l. Binecuvântat este Domnul Dumnezeul meu, Cel ce învaţă mâinile
mele la luptă şi degetele mele la război.
2. Mila mea şi Scăparea mea, Sprijinitorul meu şi
Izbăvitorul meu, Apărătorul meu, şi în El am
nădăjduit, Cel ce supune pe poporul meu sub mine.
3. Doamne, ce este omul că Te-ai făcut cunoscut lui, sau fiul omului
că-l socoteşti pe el?
4. Omul cu deşertăciunea se aseamănă; zilele lui ca umbra
trec.
5. Doamne, pleacă cerurile şi Te pogoară, atinge-Te de
munţi şi fă-i să fumege.
6. Cu fulger fulgeră-i şi-i risipeşte! Trimite
săgeţile Tale şi tulbură-i!
7. Trimite mâna Ta dintru înălţime; scoate-mă şi mă
izbăveşte de ape multe, din mâna străinilor,
8. A căror gură a grăit deşertăciune şi dreapta
lor e dreapta nedreptăţii.
9. Dumnezeule, cântare nouă Îţi voi cânta ţie; în psaltire cu
zece strune Îţi voi cânta ţie,
10. Celui ce dai mântuire împăraţilor, Celui ce izbăveşti
pe David, robul Tău, din robia cea cumplită.
11. Izbăveşte-mă şi mă scoate din mâna
străinilor, a căror gură a grăit deşertăciune
şi dreapta lor e dreapta nedreptăţii,
12. Ai căror fii sunt ca nişte odrasle tinere, crescute în
tinereţile lor; fiicele lor înfrumuseţate şi împodobite ca
chipurile templului.
13. Cămările lor pline, vărsându-se din una în alta. Oile lor cu
mulţi miei, umplând drumurile când ies;
14. Boii lor sunt graşi. Nu este gard căzut, nici spărtură,
nici strigare în uliţele lor.
15. Au fericit pe poporul care are aceste bunătăţi. Dar fericit
este poporul acela care are pe Domnul ca Dumnezeu al său.
