1. Spre Tine, Doamne, am nădăjduit, să nu fiu ruşinat în
veac. Întru îndreptarea Ta izbăveşte-mă şi mă
scoate.
2. Pleacă spre mine urechea Ta, grăbeşte de mă scoate. Fii
mie Dumnezeu apărător şi casă de scăpare ca să
mă mântuieşti.
3. Că puterea mea şi scăparea mea eşti Tu şi pentru
numele Tău mă vei povăţui şi mă vei
hrăni.
4. Scoate-mă-vei din cursa aceasta pe care mi-au ascuns-o mie, că Tu
eşti apărătorul meu.
5. În mâinile Tale îmi voi da duhul meu; izbăvitu-m-ai, Doamne, Dumnezeul
adevărului.
6. Urât-ai pe cei ce păzesc deşertăciuni în zadar, iar eu spre
Domnul am nădăjduit.
7. Bucura-mă-voi şi mă voi veseli de mila Ta, că ai
căutat spre smerenia mea, mântuit-ai din nevoi sufletul meu
8. Şi nu m-ai lăsat în mâinile vrăjmaşului; pus-ai în loc
desfătat picioarele mele.
9. Miluieşte-mă, Doamne, că mă necăjesc; tulburatu-s-a
de mânie ochiul meu, sufletul meu şi inima mea.
10. Că s-a stins întru durere viaţa mea şi anii mei în
suspinuri; slăbit-a întru sărăcie tăria mea şi oasele
mele s-au tulburat.
11. La toţi vrăjmaşii mei m-am făcut de ocară şi
vecinilor mei foarte, şi frică cunoscuţilor mei. Cei ce mă
vedeau afară fugeau de mine.
12. Uitat am fost ca un mort din inima lor, ajuns-am ca un vas stricat.
13. Că am auzit ocara multora din cei ce locuiesc împrejur, când se adunau
ei împreună împotriva mea; ca să ia sufletul meu s-au
sfătuit.
14. Iar eu către Tine am nădăjduit, Doamne, zis-am: "Tu
eşti Dumnezeul meu!"
15. În mâinile Tale, soarta mea, izbăveşte-mă din mâna
vrăjmaşilor mei şi de cei ce mă prigonesc.
16. Arată faţa Ta peste robul Tău, mântuieşte-mă cu
mila Ta!
17. Doamne, să nu fiu ruşinat, că Te-am chemat pe Tine; să
se ruşineze necredincioşii şi să se coboare în iad.
18. Mute să fie buzele cele viclene, care grăiesc împotriva dreptului
fărădelege, cu mândrie şi cu defăimare.
19. Cât este de mare mulţimea bunătăţii Tale, Doamne, pe
care ai gătit-o celor ce se tem de Tine, pe care ai făcut-o celor ce
nădăjduiesc în Tine, înaintea fiilor oamenilor!
20. Ascunde-i-vei pe dânşii cu acoperământul feţei Tale de
tulburarea oamenilor.
21. Acoperi-i-vei pe ei în cortul Tău de împotrivirea limbilor.
22. Binecuvântat este Domnul, că minunată a fost mila Sa, în cetate
întărită.
23. Iar eu am zis întru uimirea mea: Lepădat sunt de la faţa ochilor
Tăi.
24. Pentru aceasta ai auzit glasul rugăciunii mele când am strigat
către Tine.
25. Iubiţi pe Domnul toţi cuvioşii Lui că adevărul
caută Domnul şi răsplăteşte celor ce se mândresc, cu
prisosinţă.
26. Îmbărbătaţi-vă şi să se întărească
inima voastră, toii cei ce nădăjduiţi în Domnul.
