o să-i prindă pe ei; şi chiar în laţul lor
să cadă.
8. Iar sufletul meu să se bucure de Domnul, să se veselească de
mântuirea lui.
9. Toate oasele mele vor zice: Doamne, cine este asemenea ţie? Cel ce
izbăveşte pe sărac din mâna celor mai tari decât el şi pe
sărac şi pe sărman de cei ce-l răpesc pe el.
10. S-au sculat martori nedrepţi şi de cele ce nu ştiam m-au
întrebat.
11. Răsplătit-au mie rele pentru bune şi au vlăguit
sufletul meu.
12. Iar eu, când mă supărau ei, m-am îmbrăcat cu sac şi am
smerit cu post sufletul meu şi rugăciunea mea în sinul meu se va
întoarce.
13. Ca şi cu un vecin, ca şi cu un frate al nostru aşa de bine
m-am purtat; ca şi cum aş fi jelit şi m-aş fi întristat,
aşa m-am smerit.
14. Dar împotriva mea s-au veselit şi s-au adunat; adunatu-s-au împotriva
mea cu bătăi şi n-am ştiut; risipiţi au fost şi
nu s-au căit.
15. M-au ispitit, cu batjocură m-au batjocorit, au scrâşnit împotriva
mea cu dinţii lor.
16. Doamne, când vei vedea? Întoarce sufletul meu de la fapta lor cea rea, de
la lei, viaţa mea.
17. Lăuda-Te-voi, Doamne, în adunare mare, întru popor numeros Te voi
lăuda.
18. Să nu se bucure de. mine cei ce mă duşmănesc pe
nedrept, cei ce mă urăsc în zadar şi fac semn cu ochii.
19. Că mie de pace îmi grăiau şi asupra mea vicleşuguri
gândeau.
20. Lărgitu-şi-au împotriva mea gura lor; zis-au: "Bine, bine,
văzut-au ochii noştri".
21. Văzut-ai, Doamne, să nu taci; Doamne, nu Te depărta de la
mine.
22. Scoală-Te, Doamne şi ia aminte spre judecata mea, Dumnezeul meu
şi Domnul meu, spre pricina mea.
23. Judecă-mă după dreptatea Ta, Doamne Dumnezeul meu şi
să nu se bucure de mine.
24. Să nu zică întru inimile lor: "Bine, bine, sufletului
nostru", nici să zică: "L-am înghiţit pe
el".
25. Să fie ruşinaţi şi înfruntaţi deodată cei ce
se bucură de necazurile mele; să se îmbrace cu ruşine şi
ocară cei ce se laudă împotriva mea.
26. Să se bucure şi să se veselească cei ce voiesc
dreptatea mea şi să spună pururea: "Slăvit să fie
Domnul, Cel ce voieşte pacea robului Său!"
27. Şi limba mea va grăi dreptatea Ta, în toată ziua, lauda
Ta.
